XXX – Nu întotdeauna mi-a plăcut… În tinereţe, mai degrabă nu. Eram progresist, adeptul generaţiei, al Noului… Dar de ceva timp mă regăsesc în visceralitatea lui antimodernă, în criticismul lui chiar şi romantic. Iată! „Oricărui artist îi place să fie aplaudat. Laudele contemporanilor sunt partea cea mai preţioasă a răsplăţii sale.(…) Ce va face … Citește mai mult
S-a spus că nu e bine să ne irosim pentru nimicuri, dacă te vei îngriji de lucrurile mari, cele mici se vor rezolva de la sine. Eu nu cred… Chiar dacă Dostoievski ar putea să aibă dreptate, atunci când scrie că lucrurile mărunte au importanţa lor, dar aproape întotdeauna din cauza lucrurilor mărunte le pierdem … Citește mai mult
1. între tine și mine disperarea unei nopți amînate și zîmbetul tîmp al ceasului de zăpadă (sumar) 2. iar aripile tale dorm tîrziu urlînd de toamnă și tristețe (nesomn) 3. astăzi ești tristă nu ai plouat n-ai dat cu fierul de culcat mi-ai împînzit doar cerul cu alambicat (jucătură) 4. Nu ai vrea să nu … Citește mai mult
1. Caseta de fildeş I Micile animale ascultau muzică Şi se făceau se făceau Mari printre frazele muzicale Se făceau fosforescente de fericire Frisonau – nările dilatate Amuşinau intervalele melodioase Salivau gurile mici neostoite Epiderma se brobonea de sudoare Muşchii – valuri valuri înfruntau nerăbdarea acordurilor Finale Sângele se oxigena Gena – ah … Citește mai mult
1. Scuturăm amîndoi pomul din mijlocul grădinii: în partea ta cad mere, într-a mea numai frunze. Sîntem singuri, pîndiţi de ochiul interior, îi simţim diferit dulcea complicitate. E linişte. Tu îmi întinzi un măr, eu presimt descolăcirea firului de apă sub pămînt. Muşc fructul – se fac două găuri în cer. Tragem împreună de funia … Citește mai mult
1. CARAEMINESGIALE ŞI MARXISM-SERVILISMUL TÎRZIU Nu ştiu de ce, cînd mă gîndesc la ţărişoara mea, la Româniiiiiiiia, se întîmplă cîteva lucruri ciudate. bunăoară, chelilor li se face părul măciucă sub tichia de mărgăritar; sinucigaşul îşi duce pistolul la tîmplă cum ar duce paharul cu votcă la gură optzecişti-uteciştii; dorului i se face de ducă … Citește mai mult
1. Timpul Timpul nu te așteaptă pe tine Să îți schimbi respirația Murdară de la toate zilele în care Ai purtat-o prin locuri Cu oameni poluați, Nici să îți construiești zâmbetul. Nu te așteaptă să îți aranjezi, În funcție de culoare, Dorințele pe rafturi Ca să fie plăcute vederii. Nici măcar nu te … Citește mai mult
În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult … Citește mai mult
1. Reminiscențe Ești cetățean în orașul din care nu poți să pleci și-n care nu poți să rămâi, unde poștașul e-același din veacuri și-n care toamnele miros la fel. Și-ți pare că doar peste tine trec umbre și case, că urbea îngheță în timp și în locuri. Ești cetățean al lumii de-orașe: iluziile … Citește mai mult
Să nu ne „ferim”de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. … Citește mai mult
1. Bărbat tânăr Pornisem prin pădure să mă hrănesc. Aveam în mâini un arc şi o tolbă de săgeți în spinare. Arcul era o nelinişte pe care o încordasem chiar în dimineaţa aceea, săgeţile vene albăstrui, pe spate o tolbă cartilaginoasă îmi crescuse din mareea coloanei vertebrale. Pornisem desculţ iar pe trup nu purtam decât … Citește mai mult
Iubire, Semne și Minuni, de Kaya de Vos, Editura Humanitas Să simți și să înțelegi murmurul firilor bine ascunse sub pătura epidermei este, desigur o mare însușire, este o metodă greu de stăpânit, dar și nefirească de a vedea forfota din interiorul unor persoane, din acea porțiune de corp care trăiește de foarte multe ori … Citește mai mult
Așteptările… Iuliana Cazan scrie poezie, trăiește în poezie și între toate limitele care nu limitează ale ei, scrie, descrie și susține în poemele sale o întreagă atmosferă care refuză să se disipeze și care își menține și ne arată densitatea grea și tulburătoare care o compun, care îi oferă un corp. Toate normele așteptărilor încăpute … Citește mai mult
Vineri, la Conferința de acțiune politică ultra-conservatoare, republicanii au atestat reziliența președinției lui Donald Trump și, mai ales, a teoriei sale politice „America în primul rând”. Republicanii de acolo și-au arătat dorința de a-l păstra pe Trump ca lider de partid. În timp ce conferința se desfășura, comunitatea de informații din SUA publica un raport, pe care toți … Citește mai mult
1. Starea de veghe În toate buzunarele, clipe pietrificate, obosite în starea de veghe a cuvântului nenăscut, atârnă de un vis, de un gând, ce nu se vrea deslușit și îmi amenință liniștea pasului spre noi, două paranteze, într-un echilibru instabil, în singurătăți, tot mai aproape de noaptea cea lungă. Atentă la detalii, … Citește mai mult
Urmărind cursul istoriei culturii și filosofiei, succesiunea de paradigme născute ca o reacție de punere la îndoială a celor dinaintea lor, ajungem să ne întrebăm, nu fără motiv, dacă încă ne mai aflăm în postmodernism, dacă trăim într-o versiune transformată a acestuia sau dacă nu cumva l-am depășit deja. Ținând cont de intervalul larg de … Citește mai mult
Șapte întrebări despre șapte posibile întâmplări, cu domnul Valeriu Gherghel… unu: Aș putea face ipoteza că citeam ca să plâng, nu ca să înțeleg. Dar n-ar fi cu totul adevărat… Ce ne puteți spune că ați simțit, că ați văzut și că ați înțeles apropiindu-vă atât de mult de formele în care se arată, în … Citește mai mult
Cu toate că audio-vizualul a dobândit în vremea aceasta proporții uriașe, iar numărul de telespectatori sau de vizualizări a devenit un reper, eu consider că lectura este și va fi o continuă preocupare în rândul românilor și va fi pentru totdeauna, așa cum spune bunul meu prieten Aureliu Steinhardt, atributul celui nerobit cu totul vremelniciei. … Citește mai mult
Pe vremea când soțul meu Paul era consultant PHARE în România iar eu, interpret pentru IMC Consulting, ne-am oprit în București pentru o întâlnire cu reprezentanții Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare. După întâlnire, pe Bulevardul Ambasadelor, Paul purta un palton lung și una din pălăriile sale australiene. Deodată și-a dat seama că se uita … Citește mai mult
Hiper realism Sculptura de mai sus se numește „Mask II” și este un autoportret supradimensionat (76 cm x 117 cm x 84 cm), realizat de sculptorul australian Ron Muek. Un exemplu de artă hiper-realistă care este simultan similară realității, la nivel de detaliu, și diferită de realitate, la nivel de scară. Această suprapunere de senzații … Citește mai mult
Ordinea cuvintelor doamnei Gabriela Lungu Să credem în puterea cuvintelor de a se găsi unul pe altul, de a se alătura unul altuia și de a forma împreună acele minunate forme de spunere care cresc înțelesuri, care conduc firesc pe drumul înțelegerilor și ale asimilărilor care anulează ascunderea și facilitează apropierile ce sunt uneori decisive. … Citește mai mult
Mă bate gândul să trag o raită prin Brazilia. Pun la cale avioane, mașină de închiriat și cazări. Hotărăsc să stau la Rio o săptămână. Este cât România, ce Dumnezeu… Sau eram cu gândul la sporturile feminine de pe plajă? Dar la vârsta mea și hernia de disc, jumate operată, jumate în curs de operare, … Citește mai mult
Perceperea fiinţei lui Dumnezeu nu încape în universul mărginit al gândirii umane. Dumnezeu există. Dar esenţa lui Dumnezeu, intenţiile Lui, mintea omului nu le poate înţelege. Extazul este doar trupesc. Oricine îl poate dobândi prin post sau prin exerciţii spirituale. Şi de-ar lumina trupul acesta muritor ca o torţă, tot nu ajută la nimic. Pentru … Citește mai mult
Irepetabile și de neuitat sunt trăirile mele legate de un sat de la interferența Muntenia-Moldova, satul bunicilor mei dinspre tată. Uneori amintirile mele se transpun în vise legate de acele locuri, de oamenii din viața mea, de cei de acolo. Viața mea a fost influențată de lumea de acolo, de modul de trai așa cum … Citește mai mult
Rezultatul școlii on line: „Lebedele trecen zare / Nu le mai mânkați că moare.” XXX… M-am reapucat de tradus. Mă plictisisem și vârsta… În rest, ce să vă spun: aștept. Trebuia să-mi apară la o editură o carte în ianuarie, dar nu mi-au mai scos-o. Nici nu-i mai întreb nimic, e și o doamnă … Citește mai mult
În urma postării echipei Chelsea și a reacțiilor românilor, am realizat că românii posedă o formidabilă invenție, ceva care îmbină magia cu tehnologia. Aceasta nu poate fi decât o oglindă magică, o oglinda asemănătoare celei din Crăiasa Zăpezii. Românii au o oglindă magică în care se văd distorsionat și individual și colectiv. Colectiv se văd … Citește mai mult
Într-o zi nu mi-am dat cu părerea. Taman eu! Pur și simplu am fost într-un blocaj de opinie… Adică am deschis internetul, am văzut toate subiectele ofertante pe masă și n-am zis nimic. Pur și simplu. Și aveam, chiar pe alese. Și fotbal, și politică, și teatru… și puteam să merg chiar până la încălzirea … Citește mai mult
Plecând de la momentul înfiinţării, în anul 1931, a camerelor de comerţ judeţene, care continua cu procesul de înregistrare a tuturor firmelor am studiat câteva dintre documentele acestei instituţii a cărei arhivă oferă multe informaţii interesante. Am aflat, de pildă, că existau familii ale căror membri desfăşurau cu toţii activităţi comerciale, ca în cazul familiei … Citește mai mult
Consiliul Județean Dâmbovița, prin Complexul Național Muzeal “Curtea Domnească” Târgovişte, vă invită să descoperiți expoziția ”Bărbăție și romantism. Mirajul ofițerului”, deschisă la Muzeul de Istorie. Dincolo de prezența statornică a curții domnești la Târgoviște, la finalul secolului al XIX nevoia de modernizare a armatei României a … Citește mai mult
E un truism și eu îl constat mereu. Restul, detalii… Hormonii, banii, da, tocesc din ea, până nu mai rămâne decât coaja. Dar când o privești, toate se șterg și îți aduci aminte cum era… Desigur, nu poate ține „îndrăgosteala” veșnic (am muri, este o stare fiziologică de scurtă durată, tocmai prin intensitatea extinsă din … Citește mai mult