PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Neputințe de multe feluri

   Și vine un timp când începem să ne conștientizăm neputințele. De tot felul… „…zilele anilor noștri sunt 70 de ani; Iar de vor fi în putere, 80 de ani și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere…” (Psalmul89) 

   De fapt, neputințele încep devreme și multe sunt legate de modul în care se formează caracterul și personalitatea noastă. În mintea multor copii părinții așază convingerea că li se cuvine totul, că ei sunt scopul suprem al existenței acestora. Și vedem tineri care acceptă senin tot ce li se oferă, unii dorindu-și  obiecte care le conferă „prestigiu” în cercul cunoscuților și al prietenilor, lucruri la modă care trebuie să reafirme faptul că ei și familia lor au potențial economic, financiar. În timp ce altor copii sau tineri părinții se străduiesc să le ofere doar strictul necesar…

   Vine vorba de o primă neputință, aceea de a realiza că cineva se străduiește să le facă viața bună. Se tot vorbește despre hărțuirea copiilor la școală, de agresivitatea tinerilor, cu unicul scop de a-i umili pe colegi. Autorii acestui tip de agresiuni nu pot și nu sunt în stare să admită că și ceilalți merită respect, au nevoie de acceptare și de afecțiune. Gravă neputință, o premisă a evoluției spre viața de adult agresiv… Anumiți indivizi creează în jurul lor o graniță până la care „stau” bine interesele lor. Mai departe nu, nu se poate, nu pot face deosebirea dintre a avea nevoie și a dori, nu consideră toleranța față de alteritate ca pe ceva necesar pentru armonia socială, nu contează pentru ei respectul pentru mediu, nu văd în politețe o punte între individualități, nu simt nefericirea sau celor care se luptă cu grele neputințe

   Observ, fără mari eforturi, neputincioșii în a citi, a învăța ceva, a se exprima corect în scris sau verbal. De multe ori mă enervez și chiar mă demoralizez. Ori neputința de a renunța la puțin din „prea-multul” pe care unii îl au și care pe alții i-ar face fericiți ori neputința de a oferi din timpul propriu, ca să acordăm celorlalți disponibilitatea noastră: să-i ascultăm, să facem ceva în locul lor atunci când ei nu pot… 

   Pentru unii Dumnezeu a hotărât să nu poată vedea, auzi, merge, înțelege etc. Ce zid între valizi și invalizi! Uneori nu poate fi trecut, unii nu pot (din nicio parte). Neputința de a iubi – una grea, pustiitoare… „Osteneala și durerea” vârstelor înaintate pe care le invocam la început sunt cele care ne fac să nu mai putem ține pasul cu cei tineri, sănătoși și energici. Devenim dependenți de alții și nu se știe dacă alții pot să vrea să ne fie alături…

 

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro