TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – O scrisoare pierdută – Ion Luca Caragiale, Alexandru Dragomir

„Eşti tare, stimabile, la machiaverlâcuri”…

 

   O scrisoare pierdută este o comedie de moravuri sociale și politice, scrisă de dramaturgul român Ion Luca Caragiale, în anul 1884, publicată în revista „Convorbiri literare”, XVIII (1885), nr. 11. Mi-a picat la bac, proba orală. Subiectul suna cam așa: „Caracterizarea personajelor din comedia „O scrisoare pierdută”. Îmi amintesc că m-a întrebat în ce oraș se petrece acțiunea și am răspuns că orașul este Târgoviște. Am revăzut de curând varianta pentru televiziune din anul 1954, cea cu Radu Beligan în rolul lui Agamiță Dandanache şi aşa mi-a venit ideea de tabletă. A fost considerat chiar un film clasic românesc și a fost regizat de Sică Alexandrescu și Victor Iliu.

Contextul este mai larg, iar piesa de teatru este sau ar trebui să fie bine cunoscută. Până să aflu de un domn pe nume Alexandru Dragomir, am trait cu împresia că piesa de teatru se încadrează în categotia comediilor cu iz politic și cu o oarecare atempoaralitate. Cine este Alexandru Dragomir și ce are de-a face cu domnul Caragiale? Alexandru Dragomir s-a născut pe 8 noiembrie 1916 la Zalău într-o familie de intelectuali clujeni. Se înscrie în 1933 la Universitatea din București, absolvind Facultatea de Drept în 1937 și Facultatea de Litere și Filosofie în (1939). Vreme de patru luni, între martie și iunie 1941, urmează în Germania, la Universitatea din Breslau (azi Wroclaw), cursuri și seminarii de elină, latină și germană. În septembrie 1941 devine doctorandul filosofului Martin Heidegger, prin înscrierea la Philosophisches Seminar (Facultatea de Filosofie) al Universității Albert-Ludwig din Freiburg. A fost bursier al al Fundației Alexander von Humboldt. Împreună cu Walter Biemel, originar din Brașov, face prima traducere în limba română a unui text heideggerian, „Was ist Metaphysik ?” („Ce este metafizica ?”). Mi se pare important de menționat, mai ales pentru elvii și studenții de astăzi, că seminarul lui Heidegger număra cincisprezece studenți și că erau selecționați după criterii foarte stricte, privind cunoștințele de filosofie, dar și de limbi clasice (latină și greacă). În afara filosofiei, la Philosophisches Seminar se studiază intens istoria artei și a literaturii europene, cu un accent special pe cultura greacă antică. Dragomir pregătea dizertația privind metafizica lui Hegel, dar, în 1943, în preajma susținerii doctoratului, este rechemat în țară, fiind mobilizat și trimis pe front. Ulterior, este considerat colaborator al regimului nazist și are o viață destul de dificilă.

Mi s-a părut important să scriu despre ce înseamnă un sistem de învățământ și cât de importante sunt cunoștințele din mai multe domenii. Începând din anul 1984, în locuinţa lui Gabriel Liiceanu din „Intrarea Lucaci”, având un auditoriu restrâns, reprezentat de Gabriel Liiceanu, Sorin Vieru, Andrei Pleşu şi, începând din 1995, Horia-Roman Patapievici, ţine o serie de prelegeri pe teme diverse: „O interpretare platoniciană la „O scrisoare pierdută”, „Întrebare şi răspuns”, „Modalităţi de autoînşelare”, „Socrate – Înfruntarea filosofiei cu cetatea”, „Despre lumea în care trăim”. Cei prezenți la aceste prelegerii au notat cu grijă cele ascultate, astfel încât conţinutul acestor mini-conferințe s-a păstrat şi a putut fi coroborat cu mulţimea de caiete de însemnări lăsate în urmă de filosof, pentru încercarea unei reconstituiri a operei sale. A murit la Bucureşti, în anul 2002. Editura Humanitas a reuşit să publice postum trei volume bazate pe note şi caiete scrise în Germania. Este vorba de „Crase banalităţi metafizice”, „Cinci plecări din prezent & Exerciţii fenomenologice” şi „Caietele timpului”.

Prelegerile despre Caragiale au fost ținute de Alexandru Dragomir în martie-aprilie 1985. Autorul spusese că ar fi vorba de o interpretare din perespectiva platoniciană a „Scrisorii pierdute”, pentru că între provincie și capitală, de unde provin deciziile politice («cum era Roma antică»), ar fi un raport similar cu cel dintre platonica lume noumenală și lumea devenirii. Sunt dator cu o explicație: noumenonul este un obiect sau un eveniment pozitiv care este cunoscut fără folosirea simțurilor. Termenul este, în general, utilizat în contrast cu sau în legătură cu „fenomenul”, care se referă la orice se pare că este sau este un obiect al simțurilor. În filosofia platoniciană, tărâmul noumenal a fost identificat cu lumea ideilor cunoscute de mintea filosofică, spre deosebire de tărâmul fenomenal, care a fost înțeles ca lume a realității senzoriale, cunoscută minții needucate.

Hermeneutica lui Dragomir se construiește prin explicarea relațiilor din cadrul unei ierarhii (de genul capitală-provincie) instituită în România la un moment dat și pe care o recunoaștem și astăzi, însoțită bineînțeles de impunerea unor noi „prințipuri”. Conceptul de hermeneutică nu este nou. Hermeneutică este definită ca ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor sau ca știința ori metodă a interpretării fenomenelor culturii spirituale. Revenirea la acest concept și perspectiva lui Dragomir trebuie să fie analizate și ținând cont de contextul politic. Nu îmi dau seama dacă a făcut-o conștient, dar întregul context politic, calitatea auditoriului pe care l-a avut, cât și substratul pe care îl are textul lui Caragiale au creat ideea de hermeneutică ca dizidența politică. Exista cenzură, mesajul era ascuns, dar mulți îl înțelegeau Acesta consideră că relația dintre Tipătescu și Pristanda din „O scrisoare pierdută” este văzută ca un raport între centru și provincie, ca și cum ar fi un fel de șefie administrativă, dar nu ceva de genul stăpân – slugă, relație care ar pune viața slugii în joc. Prin ticul verbal al lui Pristanda, șefia este tot timpul reiterată. Tipătescu se aude mereu pe sine prin „închiderea conversației în ecou”. În plan politic este vizată aici siguranța de sine a stăpânirii, care are în mână toată mass-media și o folosește pentru a-și reitera poziția dominantă. Forma de putere, așa-zisă stăpânire, de orice fel ar fi ea, se aude doar pe sine, e pură tautologie de forma unei conversații în care sunetul inițial este amplificat prin propriul său ecou și nu printr-un alt sunet, care să aibă o altă proveniență.

Când vine vorba despre instituții, Alexandru Dragomir remarcă diferența dintre democrația populară și democrație pur și simplu. Explicația este că cele două, în esența lor,  sunt identice: „stâlpii pe care se sprijină puterea sunt tocmai funcțiile, comitetele și comisiile”. Stăpânirea, în ambele feluri de democrație, se exercită prin intermediul omului-instituție, iar conceptul de instituție-om poare îmbrăca diferite variante. Ea poate fi colectivă sau anonimă. Este fie de tipul omului-funcție, ca învestit, de pildă, cu veșmânt de autoritate statală sau aparat de coerciție, academician etc, fie de speța cetățeanului anonim instituit cu drept de vot, care „crede în comitete și comiții, către care aspiră cu ardoare”. Filosoful construiește, fără a aduce în discuție în mod direct, situația politică a momentului legat de servitutea față de Moscova.

Mă opresc aici şi vă las să descoperiți acesată perspectivă asupra piesei de teatru. Recunosc că mi-a plăcut mult punerea în scenă din 1982. Am văzut-o la TVR de câteva ori. Este un spectacol de teatru preluat de Televiziunea Română de la „Teatrul Lucia Sturdza Bulandra” în anul 1982. Regia artistică a spectacolului a fost realizată de Liviu Ciulei, respectând textul piesei de teatru. Rolurile principale au fost interpretate de actori mari ai teatrului românesc: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Petrică Gheorghiu, Dem Rădulescu, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Ștefan Bănică, Fory Etterle și Aurel Cioranu. Spectacolul de teatru cu piesa O scrisoare pierdută, regizat de Liviu Ciulei, a avut premiera în anul 1972 pe scena „Teatrului Lucia Sturdza Bulandra” din București, cu prilejul aniversării a 120 de ani de la nașterea dramaturgului. Rolul lui Tipătescu era interpretat, inițial, de Toma Caragiu, cel al Zoei Trahanache de Rodica Tapalagă, iar cel al lui Dandanache chiar de Ciulei. Toma Caragiu a murit însă, în cutremurul din 4 martie 1977, iar Rodica Tapalagă a plecat la Teatrul Mic, nevrând să mai joace fără Toma Caragiu. Toma Caragiu și Rodica Tapalagă au fost înlocuiți în spectacolul de la „Teatrul Lucia Sturdza Bulandra” de Victor Rebengiuc și soția sa, Mariana Mihuț.

În anul 1982, Televiziunea Română a imprimat o reprezentație a spectacolului, pentru a fi difuzat la televizor. Înregistrarea a fost filmată într-o singură noapte, pe ascuns, în mare grabă. Publicul din sală a fost adus special în acest scop. Preluarea nu fusese trecută în scriptele sau la avizierele TVR. Totul s-a făcut cu mare discreție, pe răspunderea lui Tudor Vornicu, redactor-șef al Direcției Programe. În acea perioadă, spectacolele televizate erau imprimate pe peliculă alb-negru, numai evenimentele sportive fiind înregistrate pe peliculă color. Tudor Vornicu a luat peliculă color de la Departamentul Sport pentru a înregistra spectacolul. Ziarul Libertatea scria că: „În nota nr. 296 scrisă la 30 noiembrie 1982 (și transcrisă în „Cartea Albă a Securității”, ediție îngrijită de Virgil Măgureanu) de colonelul Gheorghe Dănescu, șeful Securității Municipiului București, era prezentată nemulțumirea lui Radu Beligan, artist al poporului și directorul Teatrului Național din București, față de prezentarea de către TVR a reprezentării piesei O scrisoare pierdută, regizată de Liviu Ciulei, care plecase din România în 1980”. Potrivit acelei note: „Radu Beligan se arată nemulțumit și pentru faptul că televiziunea a transmis piesa «O scrisoare pierdută», în regia lui Liviu Ciulei, care a întors spatele țării, plecând în străinătate și nu pe cea regizată de un membru al CC al PCR”, adică de el. După opinia sa, tinerii care iau contact pentru prima oară cu o astfel de piesă, precum cea transmisă, nu au de învățat, ea constituind o «crimă pentru actul cultural în sine»”.

 

MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…

 

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro