După aproape două luni de război este greu de spus care dintre obiectivele anunțate în prima zi a atacurilor din 2026 au fost atinse. O analiză la rece pare să favorizeze partea iraniană, care deși extrem de puternic lovită, este în avantaj în războiul de uzură în care i-a atras pe adversari, cumulat cu presiunea economică cauzată de blocarea Strâmtorii Ormuz.
Numeroase sisteme de ultimă generație folosite de americani, israelieni și țările Golfului care găzduiesc baze americane au atins un nivel de epuizare a muniției de 70%. Lecția războiului din Ucraina nu a fost deloc învățată, americanii și israelienii dovedindu-se exagerat de optimiști în problema înfrângerii rapid și totale a regimului de la Teheran. Deși a pierdut aproape toată flota militară și majoritatea aeronavelor – pierderi previzibile într-un conflict cu asemenea adversari – Iranul a pariat pe cartea dronelor ieftine și a rachetelor balistice, capabile să satureze și cea mai performantă apărare antiaeriană.
După o singură lună de război, SUA și aliații săi au folosit 5900 rachete interceptoare pentru a doborî 5 500 drone și rachete iraniene. În majoritatea cazurilor rachete interceptoare extrem de scumpe au fost folosite în masă pentru doborârea vectorilor extrem de ieftini folosiți de iranieni. În clipurile apărute în media se pot vedea cum 11 interceptori israelieni au fost lansați pentru a doborî o singură rachetă balistică. Clipuri similare pentru antiaeriana din Qatar și Emiratele Arabe Unite surprind lansarea a patru rachete Patriot care eșuează în efortul de lovi ținta balistică.
Spre deosebire de planificarea nerealistă a leadership-ului american – axat pe ideea unei campanii aeriene scurte și decisive, în care superioritatea tehnologică uriașă să-și spună cuvântul – strategii iranieni au tras învățăminte atât din războiului ruso-ucrainean, cât și din războiul de 12 zile din iunie 2025. Au înțeles că slăbiciunea SUA este de natură logistică și că un război de mare intensitate nu poate dura mai mult de câteva zile. Ca atare, planificatorii de la Teheran au mizat pe epuizarea capacităților occidentale de apărare, ducând un război asimetric cu lovituri zilnice constante, executate cu vectori ieftini.
Rezultatul: după o lună de interceptări, în mare parte reușite, apărarea antiaeriană israeliană, americană și arabă se confruntă cu lipsa munițiilor la toate sistemele de apărare la altitudine mare (THAAD, SM-3, Arrow-3) și medie (Patriot, SM-2, SM-6, Arrow-2, David Sling).
Faimoasele rachete Patriot au fost folosite masiv în primele patru zile de război, fiind lansate un număr de 800 în doar patru zile. Prin comparație, Ucraina a primit în patru ani de război doar 1000 de astfel de rachete. Lipsa de experiență a militarilor din țările Golfului a jucat un rol important în epuizarea stocurilor. În primele 48 de ore al conflictului, Iranul a țintit țările arabe cu peste 1200 de drone și rachete (541 de drone și 165 de rachete fiind trase către Emiratele Arabe Unite). Militarii arabi au ales soluția prudentă de a se adăposti și a lăsa sistemele să riposteze în mod automat – total diferit față de ce se practică în Ucraina, unde operatorii bateriilor Patriot sunt mereu la controlul sistemelor și trag manual. Rezultatul a fost că 618 rachete au fost trase în primele 96 de ore de război, reprezentând 15% din muniția țărilor din Golf, iar jumătate din stocul total de 4000 de rachete a fost epuizat după o lună de conflict. Situația este agravată și de faptul că producătorul american Lokheed-Martin a fabricat 620 de bucăți în anul 2025.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
