Probabil, nicio mânuitoare de ghioc nu s-ar încumeta să ghicească câte zile va mai înfrunta valurile corabia actualei coaliții. Cu nea Ilie la cârmă. Sau, cine știe, fără el… Valurile, ca valurile,schimbătoare! Unele, fără doar și poate, stârnite fie din pricina nepriceperilor cârmaciului, oricare o fi acesta. Altele, pricinuite de către alții, cum sunt, de pildă, cele provocate de măiestria geo-politică a histrionului de peste Ocean. Acestea fiind pe cale, după cum lesne se poate băga de seamă, chiar să dea foc atât economiei mondiale, dar și regulilor care o făceau funcțională cât de cât. Ca să nu mai vorbim despre regulile care erau considerate ca făcând parte din așa-numitul drept internațional.
Ceea ce este de mirare e faptul că, într-un atare context alunecos, imprevizibil de-a dreptul, mateloții mioritici, nu se prea știe din ce fel de pricini explicabile rațional, s-au apucat să găurească corabia sub linia de plutire. Unii, mai abitir decât alții. Și asta, în ciuda valurilor tot mai amenințătoare. Ca într-un fel de potlaci axat pe pagube, mateloții noștri par să se fi grupat, la umbra unor așa-zise „doctrine clasice”, în tot felul de cumetrii. Și aceasta, în vederea extragerii de foloase din bunurile publice. Așa se face că, în timp ce apa a început să se strecoare în barcă, cârmaciul, neavând altceva mai bun de făcut, s-a pornit să se vaite că unii dintre mateloți, asemeni unor șobolani, rod și prăduiesc de multă vreme bunurile din cămara bărcii. Cârmaciul dând de înțeles că, în context, dânsul n-a făcut decât să aprindă „feciorelnic” lumina! Cea care a scos la iveală proporțiile unui asemenea dezmăț șobolănesc.
Trebuie să recunoaștem că ceva avea dreptate. De fapt, fiecare ocupant de rând al pomenitei corăbii a realizat, pe propria piele, cum cutărică rozător, cu rude, amici, amante etc. roade, de multă vreme, bunurile din cămara publică. Fără ca un astfel de dezmăț să sufere vreo sancțiune. Au sperat că nea Ilie va pune niscai ordine prin cămară. Dar, exceptând „lumina”, cârmaciul n-a prea făcut mai nimic din ceea ce a promis! În loc să se preocupe de năravurile mateloților, organizați în partide, a pus taxe pe spinarea prostimii.
Oricum, povestea merge mai departe: la insinuările grosolane ale cârmaciului, simțind probabil și un bâzâit specific în blănița de rozător, o parte dintre mateloți au sărit ca arși! Măi cârmaci de doi lei și ceva mărunțiș!? Tu vorbești? În timp ce, în realitate, ai de gând să scoți la vânzare cu totul pomenita cămară! De unde și adevărata dramă a întregii povești: probabil, vânzarea va avea loc cu tot cu șobolănimea din ea! Și iată cum un vaiet generalizat a cuprins cămara mioritică: noi, ce naiba mai roadem? Căci, oricum, dacă nu curge, mai pică… Dacă se vinde, nu mai rămâne nimic de furat…
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
