Fiecare zi este încărcată de întrebări și răspunsuri pe care le dăm și le primim în felul nostru, unele pline de înțelesuri, altele ușoare ca un abur. Gândurile și trăirile proprii se statornicesc atunci când, căutând printre oameni, găsim căi de comunicare. Acestea nu sunt lucruri rare, greu de făcut, ci firescul cotidian.
Dar interesant și folositor este ce ne întrebăm și ce ne răspundem pentru că aceasta ne dă posibilitatea de a ne ajusta felul în care folosim timpul care ni s-a dat, pentru că mulți ajungem la etapa în care ne reconsiderăm viața și purtările și încercăm să ne așezăm conștiința, atât cât se poate.
Avem întrebări pe care ni le punem nouă sau altora și răspunsuri parcă mai multe decât întrebări. Aș evoca întrebări din Psalmi, întrebări vechi ce nu și-au pierdut actualitatea: „Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat la deșertăciuni?”- amară constatare actuală… (Psamul 2). „Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-Ți amintești de el? Sau fiul omului că-l cercetezi pe el?” (Psalmul 8) – pentru fiecare poate fi un răspuns ori chiar o nouă întrebare: cum se simte omul ca parte a creației divine?
În alt Psalm, altă întrebare: „Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta.” (Psalmul 9) De-a lungul vremurilor mulți se vor fi întrebat: „Oare nu se vor înțelepți toți cei ce lucrează fărădelegea?” (Psalmul 9) „Pentru ce ești mâhnit suflete al meu și pentru ce mă tulburi?” (Psalmul 41)
Nu totdeauna putem răspunde la întrebări, dar însuși faptul că ni le punem, le analizăm sau răspundem la ele ne arată că încă suntem lucizi…
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
