Un cetățean fără gândire critică nu e un cetățean, e un corp inert, iar analistul şi comentatorul de politică externă care nu îndrăznește să pună în discuție diversele narațiuni nu analizează nimic: e inutil pentru a explica realitatea.
3 aprilie… Este util să ne imaginăm Orientul Mijlociu după război. Liniștea, atunci când va veni, nu va însemna revenirea la status quo. Statele care și-au construit securitatea energetică pe fluxurile din Golf vor fi nevoite să-și revizuiască geografia importurilor. Exemplul Japoniei este revelator. Aproape 95% din importurile sale de țiței provin din această zonă. Potrivit unei relatări a agenției Kyodo News, guvernul japonez ar lua în calcul trimiterea unei delegații economice în Rusia în cursul lunii mai. Din aceasta ar urma să facă parte cel puțin cinci companii, printre care Mitsui și Mitsubishi.
*
5 aprilie… Arhiepiscopul conservator Broglio, una dintre figurile proeminente ale catolicismului nord-american, califică drept inacceptabil războiul dus de Trump împotriva Iranului. Nu suntem, spune fostul preşedinte al Conferinței Episcopilor Catolici Americani, în prezența unui „război just”. Cred că nu trebuie să subestimăm fisura dintre administrația Trump și Biserica Romano-Catolică. Societatea americană este profund religioasă iar acest dezacord riscă să cântărească greu la alegerile de la jumătatea mandatului.
*
5 aprilie… În această zi de Paște Catolic, care transcende frontierele și convingerile fiecăruia dintre noi, să ne ridicăm gândul către toate comunitățile creștine din lume. În același timp, să nu uităm acele popoare prinse în tumultul istoriei – civilii din Ucraina, din Israel și din Iran – care, zi de zi, suportă povara războiului. Să ne gândim mai ales la copiii acestor regiuni cărora li se răpește prea devreme inocența.
*
8 aprilie… O istorioară ne spune că într-o raia dunăreană de la Giurgiu sau Turnu a fost trimis un pașă nou. Boierii și trimișii valahi, dornici să-i intre în grații l-au întâmpinat cu un potop de laude. Îi spuneau că e cel mai drept, cel mai înțelept paşă etc. Până la urmă a crăpat inima în el de atâtea laude ale valahilor.
*
9 aprilie… Nu am nicio opinie cu privire la numirile domnului preşedinte la conducerea parchetelor – e un subiect care nu face obiectul intereselor mele – dar profit de această ocazie pentru a da un sfat oamenilor de bună credință care astăzi se declară dezamăgiți de preşedintele Nicușor Dan. Maturizați-vă! Nu mai ridicați statui nimănui! Priviți cu mai multă detaşare jocul politic şi cu mai puține aere de superioritate semenul care nu vă împărtăşeşte crezul! Nu vă mai uitați la liderii de opinie care astăzi aruncă cu piatra în domnul Dan şi care ieri vă îndemnau să îl votați încă din turul întâi iar astăzi vă îndeamnă să ridicați o altă statuie (domnului Bolojan)! Încercați să vă întrebați dacă nu sunteți prea des victimele unui ecosistem care administrează opinia publică într-o competiție care nu are nicio legătură cu aspirațiile dumneavoastră. Da, semenul acela pe care îl considerați inferior vă e mai aproape decât cei care sunt scoși în față şi puşi în tot felul de poziții.
*
9 aprilie… New York Times: Cum a luat Trump decizia de a începe războiul… Netanyahu a vândut un vis. Pe 11 februarie, în Situation Room, prim-ministrul israelian a prezentat un scenariu în patru acte: uciderea Liderului Suprem, distrugerea armatei iraniene, declanșarea unei revoluții populare și instalarea unui nou regim. A prezentat chiar și un montaj video cu „viitorii lideri” ai Iranului. Trump a răspuns: „Sounds good to me.” Într-o singură frază, tocmai pecetluise destinul regiunii. A doua zi, CIA a spus că totul era o iluzie. Părțile 3 și 4 ale prezentării lui Netanyahu – revoluția populară și schimbarea regimului – au fost catalogate drept o „farsă” chiar de Ratcliffe. Rubio a tradus: „Cu alte cuvinte, este o prostie.” Generalul Caine a adăugat: „Este procedura standard a israelienilor. Exagerează, iar planurile lor nu sunt întotdeauna bine dezvoltate.” Trump a auzit. Și totuși a spus da. Vance a văzut totul. Vicepreședintele a fost singurul din încăpere care s-a opus frontal, avertizând că războiul ar putea „distruge coaliția politică a lui Trump”, că Strâmtoarea Ormuz era adevăratul punct vulnerabil și că nimeni nu putea prezice represaliile iraniene atunci când supraviețuirea unui regim era în joc. El a spus: „Știi că eu cred că este o idee proastă. Dar, dacă vrei să o faci, te voi sprijini.” Susie Wiles a privit. Șefa de cabinet, care avea îngrijorări, a considerat că nu era „rolul ei” să se exprime în fața celorlalți asupra unei decizii militare. Ea „i-a încurajat pe consilieri să-și împărtășească opiniile”. A rămas tăcută. Generalul Caine nu a spus niciodată nu. A expus riscurile: diminuarea stocurilor de muniție, Strâmtoarea Ormuz, absența unei căi clare către victorie. Apoi a spus: „Dacă ordonați operațiunea, armata o va executa.” Trump, însă, „auzea doar ceea ce voia să audă”. Și Trump a semnat la bordul Air Force One, cu 22 de minute înainte de termenul-limită stabilit de propriul său general: „Operation Epic Fury is approved. No aborts. Good luck.”
*
10 aprilie… Jake Tapper: „Când Trump a amenințat că va ucide întreaga civilizație iraniană, v-a deranjat asta ca diplomat?” Mark Rutte: „Nu comentez. Ceea ce vreau să știți este că îl susțin pe președinte”. O alianță care își pierde autoritatea morală își subminează însăși rațiunea de a exista; din acel moment declinul devine doar o chestiune de timp. Dar acest episod de pe platoul CNN spune ceva esențial despre personalitatea lui Mark Rutte: distant față de România când era premier, dar obedient în raport cu cei puternici.
*
13 aprilie… Victoria lui Péter Magyar indică mai degrabă o recalibrare internă decât o ruptură de regim. Totodată, dinamica electorală ungară nu poate fi redusă la un cadru strict național. Ea reflectă interferența unor câmpuri de forță concurente în Europa Centrală și de Est. Unele scandaluri – inclusiv operațiuni de interceptare a ministrului afacerilor externe care presupun capacități statale – indică faptul că miza Ungariei depășește frontierele sale.
*
13 aprilie… În doar câteva luni, nu multe, se va contura direcția dominantă a Budapestei, determinată de o serie de variabile strategice: costul și volumele hidrocarburilor furnizate de Rusia, veritabil barometru al relațiilor Budapesta-Moscova; reacția Beijingului la perspectivele investițiilor chineze în Ungaria, indicator al rolului pe care Budapesta îl aspiră în proiecția economică a Chinei în Europa; raportarea noului prim-ministru maghiar la Donald Trump și la cercul său politic, test al alinierii transatlantice; discursul public al Budapestei privind Ucraina şi persoana lui Volodimir Zelenski, relevant pentru definirea poziției Ungariei față de războiul din Ucraina și de echilibrul continental; gradul de expunere publică al lui Viktor Orbán, variabilă esențială pentru înțelegerea continuității sau recalibrării centrului de putere de la Budapesta. Aceste repere vor dezvălui traiectoria Ungariei și locul pe care aceasta intenționează să îl ocupe în arhitectura strategică a Europei.
*
14 aprilie… Preşedintele Trump a deschis un nou front, cu Vaticanul. Istoria ne arată că statele, chiar marile puteri, pot intra în conflict cu Vaticanul, dar rareori fără cost.
*
15 aprilie… În 2010 WikiLeaks a publicat peste 800 de documente diplomatice americane legate de Vatican, dintre acestea peste 50 având conținut explicit de intelligence. Documentele WikiLeaks arătau că Washingtonul acorda o atenție constantă Departamentului pentru Relații cu Statele – „ministerul de externe” al Vaticanului. Dacă perioada anterioară a fost caracterizată de supraveghere discretă și dialog diplomatic, administrația Donald Trump 2.0 marchează o schimbare de stil.
*
17 aprilie… Intenția de a vinde pachete de acțiuni din companiile românești profitabile (Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica) nu este inspirată de interese românești. Aceste companii aduc profit statului roman și au în derulare investiții de ordinul miliardelor de dolari. În loc să se aștepte finalizarea acestor investiții care ar aduce profituri suplimentare, privilegiem viziunea pe termen scurt. O viziune care, repet, nu are legătură cu interesele noastre.
*
20 aprilie… Vizită în Iordania a președintelui finlandez A. Stubb. Acum câteva săptămâni a fost în India. Finlanda, o țară de 5.3 milioane de locuitori, fără orizontul geografic al României și tradițiile țării noastre în aceste spații. Noi… noi nu avem politică externă și nu vom avea cel puțin patru ani de acum înainte.
*
21 aprilie… În imaginarul social românesc se poate observa, cu o anumită regularitate istorică, o predispoziție către învestirea unor personaje cu funcții aproape izbăvitoare. Figura „omului providențial”… Cei percepuți anterior ca aparținând unei categorii duşmane pot fi reabilitați dacă se aliniază cu figura providențială. Astfel, dacă ai un trecut în PSD, dar ai o revelație şi te declari de partea celui care are rolul de mântuitor, sufletul îți este salvat. Ecosistemul media îți găseşte faptele bune, păcatele îți sunt iertate, ai intrat în Împărăția Cerului.
*
23 aprilie… Între dezinteres și narațiuni construite pe baza unor diverse agende, în spațiul public românesc se proiectează un surogat de realitate geopolitică. Criza politică de la București a ajuns să eclipseze în spațiul nostru intern chiar și ecourile războiului din Iran şi consecinţele sale globale. Conflictul din Ucraina este invocat pentru a construi paralele între rezistența eroică a societății ucrainene și sacrificiul politic al domnului Bolojan, în timp ce PSD își găsește, printr-un joc de analogii forțate, un ecou în agresiunea Federației Ruse. Autorul acestei comparații aproape suprarealiste este un exponent de prim rang al europarlamentarilor PNL. Cât despre actualitatea europeană, aceasta pare să nu existe deloc, deși Consiliul European de joi, 23 aprilie, are pe agendă un document relevant: „One Europe, One Market”, care propune 42 de măsuri pentru conturarea unei Europe economice cu două viteze. Ideea centrală a acestei iniţiative: statele dispuse să avanseze spre o integrare mai profundă pot forma grupuri de cel puțin nouă membri, utilizând mecanismul „cooperării consolidate”, adică progres fără unanimitate.
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
