Daniel Pintiliciuc este unul dintre târgoviștenii care, după ce au descoperit oportunitățile orașelor mari, au ales să se întoarcă acasă și să construiască ceva aici. Absolvent al Le Cordon Bleu Madrid, una dintre cele mai prestigioase școli de gastronomie din lume, Daniel și-a propus să aducă în bucătăria locală rigoarea și exigența învățate în timpul studiilor, dar și să-i apropie pe târgovișteni de gustul preparatelor de calitate. „Îmi place orașul ăsta. Are un potențial foarte mare și este păcat să nu-l valorificăm. Mai ales că oamenii aici chiar știu să mănânce. Doar că trebuie să îi înveți ușor-ușor să aprecieze mai mult calitatea”, spune tânărul bucătar.
De la restaurantul familiei, la pasiunea pentru gastronomie
A intrat în bucătărie tânăr fiind, iar încurajat de părinți a ales această profesie pe care a avut șansa astfel s-o descopere pas cu pas. “Pentru că noi aveam un business de familie, părinții îmi spuneau să-i ajut la restaurant. Am început la bar. Am trecut prin toate etapele și la un moment dat am devenit băiatul cu cafele la evenimente. Apoi am început să ajut pe sală, cu ospătarii. Debarasam mese, ștergeam mese, duceam mâncarea. Eram în liceu și am făcut asta vreo doi ani. Îmi plăcea, chiar îmi plăcea”, povestește Daniel. Drumul său a fost firesc. “Imediat după ce am făcut 17 ani, am intrat în bucătărie. Ușor-ușor am început să fac mâncare, să mă uit la clipuri pe YouTube, să mai învăț din filme documentare. Și în momentul în care a trebuit să-mi aleg facultatea, mi-am zis: Mie chiar îmi place să fac treaba asta”. La recomandarea tatălui său, a ales să-și aprofundeze pasiunea la Le Cordon Bleu, una dintre școlile de referință în domeniul gastronomiei. A optat pentru filiala din Madrid și pentru specializarea în bucătărie franțuzească. Alegerea orașului a fost firească: Daniel s-a născut în Spania și a locuit acolo în copilărie, astfel că îi era mai ușor să urmeze cursurile în limba spaniolă. Pentru a-și perfecționa exprimarea, a urmat și cursuri de limbă. Adaptarea la rigorile școlii nu a fost însă lipsită de emoții. „La început eram foarte timorat. Chefii erau rigizi. Toți profesorii erau chefi care au lucrat ba pe vase de croazieră de lux, ba în hoteluri exclusiviste, ba în restaurante foarte bine cotate. Acolo am învățat cât de mult contează disciplina în bucătărie, pentru că toți șefii erau foarte atenți pe curățenie, pe cum te organizezi, cum îți așezi bancul de lucru, lucruri pe care eu nu prea le băgam în seamă până atunci. Am învățat cât contează materia primă, sursa produselor și selecția ingredientelor folosite”, ne povestește Daniel.
Pasiunea te ajută să începi, perseverența te duce mai departe
Daniel a pornit de la noțiunile de bază și a învățat treptat tehnicile și rigoarea impuse de profesori. „În primele clase am învățat cum să tăiem în diferite tehnici. Țin minte că tăiam și cu rigla. Era un tip de tăiere ce avea un milimetru pe un milimetru sau doi milimetri pe doi milimetri maximum. Tehnica aceasta te ajută dacă vrei să faci ceva unicat și într-o cantitate mai mică”. Întoarcerea în Târgoviște și aplicarea celor învățate s-au dovedit însă o provocare. „A fost un total haos, pentru că lucram într-o bucătărie românească, cu oameni care nu au fost niciodată la o școală și aveau modul lor de gândire. Eu consideram că tot ce am învățat la școală este bun și se aplică și în practică. Și nu e chiar așa. Adică trebuie să le iei treptat”. Experiența l-a învățat că schimbarea nu se poate face peste noapte. Astăzi, spune că a reușit să contribuie treptat atât la îmbunătățirea modului de lucru în bucătărie, cât și la educarea gusturilor clienților, care încep să acorde mai multă atenție calității preparatelor.
Humo – gustul unui vis construit pe jar
Daniel se consideră un bucătar inovativ, atras de experiment și de posibilitatea de a-și surprinde clienții prin preparate noi. Îi place să gătească în special carne de vită și fructe de mare și nu exclude experiența de a lucra într-un restaurant cu stele Michelin. Nu își dorește însă neapărat o carieră construită în jurul acestei distincții. „Îmi place ideea de a lucra într-un restaurant cu stele Michelin. Dar mi se pare că astfel aș ajunge într-un punct în care nu pot să mai fac ce vreau, nu mai pot experimenta, nu mai pot face greșeli. Eu încă sunt la momentul în care vreau să mai fac greșeli ca să pot învăța din ele. Și, în plus, nici nu mă văd să fac treaba asta toată viața. E foarte frumos să fii bucătar. Doamne, îmi iubesc meseria! Dar îți consumă foarte mult timp”.
În schimb, își dorește să construiască propriul concept gastronomic. Lucrează deja la un proiect numit Humo – „fum” în limba spaniolă –, un restaurant în care grătarul pe cărbune și bucătăria deschisă vor fi elementele centrale. Până când proiectul va deveni realitate, are un obiectiv mai apropiat: să devină un reper de calitate pentru clienți, un bucătar ale cărui preparate să fie punctul de comparație atunci când aleg același fel de mâncare și în alte restaurante.
“Nu contează ce alegeți să faceți în viață, contează că trebuie să o faceți foarte bine”
Dincolo de tehnicile învățate și de planurile pentru propriul restaurant, Daniel vorbește despre bucătărie ca despre o meserie care cere, înainte de toate, responsabilitate, răbdare și dorință de a învăța. Iar tinerilor care se gândesc să urmeze acest drum le transmite un sfat pe care l-a învățat, la rândul său, de-a lungul experienței profesionale:
„Trebuie să fiți oameni responsabili. Vreți să învățați bucătărie, vă învățăm! Dar să plecați puțin capul la început, să lăsați orgoliul, pentru că știu cum sunt tinerii, așa am fost și eu, așa au fost și colegii mei, puțin orgolioși, cu mândria lor. Dar mai întâi învățați și după aceea, cu siguranță, veți face o treabă foarte bună. În cele din urmă nu contează ce alegeți să faceți în viață, contează că trebuie să o faceți foarte bine. În momentul în care faci foarte bine ceea ce faci, vei fi apreciat și căutat în orice domeniu”, subliniază tânărul bucătar.
Oana Berliba-Soare
Facebook
WhatsApp
TikTok
