JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Torționarul din Oglindă III; heroina mea

Susan Mary Elisabeth… Îmi spusese cu mândrie numele său, ca și cum ar fi venit dintr-o familie nobiliară, ca și cum numele ei ar fi fost pe buzele tuturor, ca și cum mi-ar fi spus: Iată, m-ai găsit. Îmi făcea plăcere să o ascult, să vorbesc cu ea, avea un ton calm, o voce blândă și puteai să-ți dai seama că în tinerețe fusese o femeie frumoasă. Trăsături delicate, buze perfecte, dantură frumoasă… Hainele sărăcăcioase îi trădau situația. Heroina, alcoolul, sărăcia îi furaseră din viață, din frumusețe, din vitalitate. 

   Mi-am amintit de ce spusese Bukowski la un moment dat: „Aint no woman on skid row”. Nu găsești femei cerșind în zonele rău famate ale orașului. Și totuși, Susan Mary Elisabeth luase în acea duminică o pauză de la cerșit, o pauză de la heroină. Îmi ceruse o țigară și apoi ceva mărunțiș. M-am oprit să vorbesc puțin cu ea și cu tânărul ei însoțitor, Daniel Cormac, ce purta numele unui renumit regele al Munsterul-ui.  Le-am oferit tot pachetul de Carolls No 1. „Luați-l voi. Eu vreau să mă las oricum.” Au refuzat, au luat două țigări și mi-au înapoiat pachetul. Mi-au întins mâna și mi-au mulțumit. Am avut o clipă de ezitare, o clipă în care    m-am crezut superior lor, o clipă în care i-am văzut ca niște zombii, sub-oameni, uitând că sunt, ca și mine, ai Lui Dumnezeu. 

   „Duminica nu prea merge cu cerșitul”, a zis ea. „Duminica este pur și simplu o zi în care trebuie să te odihnești sau pur și simplu să treci peste ea” o completă Cormac. „Știi ce m-am gândit Ted? Duminica este ziua în care a Înviat Iisus. Probabil că de asta duminica nu prea ne merge așa bine. Poate că este o zi în care ar trebui să medităm mai mult”.

   Cormac, poate cu ajutorul drogurilor sau poate fără, avea totuși o urmă de bucurie. Susan încerca, dimpotrivă, să-și poarte cu greu tristețea care o apăsa. M-am gândit că dacă le strâng mâna, o să le pară celorlalți trecători, din parcul Kennedy, o monstruozitate, un act de inconștiență. Nu pot să neg aceea umbră din mine care mă asaltează cu obsesii atunci când dau dovadă de puțină umanitate. Ai putea lua covid sau știu eu ce  altă boală. Nu poți să dai mâna și nici să stai de vorbă cu ei. Ești pur și simplu inconștient. Posibil, dar mă întreb când am ajuns în halul acesta, să-i consider pe cei mai puțin privilegiați, pe cei de le margine indezirabili. Ted, spălat, dezinfectat, mascat, liber de orice adicție de narcotice și psihoactive, să strângă mâna și să stea de vorba cu doi heroinomani…  Am continuat să fiu puțin reticent. Aș fi vrut să plec, să îi las pe banca lor acolo în Kennedy Park, să fug acasă și să mă spăl din cap până în picioare cu dezinfectant, obsedat de gândul că aș putea lua o boală, din adicția sau nefericirea lor. Niște distruși… Un dependent de droguri este un om slab, un loser planetar, galactic, un parazit, un  indezirabil. Simpli zombii care trăiesc din milă și ignoranța celorlalți…

   Am gândit: cum o fi senzația ceea, în momentul în care heroina îți pătrunde în sânge, prin brațul învinețit, prin venele ciuruite de acul seingii? Momentul în care tu fugi de realitate și realitate de tine, momentul acela în care te simți ca un nou născut, doar ca mai târziu să îmbătrânești cu 100 de ani… Probabil că și noi căutăm un astfel de moment, un fel de heroină care să ne ofere o asemenea nirvana chimică și temporară. Era Duminica Floriilor și, sincer, mă credeam un adevărat creștin, un adevărat discipol al Mântuitorului pentru un mic act de caritate oferit acestor ființe reziduale și marginale, pe care le consideram mai mult sau mai puțin oameni, semenii mei. Mă umflasem în pene, mă învăluisem în tallitul mesianic, obsesiile, ura, zgârcenia, ranchiuna puțeau în continuare a hoit, însă învăluisem totul într-un sacru parfum de roze. Până la urmă ai un suflet bun. Ești generos, nu ești ca ceilalți, un roboțel lipsit de suflet. Poți să fii mulțumi de ține însuți, Teodor Constantin. Bate-te pe umăr și diseară vei dormi liniștit știind că ești un suflet nobil! 

   Pentru un infim act de caritate mă ridicasem sus, sus de tot și mă uităm cu milă și compasiune la aceste creaturi inferioare mie. „God bless you Ted, God bless you tenfold” îmi mulțumiseră Susan Mary Elisabeth și Daniel Cormac. Mi-am amintit de un alt act de caritate oferit unei țigănci care cerșea pe stradă în Youghal. Sufletul meu se umplea de mândrie, se umfla asemeni unui cadavru în putrefacție. N-am putut să întru în casă. Am rămas afară, mă holbam catatonic la zidurile albe, inundate în lumina soarelui. Îmi ofereau o bizară stare de liniște. Sufletul meu urca mândru, sus, sus de tot, până în iad. Mi-am adus aminte de obsesiile și constantele mele văicăreli, reticent si refractar oricărei manifestări a gratitudinii. „La plimbare cu câinii?” îl întrebasem pe vecinul meu Tony. „Doar cu cel tânăr. Pe cel bătrân     l-am lăsat acasă. De-abia mai merge. O zi frumoasă nu-i așa?” 

   M-am așezat aici unde bate soarele. încerc să găsesc un loc cu soare E prea multă umbră în jur… Încercam să-mi găsesc și eu, la fel că prietenii mei heroinomani, o clipă de fericire.    Să-mi dau seama că aveam pentru ce să fiu recunoscător. Fericirea erau valurile înspumate și furioase ale mării,  plaja  și cerul din Youghal după o furtună, râul Lee noaptea, un zid alb fie că era în Cork, Sibiu sau Monastiraki,  în lumina soarelui dimineții și o pisica tolănită la soare.

 

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro