EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Și disperat a strigat ateul…

Nu știu cum sunt alții, dar parcă nu aș pierde niciun prilej care ar putea ordona cumva puhoiul de evenimente zilnice care se scurg și dau formă, dar mai ales savoare, la ceea ce numim viață. Adică, ceva care să marcheze la modul vizibil curgerea într-o anumită direcție, de regulă pozitivă, a întâmplărilor, faptelor, evidențelor etc. care vin puhoi în câmpul nostru perceptiv. Căci, de restul, despre care nu avem cunoștință directă, atunci, în momentul maximei prize de conștiință, când facem bilanțul, mai că ne vine să decretăm că n-ar exista. Deși, tot din experiența noastră directă, știm că acest rest există, este cuibărit într-o cută a memoriei noastre. Și năvălește asupră-ne, cerându-și dreptul de ființare, când nici nu te aștepți… Darămite, când ești cu toate cele ale minții în priză!
Altminteri – dacă cumva în viața asta scurtă n-ar exista nicio logică și nimic nu ar putea controla ceea ce ni se perindă prin fața minții și simțurilor noastre – știm, tot din experiență, nu numai că n-am putea accepta așa ceva în mod rațional, dar realizăm că devenim tot mai convinși, odată cu trecerea anilor, de faptul că așa ceva ar fi de-a dreptul absurd! Și, drept urmare, îl excludem din viață, din ființare, pur și simplu. Așa că, numărându-ne anii, logica potrivit căreia ordonăm ceea ce cunoaștem, ori ne imaginăm că am avea știință, devine tot mai sigură de ea însăși. Nimic nu trece de furcile sale! Și totul devine un fel de tot în care nu mai distingem mintea de logica și rațiunea care ar trebui să fie doar un instrument care funcționează potrivit unor reguli. Așa se face că, deși înarmați cu o logică fără cusur, ajungem să nu pricepem ceea o altă generație mentală ar considera ca fiind la mintea cocoșului. De… cocoșul altuia!
Numai că, în mod paradoxal, avem totuși capacitatea de-a intui că avem de-a face cu o minte care, chiar și în ciuda unui mobilier cât se poate de sărac, are totuși abilitatea, și tocmai în momentele invocate la începutul celor scrise, să ne facă de râs o logică trecută prin arcadele temeinice ale unei culturi și experiențe umane de netăgăduit. O logică care ne-a însoțit o viață întreagă, totuși… Sunt momente în care până și un ateu prinde să strige: Doamne, cum de nu văd ceea ce pentru alții pare să fie de limpezimea Luminii celei mari…
Dar să trecem la fapte! A venit Sărbătoarea luminii celei mari și semenii noștri mai tineri s-au întors, câți au putut, la părinții și la cei rămași în locurile lor natale. Așa ceva, știm cât se poate de temeinic, se petrece peste tot în țara asta, europeană și ea. Așadar, nimic deosebit! Iar logica despre care făceam vorbire îi poate asimila într-un discurs necontradictoriu. Chiar banal, am putea spune! Chiar și o logică destinată doar sensibilității ne-ar spune că firele, care-i leagă de țară pe cei plecați să-și caute norocul aiurea, ar fi de nezdruncinat. Drept dovadă: iată, făcând eforturile unor drumeții uneori dificile, semenii noștri se întorc totuși la matcă…
Numai că, pătrunzând în miezul vieții celor veniți de sărbători, realizezi treptat că mulți nu o să se mai întoarcă vreodată să reînnoade firul unei vieți începute pe meleaguri mioritice. Mulți dintre ei, precum și odraslele lor, vor deveni cetățenii altor societăți. Din nou, logica despre care vorbeam la început, poate potrivi fenomenul într-o poveste care are totuși un final acceptabil. La numere mari, așa cum este cazul unei societăți, exemplele care îți afectează în mod direct percepția sunt nesemnificative din punct de vedere statistic. Căci, deși pierderea de populație este extrem de mare, logica ne spune că mai rămân totuși o mulțime de oameni care-și vor duce viața mai departe, aici, pe meleagurile invocate mai sus. Societatea are încă substanță pentru a se auto-dezvolta…
Numai că mergând pe firul logicii, unul încurajat de datele experienței, indiferent cui i-ar aparține logica și faptele percepute, realizăm că fenomenul dezrădăcinării unora dintre semenii noștri nu este un fenomen pe cale de a se diminua. Hemoragia nu dă semne că se va diminua, va continua și nu știm când se va opri. Ei și, s-ar putea spune! Viața merge mai departe! Societatea va dăinui…
Numai că un gând nu-ți dă pace: ce calități au cei care sunt nevoiți să plece pe alte meleaguri? Nu cumva, plecarea acestora va diminua din substanța care este necesară unei societăți normale? Nu trebuie să pomenesc aici ceea ce și logica unui cocoș poate infera: în condiții dificile de existență, cei care vor încerca să supraviețuiască, îmbunătățindu-și totodată viața, sunt elementele cele mai active ale unei societăți.
Nu mă credeți? Vă propun, atunci, un exercițiu mental extrem de simplu: căutați un meseriaș. După ce nu l-ați găsit, întrebați-vă unde l-ați putea afla… Răspunsul este cât se poate de edificator: într-o altă societate! Dacă vreți să vă piară buna-dispoziție, repetați exercițiul cu un politician. Adică, cu cel menit, ca peste tot, într-o în lume cu reguli de factură democratică, să ofere un azimut și orizont unei societăți. Este evident că, în adevăratul sens al cuvântului, nu veți găsi politicieni! Poate, doar indivizi, unii cu studii pe sponci, care se bagă în viața publică pentru a obține venituri pe care nu le pot avea din altă parte…
Sunt momente când logica cu care v-ați obișnuit nu poate să mai ordoneze mai nimic din evenimentele cotidiene care vă asaltează… Haosul este numele noii logici! Și atunci, chiar ateu fiind în Săptămâna Mare, îți vine să strigi: Quo vadis, Domine!

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]ovitei.ro

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro