TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Prețuirea valorilor

Cu riscul de a fi contrazisă, voi îndrăzni să afirm că una dintre cele mai grave epidemii de care suferă România în momentul de față este cea a uitării, fie că vorbim despre o uitare a istoriei, fie că vorbim despre o uitare a valorilor, a oamenilor marcanți și a contribuției acestora în domeniile lor de activitate.

   Din păcate, nu puține au fost situațiile în care ne-am amintit de o personalitate și de realizările ei abia în momentul în care a plecat dintre noi, atunci când formele de apreciere erau tardive. Nu e o formă de ipocrizie să deplângem, de exemplu, pierderea unui cântăreț dacă nu am făcut efortul de a cumpăra un album sau un bilet la un concert când acesta încă trăia, sau cel puțin să încercăm să-l facem mai cunoscut în cercurile noastre de apropiați? Nu e o formă de josnicie revoltătoare din partea televiziunilor să-și crească nivelul de audiență prezentând înmormântări și povești senzaționale despre un om pe care nu s-au sinchisit să-l invite la o emisiune cât încă era în viață? Din păcate, mulți dintre noi s-au obișnuit să gândească doar în termeni de consum, de câștig și de divertisment facil, s-au obișnuit să aleagă lucruri obținute cât mai repede, fără implicare, pentru o satisfacție aproape instantanee. Ne-am învățat, în mare parte, să citim literatură de consum, să urmărim și să promovăm filme comerciale, să ascultăm și uităm hit-uri de o vară, într-un perpetuu proces de a ne arde timpul, nu de a fi prezenți în timp.

   Ceea ce este mai grav e faptul că vorbim nu doar despre o uitare a valorilor, ci, în unele cazuri, și despre o disprețuire, o derâdere a acestora. Alteori, aprecierea se rezumă la cuvinte, fără să existe fapte sau vreo formă de implicare prin care să facem ceva concret pentru acei oameni.  Cel mai recent exemplu în acest sens, după mine unul revoltător, este reacția ministrului sănătății, Ioana Mihăilă, la necesitatea renumitului medic, Leon Dănăilă, de a i se face o operație de proteză de șold la Spitalul Foișor: „fiecare pacient va fi tratat în funcție de nivelul de urgență.” Vorbim despre un medic cu mii de operații la activ, care a consultat și operat gratuit de-a lungul carierei sale, salvând numeroase vieți, un om care a schimbat metodele în neurochirurgie la nivel național, un adevărat simbol al medicinei românești.  Cu toate acestea, este prea greu să se facă ceva pentru el. Nu vorbim aici despre a folosi influența numelui pentru a i se asigura întâietate, ci despre acordarea unui drept pe care orice pacient îl are. Nu este moral să facem o segregare a pacienților în funcție de afecțiune, pentru simplul fapt că nu suferă de Covid-19. Cu siguranță, acest lucru nu este de mirare, întrucât am uitat că există și bolnavi oncologici, sau cu urgențe cardio-vasculare care nu-și permit să se încurce în proceduri, întrucât viața lor depinde de prioritizarea actului medical.

   Revenind la subiectul acestui articol, țin să subliniez încă un aspect care e, adesea, trecut cu vederea, și anume faptul că dacă nu încercăm să prețuim și să conservăm anumite valori la timpul potrivit, ele riscă să fie pierdute definitiv. Am văzut, cu tristețe, că numeroase clădiri sau monumente istorice sunt lăsate în paragină, fie din neglijență, fie pentru a se putea folosi terenul pentru construcții moderne, după demolarea lor. Se construiește mult, adesea fără logică din punct de vedere urbanistic, fără vreo încercare de a armoniza noul și vechiul, fără a pune în valoare ceea ce ar trebui păstrat. Dacă am conștientizat neregulile acestui tip de abordare din regimul comunist, de ce continuăm să călcăm pe aceleași urme? Problema nu este valabilă doar în domeniul arhitecturii, ci și în cazul istoriei, educației sau culturii, acolo unde uitarea poate duce la o adevărată criză existențială, care pare de neevitat în momentul de față. Uităm să vorbim în mod viu, interesat, despre oameni, personalități sau diferite forme de creație de factură populară sau cultă, rămânând blocați doar în canoane prăfuite, fără să avem curiozitatea să înțelegem de ce au devenit canoane sau fără să încercăm să vedem ce a fost dincolo de ele. Fără aceasta, este normal să ne simțim confuzi, să nu înțelegem ce se întâmplă cu noi, cine suntem și cum să ne promovăm la nivel internațional. Nu mai avem interesul să cuprindem sensul cusăturilor de pe hainele tradiționale, să descoperim bucate vechi, să căutăm să ascultăm muzica autentică, dinaintea folclorului alterat de comuniști, făcută cu instrumente care astăzi cu greu se mai găsesc. Nu susțin, nicidecum, că tot ceea ce este vechi ar trebui păstrat, ci încerc să subliniez necesitatea unui discernământ în această selecție, o vigilență înainte de a pune semnul egalității atât între valoros și nou, cât și între valoros și vechi, o încercare de a nu da totul uitării. Ca să ofer încă un exemplu de care am aflat recent dintr-un podcast, pentru cei care cunosc Bucureștiul, în casa în care acum se află cafeneaua Green Hours, pe Calea Victoriei, la numărul 120, a locuit Alexandru Ioan Cuza în prima noapte când a venit în București, ales fiind ca domn al celor două principate. Nu există nicăieri o placă prin care să se menționeze acest lucru și, din păcate, sunt foarte puțini dintre bucureștenii crescuți și născuți acolo cei care știu aceasta. Nu e păcat să nu fixăm în memoria colectivă, într-un fel sau altul, un asemenea eveniment?

   Din fericire, mai există încă oameni care încearcă să descopere, să păstreze și să promoveze o parte dintre valori, există și tineri care se implică în diferite asociații și pe care îi preocupă perpetuarea acestora prin diferite mijloace: fie că vorbim de tipărirea unor materiale, de conferințe ținute în școli sau la diferite evenimente, emisiuni online cu invitați de marcă sau chiar discuții între prieteni. Deși situația este una care cere implicare intensă, pentru a evita niște pierderi regretabile, nu îmi pierd speranța că încă se mai poate face ceva, atâta timp cât suntem din ce în ce mai mulți care ajungem să conștientizăm.

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro