ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Omul și artificialul

Am mai povestit cu altă ocazie cum a ajuns Hannah Arendt să mediteze la ce este aceea condiție umană. Auzise la radio un comentariu cu privire la primul om care a pășit pe Lună. Jurnalistul spune că „primul pas făcut către evadarea omului din starea de prizonierat de pe Pământ” a fost făcut. Ceea ce jurnalistul american spune, reia de fapt o idee a rușilor: „Omenirea nu va rămâne pentru totdeauna legată de Pământ.” De unde această dorință și convingere că omul este sau va fi liber doar când va părăsi această „închisoare” numită Pământ? Ce ne sperie și ce ne doare atât de mult la acest Pământ? De ce îl percepem astfel? Ce fel de nostalgie are omul de se vrea mai repede eliberat de planeta asta? Dorul ăsta pentru altundeva îl determină să proiecteze lumile paradisiace ale religiilor? Este el atât de naiv să creadă că modelând un altundeva, o va lua de la zero? Că fuge de sine, de legăturile sale, de natura sa? Pe Marte, acolo unde acum investim miliarde, va fi cu totul și cu totul altceva?

Se investesc miliarde pentru a coloniza alte locuri. De ce? Avem convingerea că aici, pe Pământ, totul este pierdut?! Că nu se mai poate repara răul provocat de om și în altă parte o vom lua de la zero, nerepetând greșelile și răutățile? Eliminați bugetele armatelor tuturor țărilor lumii plus bugetul programului spațial și investiți acești bani în cercetare, educație, eradicare a bolilor și a foametei și omul s-ar putea să se simtă mai acasă aici decât pe Marte! Dar e mai simplu să terra-formăm Marte sau Luna, pentru a adăposti câteva mii de persoane alese pe sprânceană, decât să renunțăm la o rachetă și o bucată de pâine.

Se fac experiențe biologice de zeci de ani sub acoperișul marilor idei dedicate eliminării foametei. Avem tomate și pomi care cresc accelerat, fără să atingă pământul și se produc cantități enorme de fructe și legume cu forme și culori diferite, din ce în ce mai artificiale. Ați văzut ca ținta să fie măcar diminuată? Adică foametea din țările greu încercate de așa ceva… S-a ajuns la o medicină cuantică, procesări și decriptări genetice care ne lasă cu gura căscată. Celula, care acum 50 de ani era văzută ca „unitatea cea mai simplă a viului”, astăzi are „complexitatea unei galaxii”. Vedeți să fie eradicat cancerul sau bolile cumplite ale lumii? Se anunță cu mare trâmbiță apariția unui vaccin contra unei gripe mai dure provocate de un virus scăpat din laborator – că doar era creată acolo o nouă armă – vedeți cumva că merge totul ca pe roate și că se ridică la nivelul înaltei științe atât de raționale și de încredere? Facem roboți după chipul și asemănarea noastră – să vorbească precum noi, să execute sarcinile noastre, să provoace plăceri, să ne facă mai comozi, să ne educe chiar… Vedeți vreo evoluție notabilă în specie? Până și creațiile noastre se depărtează de noi, evitându-ne. Nu numai animalele și întreaga planetă care se leapădă de noi. Vorbim despre trans umanism ca despre un fel de creație a unui supra-om – jumătate robot, jumătate biologic – care nu este cu nimic mai bun decât un… criminal, căci toate trăsăturile duc spre ideea de soldat. Precum tomatele fără gust create în bureți nutritivi, dar multe și egale, protejate de boli cu substanțe necesare și prevăzute special în acest sens, adică al combaterii dăunătorilor, așa ne vom trezi și noi în câteva decenii – oameni plutind în sfere de sticlă sterile, depinzând de un „set de bază de medicamente” care să ne asigure supraviețuirea în fața microbului din noroi.

Am devenit atât de dependenți de artificial, căci de la înălțimea noastră umană am început să „corectăm” natura ignorantă și oarbă, încât ne-am creat natură paralelă. Știu, vor spune unii că această artificialitate ne-a adus la nivelul de civilizație de astăzi – că trăim mai mult decât cei din Evul Mediu (mereu se dă exemplul ăsta) – datorită marilor descoperiri științifice, a progresului biologiei și fizicii etc. Așa o fi. Dar nu suntem mai fericiți decât oamenii Antichității! Și se moare masiv și brusc dintr-o singură bombă! Și foametea e la fel ca pe timpuri. Războiul „a evoluat”. Auziți bine… „a evoluat”. Și ni se pare normal, eroic încă, să mori pentru o mână de politicieni bogați care aruncă zarurile destinului între două partide de poker alături de mari infractori ai lumii. Evoluția războiului și a tehnicii militare este cea care e capabilă să declanșeze tsunami radioactiv, să creeze bombe care elimină viața de zeci de ori pe întreaga planetă, din străfundul oceanelor până în spațiu, să realizeze arme biologice care țintesc doar pe cei albi, sau doar copiii, sau să sterilizeze o națiune întreagă… Iar toate astea stau în degetul cel mic al unui politician semi-analfabet și agramat al vreunei națiuni numite „puternică”. Toată etica lumii se înclină în fața altarului economiei care poate să radă tot de pe fața pământului fără să clipească și, în plus, care te poate convinge că este „normal” ca lucrurile să stea astfel. „Naturii îi place să se ascundă”, spune o vorbă antică (Heraclit). Și bine face, că venea omul să o corecteze de la un capăt până la celălalt, nu să dialogheze cu ea și să o înțeleagă pentru a se integra mai bine în ea!

POMPILIU ALEXANDRU este lector universitar la Universitatea „Valahia”, din Târgoviște, doctor în filosofie, în România dar și în Franța, artist fotograf și, peste toate, absolvent de CARABELLA…

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media