Alte fragmente de toamnă Ora 4 noaptea. Ies afară. Mă tulbură marea tăcere, singurătatea întunecată a pământului și a cerului. Să trăiești doar cu sufletul, fără trup. În fine, exagerez, nu mă luați în seamă. Era în copilăria mea un moș P., care la un moment dat a fost cristiac, cum se zice pe … Citește mai mult
„Toleranța devine crimă atunci când se aplică răului”, scria cândva Thomas Mann. Asemenea personajelor lui, unii dintre noi au rămas, se pare, convenabil și confortabil pe Muntele Vrăjit. Am scris anterior despre politicienii, intelectualii, jurnaliștii care aplaudă cu extaz și exaltare activistă abuzurile statului, dar nu am discutat despre intelectualii și artiștii care stau pe margine, … Citește mai mult
Pașii călătorului trosnesc… Mă așez pe un buștean răsturnat… Într-o privire încețoșată, focul sacru al Toamnei își pregătește ultima vâlvătaie… Părăsesc pădurea și coliba în care mi-am stivuit, printre grinzi, câteva gânduri galbene… aidoma fotografiilor învechite pe care le porți cu tine într-un uriaș și nevăzut rucsac, și apoi le sublimezi în cuvinte geometrice, vrând să … Citește mai mult
Salut! Eu sunt TU! Ne cunoaștem foarte bine, doar că uneori, accidental, uităm unul de altul. Uitam să ne facem timp unul pentru altul. Când a fost ultima dată când ne-am privit? Oare mai semănăm atât de mult pe cât ar trebui? Eu sunt partea din tine pe care uneori ai vrea să nu o … Citește mai mult
De dragul lui Marcel, înaintea fiecărei şedinţe de guvern se va intona şi imnul coaliţiei – Portofele, portofele… Și totuși mai e o Românie. Care simpatizează și aplaudă complice un șmen bine făcut. „Șmecher, că nu l-au prins!”, ai auzit măcar o dată în viață, la colț de stradă neasfaltată sau într-un salon de spital … Citește mai mult
1.Conflict de muncă, la 1932 Criza economică mondială din 1929-1932 lovea puternic şi judeţul nostru, în special bazinul carbonifer Şotânga-Doiceşti cu minele sale de lignit, înainte de crahul economic, aici lucrând circa 3000 de muncitori, din care rămâneau doar 1200, în 1932; angajaţii rămaşi lucrau prin rotaţie, câte două zile săptămânal. Până în anul 1927 … Citește mai mult
De când a început pandemia, am început să citesc din nou, așa cum o făceam odată – des, mult și de toate. Probabil se dezobișnuise organismul, căci nu au întârziat efectele adverse și unde se pot manifesta ele cel mai bine, altundeva, decât în somn? Dacă de la Moderna n-am făcut febră, de la citit … Citește mai mult
Am primit o invitație… să mă înscriu într-un grup de femei singure. M-am gândit un pic și am refuzat. Mi s-a părut prea periculos. CRUCEA și RĂSTIGNIREA OMULUI… O meditație personală, cel care se uită la o cruce și vede în ea doar două scânduri puse una peste alta, se află, fără știrea și fără … Citește mai mult
Din 19 noiembrie 2019… PNL ȘI Iohannis pe arătura extremei drepte… Cu Iohannis în frunte, campania liberalilor, culminînd cu mascarada de casă de la BCU, în plasa căreia au căzut și jurnaliști de la care nu te-ai fi așteptat, mînați de orgoliul de a fi băgați în seamă, a avut, are, toate ingredientele de tristă … Citește mai mult
Lui ALP și Helianei Am întâlnit această învățătură a unui bătrân care se adresează unui monah mai tânăr: „Nu sub Lege, ci sub Har suntem. Mâncând, însă, să nu vrei să te saturi, ci să te înfrânezi, mai ales de la mâncărurile gustoase. Pe cele de nimic să le cauți totdeauna. Și inima ta … Citește mai mult
„Lumea asta e croită anapoda.” „Care lume, Nea Tudore”, întreba copilul. Stăteau amîndoi pe un buștean arcuit, scăpat de la foc în sobă. Era leagăn, balansoar acuma. Nu se sălta prea mult dar era de ajuns pentru Nică. Era și leagăn și cal. Cum mai mîna el căluțul cela, cum îl îndemna, hiii căluțule, hiii! … Citește mai mult
Cum să ai o vară nasoală într-un singur pas sau despre Grozăveștiul cu de toate… „Radule, vezi că trebuie bară între asta și asta!” „Ce bară?” „O bară, așa” Sunt o studentă bătrână care nu și-a mutat catrafusele din Grozăveștiul studențesco-nemuritor încă. Am viețuit aici vreme de cinci ani. Sau, mai bine zis, fost studențesc, … Citește mai mult
Scriam, cu câțiva ani în urmă, despre un OM pe care-l știam în orașul nostru dintotdeauna și pe care îl cunoșteau zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul Ioan N. RADU, campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Scriam, deci, „gânduri despre un foarte tânăr prieten”… Acum, Domnul Profesor e într-o lume … Citește mai mult
S-ar părea că, după cum evoluează negocierile dintre cele trei partide, în curând vom avea un guvern care are mai toate datele unei construcții solide, apte așadar să facă față provocărilor acumulate, grămadă, în ultima vreme. Cele mai importante fiind, fără îndoială, necunoscutele unei crizei energetice, în condițiile unei ierni aflate la început, dar și … Citește mai mult
Pentru memoria lui Gheorghe Ursu… S-au împlinit treizeci și șase de ani de la asasinarea, în arestul Securității municipiului București, a inginerului, scriitorului și disidentului Gheorghe Ursu. Cu acest prilej, organizația Re:RiSe – Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic a organizat un marș comemorativ și a adresat Primăriei Capitalei solicitarea de a acorda Titlul de excelență … Citește mai mult
1.Nicolae Ceaușescu ar crăpa de invidie pe socio-liberalii liber-schimbiști care au inventat – primii în lume, fără a fi protocroniști! – „rotativa prim-ministerială”! O adevărată inovație în materie de politică aplicată care ar trebui înscrisă neîntârziat în Guinness World Records, ca să nu ne-o ia Putin, Bolsanaro sau Lukașenko înainte! „Geniul Carpaților”, în pană … Citește mai mult
Ce se vede-n librării. În general, o proză devitalizată, retrasă-n alveole de viaţă, o proză muribundă, dar considerată „frumoasă”, spusă de o făptură aflată pe sfârşite. O proză inexpresivă, lipsită de marcă, dar nu rece, nu albă, nu din cuvinte puţine şi subteran-tensionate. O proză surogat. O proză care face pe deşteapta, infantilă. O proză … Citește mai mult
La naiba cu ciolacocîrții și claușii și alte specimene la modă! Azi e despre doi motani grozavi și unici, care ar putea să schimbe lumea tot așa, printr-o rotație originală ca în politica românească în care suntem nevoiți să trăim… Primul, Caisă, e în fiecare zi lângă mine, celălalt, Nana, e personajul unei cărți minunate. … Citește mai mult
S–a spus… Poetul e un donator de sânge la spitalul cuvintelor (Blaga), iar poeţii sunt inima umanităţii (Eugen Ionescu)… Poetul este un evocator, când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el. Poeţii sunt doar interpreţi ai zeilor (Socrate)… Poezia? O filosofie caligrafică… Poetul este un domn în ţara visului (Heinrich Heine)… Așadar, poezia nu … Citește mai mult
1. despre ce vorbesc copacii într-o zi de luni în vitrina zilei ceasuri pe umărul meu o lumină prin fereastra deschisă oraşul el îmi acoperă oglinzile cu chipul său mă îmblânzeşte la teatrul de păpuşi au adus marionete nou-nouţe copiilor le e frică marionetele râd copiii încep să plângă un punct desenat pe tocul … Citește mai mult
În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi … Citește mai mult
Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe … Citește mai mult
Uliana… Pe malul râului Moscova cel izvorât din Smolensk, în inima Moscovei, o femeie pe nume Uliana privește cerul. Miile de străzi ale Moscovei cu numele lor vechi și noi. Arbatul trăindu-și viața și istoria de mai bine de 500 de ani. Arbatul cu fostele case ale lui Lermontov, Țvetaeva și Pușkin. Arbatul cu artiștii … Citește mai mult
Te cunosc după tăceri, de Constanța Popescu, Editura Bibliotheca Poezia știe și poate să își țină cuvintele care îi așază poveștile în mințile noastre, în toate stările care pot să încapă în lumina caldă de zi sau în lumina rece de noapte, în registrele diurn sau nocturn pe care așezările și așteptările ei le poate … Citește mai mult
Pe măsură ce societatea a devenit din ce în ce mai extinsă iar ideea de comunitate în adevăratul sens al cuvântului a devenit din ce în ce mai îndepărtată de stilul de viață al omului modern, fiecare dintre noi a început să se obișnuiască, într-o mai mică sau mai mare măsură, cu o atitudine mai … Citește mai mult
Despre frumusețea și despre siguranța așezărilor în stările artistice ale seriozității, împreună cu Tudor Șerban Tudor Șerban s-a născut la 15 aprilie 2011, în Timișoara. Este elev în clasa a V-a la Liceului N. Lenau din Timișoara. În 2018, editura Polirom a publicat volumul Tata, eu glumesc serios!, Tudor Șerban la vorbă cu Robert … Citește mai mult
Am să încerc sa formulez un răspuns pentru filosofii care au considerat singurătatea a fi un privilegiu, al omului superior. De asemenea, am să încerc să răspund celor care, în acord cu o înţelepciune şi capacitate a lor superioară, au ales această atitudine, ca un mod de a se raporta la realitatea socială cât şi … Citește mai mult
Ne apropiem de sfârșitul anului și aici nu mă refer la data de 31 decembrie. România se serbează și în același timp își și face bilanțul în aceeași zi, pe 1 Decembrie. E greu să trăiești în România de azi, dar nu-i cumplit cum era în anii ’50. Atunci chiar și a trăi de azi … Citește mai mult
Mircea Albulescu (4 octombrie 1934, București–8 aprilie 2016, București)… Scriind despre un actor cu o asemenea popularitate, cum a fost Mircea Albulescu, constat că lucrul cel mai dificil este tocmai să faci abstracţie de popularitate, pentru a nu repeta locuri comune. Mă întreb dacă este cu adevărat posibil şi dacă, pe de altă parte, … Citește mai mult
Suntem incompleți! Sau mai bine spus, trăim cu senzația că suntem incompleți, avem inoculată genetic o perpetuă anxietate legată de faptul că nu avem de ajuns, că nu suntem de ajuns, că nu suntem cine și unde trebuie. Trăim și stări de satisfacție, de împlinire, dar acestea sunt rare momente de respiro în cursa continuă … Citește mai mult