Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de marți, nr. 3663
7-12-2021

SEMNELE TIMPULUI – Liviu ANTONESEI – Alte semne de toamnă românească

  1. Pentru  memoria  lui Gheorghe  Ursu…

   S-au împlinit treizeci și șase de ani de la asasinarea, în arestul Securității municipiului București, a inginerului, scriitorului și disidentului Gheorghe Ursu. Cu acest prilej, organizația Re:RiSe – Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic a organizat un marș comemorativ și a adresat Primăriei Capitalei solicitarea de a acorda Titlul de excelență post-mortem marelui dispărut. Scrisoarea a fost semnată de zeci de organizații civice și profesionale și de multe zeci de persoane. Desigur, am semnaț-o și eu… Mai jos, comunicatul…


Comunicat Re:RiSe – Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic

   Ieri s-au împlinit 36 de ani de la asasinarea lui Gheorghe Ursu – practic, torturat până la moarte în arestul Miliției, din ordinele Securității. „Greșeala” acestuia a fost faptul că a încercat să ne avertizeze, în 1979, cu privire la vulnerabilitatea seismică în care am fost lăsați după cutremurul din 1977, din ordinul direct al lui Ceaușescu. Sistemul de atunci nu s-a mulțumit cu eliminarea fizică a lui Gheorghe Ursu – zeci de ani de zile s-a încercat mușamalizarea poveștii și ștergerea lui Gheorghe Ursu din memoria colectivă a românilor, sau bagatelizarea gestului său. Nici până în prezent, instanțele române încă nu au făcut lumină în acest caz, la peste 30 de ani de la Revoluție. La 36 de ani de la acest asasinat și la 44 de ani de la cutremurul din 1977, e nevoie să începem să remediem din greșelile trecutului. Clădirile lăsate vulnerabile din ordinul lui Ceaușescu trebuie reparate, iar memoria lui Gheorghe Ursu trebuie cinstită cum se cuvine – acesta sacrificându-și viața pentru a ne avertiza, acum 42 de ani, cu privire la un pericol despre care de-abia recent am început să vorbim: vulnerabilitatea noastră seismică. În acest sens, câteva zeci de organizații și de persoane publice au adresat o scrisoare deschisă Primarului General al Capitalei. Această scrisoare conține o pledoarie pentru o minimă reparație morală cu care Bucureștiul îi este dator lui Gheorghe Ursu – acordarea Titlului de Excelență. Ar fi un pas mic, dar un semnal puternic: după zeci de ani în care statul român a încercat să estompeze amintirea lui Gheorghe Ursu și să îi minimizeze meritele, acordarea acestui titlu onorific ar fi primul pas într-o direcție corectă – aceea de îi cinsti cum se cuvine memoria celui care a fost eroul reducerii riscului seismic din România.

Aici linkul către Scrisoarea deschisă… La finalul acesteia veți găsi un link către prezentarea pe scurt a „cazului Gheorghe Ursu”…

https://docs.google.com/document/d/15p1zCUL0TAWcX3aztPrGcXA9lnmfbRlA-8S8-tCfWwQ/edit

 

  1. De la Rebreanu citire…  

   Vă sună cunoscut? Nu. nu e dintr-un comentator de azi. ci un fragment din romanul Gorila de Liviu Rebreanu scris acum vreo optzeci de ani… 

   „Micul partid, vrând să dovedească lumii că totuși e mare, a trebuit să pună în locuri de răspundere oameni fără merite sau numai cu meritul de-a fi partizan, devalorizând astfel dintr-o dată toată conducerea țării. Oameni care prin meritele lor n-ar fi ajuns nici șefi de birou s-au pomenit peste noapte prefecți, primari, deputați… Din aceeași clipă a început fărâmițarea partidelor, căci orice nemulțumit ambițios, cu o suită oarecare de partizani improvizați, avea dreptul să spere că va fi chemat cândva la conducerea supremă…” (Liviu Rebreanu – Gorila)

 

  1. Pregătirea unui vers de Rilke  

   M-a obsedat o poezie de Rilke, mai ales primul vers, genial în simplitatea sa lapidară, „Das Tod ist gross/ Moartea e mare”. Apoi, m-au bîntuit gînduri legate de ceea ce se putuse întîmpla înainte de acel prim vers care, deși primul, suna ca o concluzie…

 

Pregătirea unui vers de Rilke

 

Mărul acesta e sferic, roșu și parfumat,

mușc din el și simt că e dulce-acrișor,

are o prezență puternică, are personalitate,

îl simt cu tot trupul, care cîștigă prezență,

un fel de simbioză care devine consistentă –

dar la fel este și lunecoasa apă a rîului,

și copacii solemni cu frunzele în cădere,

roiurile de gîze și stolul negru de ciori –

toate sînt prezențe pregnante în ele însele,

toate sînt atît de vii în simțurile exaltate…

Peste toate însă domnește cineva nevăzut,

deși poartă și schimbă mii de fețe și nume –

și poetul adevăr a grăit: „moartea e mare”..

 

LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…

 

Distribuie:

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
Gopo

CITEȘTE ȘI

soundservice SPMT
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public [newsletter_form]
Webhosting Armand Media