Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de marți, nr. 3663
7-12-2021

EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Învățămintele unui guvern al crizei

   S-ar părea că, după cum evoluează negocierile dintre cele trei partide, în curând vom avea un guvern care are mai toate datele unei construcții solide, apte așadar să facă față provocărilor acumulate, grămadă, în ultima vreme. Cele mai importante fiind, fără îndoială, necunoscutele unei crizei energetice, în condițiile unei ierni aflate la început, dar și formele următoarelor valuri ale balaurului pandemic. Nu este o figură de stil, adevărul fiind că nu prea bănuiam valențele prolifice ale nemilosului virus chinezesc. Să nu uităm că, atunci când, în sfârșit, au apărut serurile anti-covid, nici nu ne trecea prin cap că acest coronavirus va avea capacitatea teribilă, asemeni balaurului din poveste, de a se reface continuu, schimbându-și totodată și forma.

   Oricum, în pofida necunoscutelor care vor însoți totdeauna viitorul, românii știu că politica autohtonă are câteva date extrem de previzibile. Și aceasta, fără a se simți prea încorsetați de „mendrele concretului”. În paranteză fie spus, autorul sintagmei, spre deosebire de cei care    i-au urmat la Cotroceni, a mai citit câte ceva. Oricum, pentru toți mai mulți dintre români palma unui politician mioritic este precum o carte extrem de explicită. Și aceasta este aproape pe de-a întregul dezamăgitoare la capitolul ținută morală. Astfel, pe această cale a capitalizării frustrărilor, alături de mulți dintre semenii noștri, înțelegem oarecum structurarea unui profil cultural deja consolidat, funcțional în cazul politicienilor. Unul, căruia politicienii noștri îi datorează faptul că au experimentat cu mult „succes” doar neseriozitatea contractuală. Nerespectarea unui contract politic e deja o chestiune de tradiție! Cum tradițională a devenit întreaga motivație și sensibilitate care ștanțează iremediabil caracterul fluctuant al politicienilor noștri. Pe aici, necunoscutele nu prea există… Căci, știm bine, că nu se zvântă ca lumea cerneala folosită la semnarea unei înțelegeri politice, că și încep lucrăturile de a submina întreaga șandrama. De pildă, în aceste zile: cum s-ar putea oare interpreta, altfel decât ca un fel de cui al lui Pepelea, gestul liderului PNL de a absenta de la negocierile care au hotărât structura viitorului guvern? Deci, n-o să ne surprindă în niciun caz că asemenea construcții, cum este viitoarea coaliție care se pregătește să guverneze, n-o să aibă cine știe ce viitor. Primul cui a fost bătut… Singurii care par să nu creadă în efemeridul lor contract politic sunt chiar politicienii care au negociat formula de putere care se va institui în curând. O atare performanță nu este, desigur, la îndemâna oricui.

   Gândindu-ne însă la motivele mai profunde ale unei asemenea trăsături caracteriale, ori alte apucături temperamentale care determină mai abitir și ele pomenita nestatornicie contractuală a politicianului autohton, am credința că toate acestea își au referențialul în modul în care politicienii noștri își valorizează semenii. Fenomenul ar putea explica multe dintre datele care ne-au priponit, într-un tipar osificat deja, specificul nostru de concepe rostul politicii. Pentru majoritatea celor angrenați în politică, a face politică pare să fie doar o modalitate de a face carieră și, desigur, confort material. Și nu mai mult! Excepțiile sunt prea puține pentru a schimba sensul și natura fenomenului…

   Altminteri, cum să explicăm, rațional desigur, modul extrem de conflictual în care este înțeleasă la noi competiția politică. Aceasta este redusă doar la managementul unor ținte de factură strict electorală. A le atinge, este egal cu succesul politic. Și a fost, de pildă, un succes trâmbițat în cele patru zări scoaterea pesedeee-ului de la butoanele puterii… Nu s-a precupețit nimic în acest sens: începând cu geaca roșie, scoasă în mijlocul unei mulțimi însetate de dreptate, și până la încarcerarea liderului unui „partid de hoți”. Dacă ne uităm la întreaga activitate a domnului Iohannis, de fapt o construcție neobosită în vederea definitivării anatomiei identitare a PNL-ului, nu descoperim decât o logică în oglindă. PSD este rău, iar PNL este bun! La capitolul proiecte, adică ceva care să conducă la îmbunătățirea vieții românilor, nu s-a depășit, în realitate, stadiul incipient al larmei care însoțește îndeobște distrugerea a ceva. Dezbaterea, negocierea etc. au fost deziderate aproape imposibil de atins. Ce s-ar fi făcut PNL în absența PSD? Probabil că ar fi trebuit să-și imagineze un alt dușman. Căci, este evident că adevăratul referențial al motivației și sensibilității acțiunii politice PNL își trage seva îndeosebi din demonizarea adversarului politic, mai puțin din problematizarea unei realități. Ca să nu mai vorbim de dezbaterea necesară în vederea negocierii unui bine de un larg uz social. Vorbind despre astfel de instrumente de lucru pentru partide, ne este greu să înțelegem cum de un act politic extrem de important, cum a fost PNRR-ul, nu s-a constituit în obiectul vreunei dezbateri publice. Am fi tentați să spunem că aceasta a fost o greșeală. Nicidecum, a fost o prostie! Pur și simplu!

   Cred că orice politician din PNL va avea dificultăți în viitor, îndeosebi când va trebui să explice atât alianța cu PSD, cât și ruperea acesteia. Nici cei din PSD nu sunt mai isteți. Cred că nici acum, când sunt gata să guverneze împreună, mulți politicieni din PNL nu înțeleg că politicienii din PSD sunt, la fel ca și ei, reprezentații unor semeni de ai lor, cu nimic mai prejos decât prezumtivii lor votanți. Că aceștia din urmă, alături de votanții celor din PSD, au așteptări care definesc un bine care nu poate fi conturat decât pe calea negocierii. Nici cei din PSD nu fost mai grozavi. Himera unui bine nenegociat, a unui bine dedus doar din considerente doctrinare, constituie gramatica generatoare a prostiei politice. Căci în politică nu ar trebui să existe greșeli, iar când acestea se produc, atunci avem de-a face doar cu indivizi care chiar habar nu au de ce sunt în politică.  Adică, ceva care nu i se poate întâmpla oricui. Politicianul nu ar trebui să greșească, ci doar să fie consecvent în procesul negocierii unui bine care se adresează tuturor semenilor lui, nu doar unor prezumtivi votanți. A face politică doar în numele acestora constituie un fel de tribalism, nicidecum o contribuție la structurarea unei comunități politice. Ori, în îngustimea spirituală formatoare a politicienilor noștri, ceea ce a contat nu au fost în niciun caz structurarea unei comunități politice, adică a unor acumulări culturale care sunt bazate pe rațiune, dezbatere și negociere. Adică, tot ceea ce ar fi necesar în vederea unui bine negociat.

   Nu știm ce vor face în viitor politicienii care în aceste zile au decis să guverneze împreună. Ori ce fel de învățăminte vor trage din faptul că, mai degrabă constrânși de o realitate marcată de crize, decât de cine știe ce viziune asupra rostului politicii, au ajuns să negocieze din perspectiva unei urgențe naționale. Că au fost siliți, puși în ecuație de către domnul  Iohannis, pus la rândul său de cine știe ce instanță europeană, să dea uitării un identitar extrem de belicos. Unul care, nu trebuie să uităm, a dus chiar la nașterea unora dintre crizele care i-a obligat să negocieze în cele din urmă. 

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale

Distribuie:

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
Gopo

CITEȘTE ȘI

soundservice SPMT
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public [newsletter_form]
Webhosting Armand Media