Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de marți, nr. 3663
7-12-2021

RESTITUIRI – Ioan N. RADU – Oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței

   Scriam, cu câțiva ani în urmă, despre un OM pe care-l știam în orașul nostru dintotdeauna și pe care îl cunoșteau zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul Ioan N. RADU, campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Scriam, deci, „gânduri despre un foarte tânăr prieten”… Acum, Domnul Profesor e într-o lume mai bună și, cu siguranță, îi învață pe îngeri să construiască rachetomodele, pe care le lansează în fiecare zi, acolo, în rai… Am în arhiva mea de suflet mai multe articole despre oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței noastre, scrise cu migală și pasiune de dragul meu prieten, pe care, iată, le restitui aici, în fiecare săptămână… (Ionuț  Cristache) 

 

Dimitrie  și Ștefan  D. Logigan

 

      

   La  ACADEMIA ROMÂNĂ,  la Comitetul Român de Istoria şi Filosofia  Ştiinţei şi Tehnicii – CRIFST, Divizia de Istoria Tehnicii –  a avut loc joi, 19 iunie 2014, SESIUNEA ANUALĂ   DE COMUNICĂRI  ŞTIINŢIFICE şi alegerea Biroului Diviziei de Istoria Tehnicii pentru următorii patru ani. Lucrările au fost conduse de academicianul  Horia Colan.   Domnul prof. univ. Nicolae P. Leonăchescu a susţinut comunicarea FAMILIA LOGIGAN, în care, pe parcursul audierii, în mai multe rânduri, s-a pomenit  despre oraşul Târgovişte, despre aviaţie şi rachete. După susţinerea comunicării de 34 de pagini, am căutat să obţin materialul, prin bunăvoinţa prof. univ. Nicolae P. Leonăchescu. Voi încerca să scot în evidenţă informații despre două personalităţi, tată şi fiu, din cadrul familiei Logigan.

      

    Dimitrie Şt. Logigan (5 aprilie 1883, Stupca – 5 mai 1967, Bucureşti) a absolvit în anul 1901 Liceul româno-german din Suceava şi, apoi,  a fost elev la Şcoala de Ofiţeri în Rezervă (1902-1903).  A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Cernăuţi devenind profesor pentru limbile română, germană şi latină. Era un om calculat şi sever, dar drept, un intelectual şi pedagog de elită. Se afla printre primii profesori ai Liceului din Câmpulung-Moldovenesc, înfiinţat printr-un decret semnat de Împăratul Austriei, în septembrie 1907. Mai târziu, a fost şi directorul liceului, calitate în care a iniţiat şi condus lucrările de construcţie a internatului pentru elevi. Printre elevii interni a fost şi Emil Bodnăraş, demnitarul comunist de după 23 august 1944.  Când a început Primul Război Mondial a părăsit Bucovina. A venit în „Vechiul Regat” şi s-a refugiat la Târgovişte. Dorea să i se piardă urma ca să nu fie prins şi judecat de înaltă trădare, fiindcă afirmase că „eu n-am să lupt contra României niciodată!”   În anul 1913 predă la Liceul Teoretic din Târgovişte. In acest oraş a cunoscut-o pe Maria (Margareta) Bădulescu (1894-1972, Bucureşti), o fată care provenea dintr-o familie săracă de ofiţeri, de neam nobil, veniţi din Piteşti. S-a căsătorit cu ea în anul 1914.  În anul 1916, s-a născut Ştefan,

   România a intrat în război în august 1916 şi a fost trimis în Moldova. Din nefericire, a căzut prizonier la ruşi. Cu ocazia revoluţiei din 7 noiembrie 1917, prizonierii au fost eliberaţi, iar Dimitrie Logigan s-a întors la Târgovişte.  Dar, în ţară, fusese declarat dispărut, iar Măria – Margareta  a obţinut, în mod oficial, divorţul. S-a recăsătorit cu colonelul Ion Nicolaescu. Împreună au avut doi copii: Ernest-Ioan (2 iulie 1922, Târgovişte – 31 mai 1985, Bucureşti), zis Neţi şi Elena – Ileana (19 iunie 1925, Târgovişte – 8 iunie 1992, Bucureşti), având grijă şi de Ştefan, fratele vitreg al acestora. În 1941, familia Nicolaescu s-a mutat la Cernăuţi, iar după 1945 s-au fixat în Bucureşti.  În această situaţie, Dimitrie Logigan s-a întors la Cernăuţi. S-a angajat în mişcarea naţională de înfăptuire a Marii Uniri şi activitatea sa pe această traiectorie a fost confirmată de semnarea Declaraţiei de Unire din 1918.

    Ştefan D. Logigan s-a născut pe 19 mai 1916, la Târgovişte, unde a făcut Şcoala Primară (1922-1927) şi primele clase la liceul „Ienăchiţă Văcărescu” (1927-1932). Ultimele două clase de liceu le-a urmat şi promovat la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuţi, sub supravegherea directă a tatălui său natural (1932 -1934). A absolvit în 1935 anul pregătitor, iar în toamna aceluiaşi an devine studentul Facultăţii de Exploatări Miniere şi Petrol la Şcoala Politehnică din Bucureşti.  În anul 1935, Ştefan aderă la mişcarea legionară, atras de ideile pseudo-patriotice şi creştineşti afişate. Se înscrie în Uniunea Naţională a Studenţilor Creştini din România, variantă a Gărzii de Fier. Din acest moment, viaţa lui capătă dramatice schimbări datorită vremurilor prin care a trecut. Tatăl său natural află de această iniţiativă a lui Ştefan şi supărat îi face o vizită inopinată la Bucureşti, în iunie 1937, şi revine în 1938, pentru a lămuri lucrurile. Problema rămâne nerezolvată datorită venirii complicatelor evenimente politice şi militare la nivel naţional şi mondial.  Încă din anul 1940,  Ştefan Logigan a cerut să fie eliminat din Garda de Fier, dar a fost exclus doar în ziua de 4 octombrie 1944, la Viena. În perioada 1 noiembrie 1940-31 ianuarie 1941 a fost şeful „Poliţiei economice” la Primăria Sectorului 3 al Capitalei, apărând legea. În continuare, mişcarea legionară degenerează şi „atinge apogeul” în încercarea de lovitură de stat din 21-22 ianuarie 1941. Uciderea istoricului Nicolae Iorga a reprezentat o monstruozitate politică.

   Derutat, Ştefan emigrează, deghizat, cu un paşaport fals. La 4 aprilie 1941 s-a oprit lângă oraşul Rostock (Germania), într-un lagăr de concentrare. Aici a lucrat, până în ziua de 18 decembrie 1942, la Firma de avioane „Heinkel” în Hala de montaj şi la Secţia de „cercetare şi încercare statică”. A colaborat cu dr. fizician Duiliu Sfinţescu (9 iulie 1909, Bucureşti – 2002, Paris).   Între 21 ianuarie 1943 şi 28 august 1944 a fost internat în lagărul de concentrare de la Buckenwald, aflat în apropiere  de Weimar şi a lucrat la  componente pentru rachetele V-1 şi V-2.  Între timp, în România a fost judecat în absenţă şi condamnat (1941) la detenţiune pe timp de 10 ani, pierderea cetăţeniei române şi condamnat la moarte (1942) pentru dezertare din serviciul miliar. Aceste condamnări au fost graţiate prin amnistia generală din 1962, dar pedeapsa cu pierderea cetăţeniei române s-a menţinut.

   În octombrie 1944, o cunoaşte pe Liesl R. Hofhans (27 ianuarie 1921 – 9 ianuarie 1948, Viena) cu care se căsătoreşte oficial în ziua de 15 august 1947. În 1949 a obţinut cetăţenia austriacă.  Ştefan D. Logigan şi-a reluat studiile – întrerupte la Bucureşti – susţinând în cadrul Universităţii Miniere din Leoben (Austria) examenele restante şi onorând toate cerinţele universitare (1946 – 1947) obţinând în iunie 1947 diploma de inginer în „forajul sondelor”. A lucrat în acest domeniu în unităţi de profil din Austria şi Germania. A scris şi a publicat multe studii și articole cu caracter tehnic în presa de specialitate. Ca expert, a făcut deplasări în interes de serviciu şi în alte ţări: SUA., Canada, Africa de Nord şi Orientul Apropiat (1962). Stabilit la Viena, ca inginer performant în forajul şi exploatarea zăcămintelor petrolifere, a căpătat încrederea autorităţilor austriece. S-a pensionat în 1976.

   În anul 1964, mama lui, Margareta, i-a făcut o vizită la Viena, împreună cu Neţi, iar în 1965 Dimitrie Logigan a fost în audienţă la Emil Bodnăraş şi i-a cerut aprobarea de a-şi vedea fiul la Viena. Cererea i-a fost aprobată şi, după 27 de ani, tatăl şi-a reîntâlnit fiul.  Cu el, în deplasare, a fost şi Silvia şi au stat în casa lui Ştefan, în decembrie 1965. Atât cât a putut  şi-a ajutat rudele şi conaţionalii. Fratelui său vitreg, Neţi, i-a cumpărat un apartament în Târgovişte. iar Ilenei unul similar în Bucureşti, la bloc. Surorile Georgeta şi Silvia l-au vizitat la Viena de mai multe ori. În anul 1972, Ştefan D. Logigan a venit la Bucureşti şi a dat explicaţiile necesare Statului Român. Se putea întoarce în ţară fără teamă, condamnarea la moarte fusese prescrisă. A venit în România ca participant la cel de-al X-lea Congres Mondial al Petrolului, ale cărui lucrări s-au desfăşurat la Bucureşti (1979) şi, apoi, ca vicepreşedinte al Asociaţiei Culturale Româno – Austriece, a fost primit în audienţă de Nicolae Ceauşescu, preşedintele României.  La 7 noiembrie 1992 i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului de Construcţii din Bucureşti)  și datorită contribuției sale la realizarea primului avion cu reacţie din lume („He 178″).

   Ştefan D. Logigan s-a stins din viaţă la Viena, în  12 iunie 1994 şi nu are urmaşi direcţi. Biblioteca lui – bogată în cărţi din domeniile tehnico-ştiinţific şi al istoriei – a fost donată Universităţii din Freiburg. Manuscrisul cu memoriile sale a fost publicat în anul 1996 la Munchen.  Are 522 pagini scrise în spiritul adevărului, care merită atenţia istoricilor şi a marelui public.

 

Ioan N. RADU a fost singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu, un spirit mereu tânăr și dascăl de „Carabella”… 

 

Distribuie:

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
Gopo

CITEȘTE ȘI

soundservice SPMT
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public [newsletter_form]
Webhosting Armand Media