Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de vineri, nr. 3659
3-12-2021

TABLETA DE JOI – Radu Alexandru STATE – Două file de istorie dâmbovițeană

1.Conflict de muncă, la 1932

Criza economică mondială din 1929-1932 lovea puternic şi judeţul nostru, în special bazinul carbonifer Şotânga-Doiceşti cu minele sale de lignit, înainte de crahul economic, aici lucrând circa 3000 de muncitori, din care rămâneau doar 1200, în 1932; angajaţii rămaşi lucrau prin rotaţie, câte două zile săptămânal. Până în anul 1927 principalul beneficiar al lignitului de aici erau Căile Ferate Române, care începând cu acest an reduc continuu comenzile care, în 1932 se ridicau la doar 20% din cele din 1927, fapt care se datora în parte şi calităţii inferioare celui extras din zona Petroşani-Lupeni.

Disponibilizărilor masive li se adăuga imposibilitatea plăţii salariilor celor rămaşi, în condiţiile în care nici CFR nu îşi plătise datoriile pentru cărbunele livrat deja. Puşi în faţa acestei situaţii, minerii de la Şotânga adresau la 15 martie 1932 o petiţie Inspectoratului Muncii Târgovişte, în care arătau că nu şi-au primit salariile din decembrie 1931 şi că, deşi lucrau câte 20-24 de zile lunar erau plătiţi doar pentru jumătate din muncă. Ei reclamau de asemenea şi faptul că principalul acţionar al minelor, Mihai Bendic i-a concediat pe cei care ridicaseră problema plăţii salariilor restante.

Conflictul de muncă ajungea la medierea Inspectoratului care însă nu reuşea să soluţioneze în vreun fel problema. Propunerea patronilor de a li se plăti celor concediaţi salariile din decembrie 1931 şi ianuarie 1932 în termen de trei zile, iar pe cele din februarie-martie 1932, după achitarea restanţelor de către CFR se izbea de refuzul muncitorilor, care solicitau rezolvarea în instanţă a diferendului. Disperarea acestora trebuie pusă şi pe seama faptului că ei fuseseră excluşi la împroprietărirea din anul 1921, tocmai pentru că erau salariaţi şi, prin urmare erau lipsiţi de orice mijloace de subzistenţă.

2. Târgoviște vs. Ploiești

Discuţiile aprinse purtate în ultima vreme, în legătură cu stabilirea capitalei viitoarei Regiuni Muntenia şi controversele create în jurul stabilirii acesteia la Târgovişte sau Ploieşti,    m-au făcut să mă gândesc la şansele reale pe care urbea noastră le-ar putea avea. Din punctul meu de vedere, ele sunt aproape nule, dacă avem în vedere avansul cu care porneşte din start Ploieştiul, prin poziţia sa geografică, prin infrastructură sau dezvoltarea economică.

Astfel presupun că noi am putea, eventual, să ne mulţumim cu o onorantă preponderenţă la nivelul domeniului cultural, pentru care e adevărat s-au depus multe eforturi, din mai multe direcţii mai ales în ultima perioadă.

Dacă toată această discuţie s-ar fi purtat în vremea lui Carol I, altfel ar fi arătat lucrurile! În acea vreme, producţia de ţiţei a judeţului Dâmboviţa, de pildă, reprezenta aproximativ jumătate din cel extras în România, iar dacă e să dăm un exemplu şi mai elocvent, mândria noastră dâmboviţeană ar creşte la cote maxime, căci, în 1870-anul de vârf al producţiei de petrol judeţene, aceasta a atins 89,95% din producţia  la nivel naţional.

Trendul” s-a menţinut în anii următori, în perioada interbelică atingându-se un maxim în 1936, când au fost extrase 5.000.000 de tone de ţiţei doar din Dâmboviţa, ceea ce reprezenta 57,44% din întreaga producţie a României, în vreme ce Prahova (că doar despre asta este vorba, nu?!) dădea doar 41,43% din producţia ţării.

Stăteam la fel de bine  la producţia de cărbune, cu cele 15.000.000 de tone extrase în anul 1937, situându-ne în faţa judeţului vecin.

Venea astfel ca o consecinţă logică, hotărârea regelui Carol I de a construi principala cale de acces spre Transilvania, prin Târgovişte-Pietroşiţa-Sinaia, proiect început, dar stopat de declanşarea primului război mondial şi abandonat ulterior în favoarea rutei Ploieşti-Sinaia.

Azi, din păcate, aşa cum arătam mai devreme, pretenţiile noastre de viitoare capitală a unei regiuni, le-am putea manifesta doar în virtutea unui drept „istoric”…

Şi iată cum… „am întors-o ca la Ploieşti!”

RADU ALEXANDRU STATE  este  doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale  și ardelean de Târgoviște…

Distribuie:

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
Gopo

CITEȘTE ȘI

soundservice SPMT
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media