1.
despre ce vorbesc copacii într-o zi de luni
în vitrina zilei ceasuri
pe umărul meu o lumină
prin fereastra deschisă oraşul
el îmi acoperă oglinzile cu chipul său
mă îmblânzeşte
la teatrul de păpuşi
au adus marionete nou-nouţe
copiilor le e frică
marionetele râd
copiii încep să plângă
un punct desenat pe tocul uşii
să nu uit
nu mai creştem
de-acum doar descreştem
în aşteptarea mea a construit 1000 de gări
și 1000 de poduri
în toate gările construite de el
ani de zile a fluturat un drapel alb
precum o veste fericită
pe care ți-o dorești atât de mult
încât când ajunge la tine
ți se face frică
într-o zi de luni
copacii au vorbit
despre cum
sufletul nostru adie prin lume
spulberând păpădiile
2.
pădurea de mesteceni
apoi după un timp am intrat adânc în pădurea de mesteceni
abia se mai zăreau stelele palide la marginea cerului
soarele căzuse demult în apa cu foşnet de mătase
bărcile erau trase la mal
încremeniseră umbrele noastre într-o noapte departe
doar visurile ne mai luminau
ceaţa se ridica din pământuri
dansa uşor înspre capătul lumii
apoi am urmărit drumul
pleca de la noi fără putinţă de întoarcere
trupurile noastre de oameni călători printre astre
s-au prefăcut atunci în mesteceni
descopeream cu uimire
stânjeniţi de o asemenea ciudată întâmplare
că devenisem tăcuții mesteceni ai unei păduri fără nume
3.
lumea e doar una și e singură noi suntem doi
prin zăpezile Siberiei
printre umbrele Veneției
pe apele Bosforului și Marmarei
de-a lungul podurilor din Budapesta
a Arbatului Moscovei
pe malul râului Tejo al Lisabonei
în tramvaiele ei galbene
la pas pe bulevardul Aghmashenebeli al Tbilisiului
pe străzile pavate cu piatră cubică ale sicilianului Erice
sau pe micile străzi ale Sighișoarei de acasă
noi
trecând de mână spre mai departe
împreună alunecând printre anotimpuri și oameni
lumea e doar una și e singură
noi suntem doi
Facebook
WhatsApp
TikTok
