Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de marți, nr. 3663
7-12-2021

PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Rondul interior

Te cunosc după tăceri, de Constanța Popescu, Editura Bibliotheca

   Poezia știe și poate să își țină cuvintele care îi așază poveștile în mințile noastre, în toate stările care pot să încapă în lumina caldă de zi sau în lumina rece de noapte, în registrele diurn sau nocturn pe care așezările și așteptările ei le poate (re)cunoaște imediat după sunetul ce se multiplică în ecouri, sau după tăcerile însoțite de intensitățile covârșitoare care își imprimă fiecare amprentă a lor pe epiderma corpului gata dezgolit și pregătit pentru această nouă umplere, pentru aceste noi transformări care vin odată cu noile cuvinte găsite și înțelese pentru a spune, pentru a duce cât mai departe ce era de spus despre aceste toate modificări ale firii.

 

  

   Constanța Popescu face acest rond interior pentru a-și (re)găsi fiecare dintre aceste permanente transformări care îi (în)locuiesc alcătuirile, iar ea face toate acestea scriind o poezie prin ale cărei cuvinte știe să lase la îndemâna cititorului urme speciale, repere care conduc firesc într-un interior altfel greu de intuit și de adus în stările acestea dure, severe ale vederii lui, ale căutării pe care le propune călătoria începută acum și aici, din mijlocul acestor tăceri intuite și numite perfect de cuvintele ei amplificate de murmurul continuu ce le menține rostogolirea și amplificările ce le însoțesc și adaugă.

Îți pot face un portret

cu cicatricile mele, 

din toate durerile ce mi le-ai părăsit…

   Poezia rămâne în corpul autoarei, o locuiește și îi adaugă fiecare nouă călătorie, fiecare nou rond de-a lungul acestor granițe ale firii ei, granițe care nu îi limitează cuprinderile și nici noile apropieri pe care le încurajează și pe care le adaugă folosind cuvinte aducându-le continuu în proximitatea stărilor ei, ir mai departe așezându-le într-o coerență personalizată, în mai multe feluri și moduri ale lor de a-și face intuite și simțite exprimările, exprimări urmate de necesarele înțelegeri, de fiecare dintre acutele dureri ce sunt înviate și expuse așa, în cuvinte, în poezia ce îi acoperă chipul și îl transformă mutându-l și arătându-l odată cu fiecare vers ce reușește să iasă și să se spună, să se așeze în zona în care vederea îi poate propune acel touch desăvârșit care poate să impună fiecare simț al poveștii cuprinsă în el.

Miopia asta o transfer inimii,

poate se vindecă…

   Te cunosc după tăceri își scoate cuvintele din zonele cele mai ascunse de umbre, din cele mai adânci și mai puțin vizibile pliuri care țin în ele și adăpostesc anumite momente care se lasă spuse greu, dar care odată aduse aici nu fac altceva decât să elibereze și să încurajeze această explozie a firii care înțelege că poate astfel să se scoată din această obscuritate și să se mute în lumina pe care cuvintele o pot arăta și exprima cel mai bine. Astfel poezia își face încă o dată rondul nocturn până la capăt reușind să facă înțelese și lumina de zi din care s-a născut noaptea ce i-a urmat, dar și întunericul ce atrage cu aripile lui zorii zilei ce stă să se nască, ce urmează după momentele tăcute ale lui.

Nu, nu ai voie să mă cunoști!

Cum m-ar mai descrie mâinile tale, 

nedumerite la atingerea înfiorată

a frunții mele?…

   Constanța Popescu scrie firesc și spontan despre sine, se povestește continuu și își construiește o lume în care intră pentru a fi văzută și pentru a-i fi văzute continuu mișcările în acest areal, în acest teritoriu în care încearcă, și mai apoi observă că reușește să își lase urme, urme care pot fi citite și înțelese mai departe firesc, urme care spun mai mult decât poate să o facă un semn și care reușesc să vorbească despre întregul corp ce le-a făcut, care le-a lăsat ca gest distinct al mișcării lui în și între lumile pe care poezia și cuvintele cuprinse în stările ei i le-a desfăcut, i le-a pus la dispoziție pentru fiecare dintre aceste necesare plecări și întoarceri.

Nerăbdarea mi-a invadat zilele,

se hrănește cu aerul dimineților,

mi-a acoperit toate literele

și nu mai văd cuvintele

cu care îți povesteam…

   Poezia din Te cunosc după tăceri este și o alcătuire de stări pe care Constanța Popescu ne-o face cunoscută și ne arată modul lor de sedimentare, de adunare în corp făcând ca mai departe să putem să vedem un trup bine conturat, unul care își părăsește desenul și care se mută în structura vie a lumii, în fiecare dintre alcătuirile ei care se pot arăta astfel, și care mai departe se pot impune și pot să rămână ca semn definitiv și firesc al pașilor făcuți și al urmelor lor călăuzitoare care îi pot duce mai departe, care pot ajuta la desăvârșirea evadării, a ieșirii din constrângerile impuse de acest nefiresc și obositor rond, de aceste figuri ale lui care se separă și obosesc fiecare alcătuire a fragilului trup ce îi tot construiește și ține stările în fiecare celulă a lui.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…

 

Distribuie:

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
Gopo

CITEȘTE ȘI

soundservice SPMT
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public [newsletter_form]
Webhosting Armand Media