Salutări franțuzești însorite, de data aceasta cu gândul la trecerea timpului și la felul în care lumea noastră se transformă pur și simplu sub ochii noștri! În timp ce soarele primăverii târzii ne încălzește prezentul cu multă generozitate, vă propun astăzi să privim puțin în urmă, la obiectele și rețelele care ne-au definit cândva viața, dar pe care astăzi le abandonăm cu o firească și ușoară nostalgie.
Zilele trecute citeam un dosar fascinant dintr-o revistă care îmi place mult, o analiză despre ce se întâmplă atunci când decidem să abandonăm o tehnologie. Punctul de plecare este unul de maximă actualitate: la 31 martie 2026 a început oficial sfârșitul rețelei 2G în Franța. Marii operatori de telecomunicații, precum Orange, Bouygues Telecom și SFR, au început să deconecteze această rețea istorică. Motivul din spatele acestei decizii este unul clar și pragmatic, legat de un debit de date prea limitat, de un consum de energie disproporționat de mare în raport cu performanța și, mai ales, de o vulnerabilitate crescută la atacuri cibernetice. Mai mult, rețeaua 3G îi va urma cu siguranță soarta la sfârșitul anului 2028. Este o decizie perfect logică, dar care marchează, în mod indiscutabil, sfârșitul unei ere digitale.
Această știre mi-a adus aminte că istoria progresului este presărată cu astfel de retrageri discrete. Să ne amintim, de exemplu, de 4 august 2016, ziua în care compania japoneză Funai a oprit definitiv producția de magnetoscoape, trăgând cortina peste epoca de aur a casetelor VHS. Acele cutiuțe negre, care au dominat sufrageriile noastre în anii ’80 și ’90, au fost pur și simplu surclasate de DVD-uri, care ne-au oferit o calitate a imaginii mult superioară și o interactivitate la care benzile magnetice abia puteau visa. O altă bornă a fost 30 noiembrie 2011, când televiziunea analogică, prezentă în casele oamenilor încă din anii ’50, a fost stinsă pentru a face loc televiziunii digitale terestre, o schimbare majoră care ne-a obligat pe toți să ne adaptăm sau măcar să investim într-un decodor.
Dacă privim și mai adânc în istorie, dăm peste exemple de-a dreptul uimitoare. Poate puțini știu că la 30 martie 1984 a dispărut faimoasa rețea pneumatică din Paris. Acesta era un sistem ingenios de tuburi sub presiune, întins pe o lungime de 450 de kilometri sub străzile capitalei franceze, un sistem capabil să livreze mesaje scrise în mai puțin de o oră. Rețeaua fusese implementată încă din 1850 și a fost considerată un miracol al vitezei pentru acele vremuri, iar o linie dedicată între Adunarea Națională și Senat a supraviețuit chiar până destul de târziu, mai exact până în anul 2004.
Putem merge, de altfel, și mai departe cu amintirile. Să ne gândim la bătrânul telegraf, cel care a reușit pentru prima dată performanța incredibilă de a conecta continentele înainte de apariția telefoniei. Să ne amintim de pagerele care bipăiau constant la șoldurile medicilor în anii ’90 sau chiar de banalele dischete de plastic, pe care le purtam cu atâta grijă în ghiozdan doar pentru a transfera un megaoctet și jumătate de informație prețioasă dintr-un calculator în altul. Ritmul alert în care aceste obiecte au dispărut din viața noastră creează adesea un contrast comic între generații. Dovadă stă și reacția genială a unui copil care a văzut recent pentru prima dată o dischetă floppy și i-a spus cu entuziasm tatălui său: „Uau! Ai imprimat în 3D butonul de salvare!”. Toate acestea au fost vârfuri absolute ale ingeniozității umane la vremea lor, pentru ca astăzi să se odihnească liniștite în vitrinele muzeelor sau în colecții personale.
Totuși, această succesiune continuă de abandonuri tehnologice nu trebuie nicidecum privită cu tristețe, ci dimpotrivă, cu o doză solidă de optimism. Renunțarea la o tehnologie veche nu reprezintă o pierdere, ci o uriașă eliberare de spațiu pentru inovație. Scoatem din priză rețelele greoaie tocmai pentru a putea construi sisteme mai rapide, mult mai sigure și mult mai adaptate nevoilor noastre moderne. Fiecare casetă VHS a deschis, de fapt, drumul spre claritatea uluitoare a imaginilor din prezent, iar fiecare tub pneumatic a fost visul incipient al unui mesaj electronic livrat instantaneu. Evoluția ne împinge mereu înainte, rafinând instrumentele pe care le folosim și ajutându-ne să ne conectăm la un nivel la care bunicii noștri abia îndrăzneau să spere. Asta nu înseamnă, firește, că trebuie să uităm complet sau să ștergem cu buretele farmecul trecutului. Colecția mea de viniluri este primul martor că unele tehnologii clasice capătă în timp un suflet și o căldură pe care absolut nicio inovație modernă nu le poate înlocui.
Vă transmit, așadar, aceleași salutări franțuzești însorite ca la început, convins că prezentul este minunat, iar viitorul sună bine! Mă bucur din plin de viteza conexiunilor 5G, savurând în același timp o cafea care, din fericire, se prepară și se bea cu aceeași tihnă, complet analogic, exact ca acum un secol.
*
PS: Așa cum v-am obișnuit, am rugat un asistent digital să ne lase o glumă potrivită pentru subiectul de astăzi. Răspunsul său a fost prompt: „Știți ce i-a spus rețeaua 5G bătrânei rețele 2G la petrecerea ei de pensionare? Îți dorim o pensie ușoară și liniștită, dar te rugăm din suflet, mișcă-te un pic mai repede spre ieșire că ne blochezi toată banda!”
Adrian CHIFU este conferențiar universitar în informatică la Universitatea Aix-Marseille și, desigur, absolvent de Carabella târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
