Valoarea lucrurilor
Un tânăr foarte leneș, cam mărișor de ani, lăsat cam de haram, își păgubea părinții cu sume mari de bani, cu același vorbe: „cum alții au, eu n-am!”. Iar șirul de nevoi era mereu în toi. Dar tatăl înțelept pe tânărul inept vru să îl lecuiască. Când tânărul ceru bancnota cea mai mare cu vechea sa chemare, fără să prețuiască cumva a sa valoare, îi arătă hârtia și-o aruncă în foc.
-Fiule, în viața asta e ca într-un talcioc, cere doar cine are să dea ceva în loc. Ia-ți viața în mâini, băiete, la muncă mergi de-acum.
Fiul privi uimit bancnota făcută scrum și, doar împins din spate, se pregăti de drum. Trei luni lipsi de acasă în lumea nemiloasă. Cu grele și cu bune lucră, pe tatăl său voind să se răzbune. Dar munca întărește oricare slăbiciune și voia sa de la-nceput rodi înțelepciune. Când se întoarse acasă cu buzunarul plin și așeză pe masă tot ce a câștigat puțin câte puțin, tatăl îndată prinse a fiului strânsoare și, fără s-o măsoare, o aruncă în foc. Sări ca ars băiatul, simți adânc cum doare grija de-a sa strânsoarea făcută cu sudoare. Cu mâini dibace acum o scoase ghemotoc. Nu mai simți arsura, doar inima în ace, să pună adunătura sub obroc.
-Tată, nu știi ce greu am adunat acestea! Credeam c-o să te bucuri să duci în neamuri vestea că am în lume loc, dar tu le-arunci în foc!
-Fiule, pentru mine e zi de sărbătoare. Abia acum știi bine a lucrului valoare. Bun dascăl ți-a fost munca, și-n cele trecătoare acum te știu ca stânca.
Maria CEAUȘ este profesoară de religie; Dumnezeu, credința și poezia sunt semnele trăirilor ei, iar misiunea pe care și-o asumă este să scrie poezie religioasă, să traducă, într-o manieră poetică atractivă, modernă, frumusețea limbajului religios și adâncimea mesajului său…
Facebook
WhatsApp
TikTok
