Reprezentări
Desenul are în mișcările lui timpul în care încap și rămân reprezentări clare ale luminii, ale umbrelor care pot și intuiesc în liniile lor aceste (a)plecări care pot fi făcute de întregile lui expuneri și dispuneri în stările care pot și care sunt în stare să pună în valoare fiecare detaliu al lor din oricare compoziție, din oricare așezare a lor printre obiecte și în toate aspectele în care poate fi prinse, surprinse și convinse să rămână, să se păstreze în acest static neconcludent, invizibil, neliniștit.
Desenul încearcă identificarea și aprofundarea fiecărui fel și al fiecărui mod de evadare a luminii spre fiecare dintre momentele în care se lasă sedusă de toată atenția privirii iar mai departe se lasă pusă firesc în aceste fugi făcând ca fiecare să ne poată spune câte ceva despre lumina care a fost dispusă să se așeze în structurile pe care se lasă așezată și în fiecare dintre vecinătățile sau alăturările ce o împrejmuiesc ale ei. Nimic din ceea ce poate să spună și să arate lumina nu lipsește la această întâlnire cu desenul, cu liniile, cu umbrele încăpute în adăugările lui, cu posibilitățile de a recunoaște fiecare moment în care poate să se folosească de aceste irizări, de aceste străluciri împreună cu toate pătrunderile lor în și între stările pline de fast ale mișcării care îl (cu)prinde, care îl oprește și îl păstrează în aceste rame puse de gest la dispoziția lui.
Toate sunt reprezentări în care modelul este recunoscut, așezat și adoptat ca o stare permanentă și luminoasă, stare care devine un alt mod de a-și (s)pune fiecare moment în cuprinderile incluse ale tuturor liniilor surprinse și aduse în aceste norme artistice ale vederii din fiecare expunere astfel a luminii, în toate componentele ei, și în toate nuanțele pe care contrastele sau háșurile le folosesc și le acceptă, pe care mai departe le pun în valoare, cărora le propun noi feluri de a se vedea în stările recunoscute de fiecare atingere a scrierii și a înțelegerii lor.
Linia îngăduită de desen se așază discret în stări ale fragilității, stări pe care lumina (ni) le propune de fiecare dată, stări în care nimic nu lasă să se vadă sau să se simtă siguranța și puterea ascunse în adâncurile lor, acelea care propun, care impun mai departe moduri și modalități de căutări ale căilor care își pot aduce reprezentările în aceste porțiuni deschise, descrise ale desenului, ale fiecărei reprezentări propuse de aceste așezări, de aceste acceptări ale evadărilor disponibilizate în toată această desfășurare, în fiecare dintre aceste evadări care completează atât de firesc toate proporțiile și amplificările empatice aduse și incluse în ele.
Desenul și toate mișcările lui sunt o suită de adăugări calde sau reci care se caută, care se completează una pe alta, este o colecție de reprezentări și de integrări ale fiecărei stări a luminii și ale umbrelor care o însoțesc pe care mâna care desenează le-a identificat, pe care mai departe le-a personalizat și le-a definit în fiecare dintre așezările lor. Desenul reușește să (ne) facă vizibile încălziri disponibilizate de fiecare nuanță a luminii, de fiecare dispunere a ei în fibrele suportului ales să le țină, și în fiecare dispunere în fibrele suprafeței alese să le păstreze prospețimile, ca și în fiecare încadrare în imediata vecinătate a celorlalte configurări ce își dezintegrează fiecare parte de corp pentru a se așeza în mișcările delicate și fragile desenate de fiecare mișcarea intuită a siluetei rezultate.
Fiecare din aceste reprezentări își aranjează, își manipulează stările, stări pe care le amplifică și le dispune firesc în toate transparențele pe care lumina acceptă să le facă vizibile dincolo de umbrele lor, iar mai departe să le mute în orizontul apropiat al vederii care își disponibilizează deschiderile pentru a le primi, pentru a le ține și păstra vii în pașii pe care îi va face, pe care îi va duce cât mai departe prin aceste vaste și mereu puțin cunoscute teritorii.
Facebook
WhatsApp
TikTok
