Și se apropia, după 41 de ani, în plină pandemie și sub apăsarea învățământului online, chiar ea, pensia… Într-o zi, la început de an școlar, le-am povestit elevilor mei că filosofia este necesară fiecărui om. Un gânditor, n-aș vrea să vă încarc memoria cu numele lui, am adăugat eu, spunea că filosofia este ca o … Citește mai mult
S-a spus… Poetul e un donator de sânge la spitalul cuvintelor (Blaga), iar poeţii sunt inima umanităţii (Eugen Ionescu)… Poetul este un evocator, când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el. Poeţii sunt doar interpreţi ai zeilor (Socrate)… Poezia? O filosofie caligrafică… Poetul este un domn în ţara visului (Heinrich Heine)… Așadar, poezia nu … Citește mai mult
În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi … Citește mai mult
În Februarie 2021, Kate Klonick scria in New Yorker, cum intr-o dimineață de mai din 2019, patruzeci și trei de avocați, academicieni și experți în mass-media s-au adunat în subsolul fără ferestre al hotelului NoMad din New York pentru o întâlnire privată. Camera arăta ca nunta unui tehnolog, participanții aveau etichetă cu nume și un iPad la fiecare … Citește mai mult
Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe … Citește mai mult
TOT ÎNAINTE, de Ioana Nicolaie, Editura Humanitas Lista fricilor generației mele nu a fost niciodată dusă la capăt, sau definitivată, nimeni până acum nu a încercat să reușească, sau nu a fost preocupat îndeajuns de așezarea fricilor noastre și ale lumilor în care am locuit într-o carte scrisă special pentru a le arăta, pentru … Citește mai mult
Cu riscul de a fi contrazisă, voi îndrăzni să afirm că una dintre cele mai grave epidemii de care suferă România în momentul de față este cea a uitării, fie că vorbim despre o uitare a istoriei, fie că vorbim despre o uitare a valorilor, a oamenilor marcanți și a contribuției acestora în domeniile lor … Citește mai mult
Am trecut de curând pe la Ghergani şi mi-am adus aminte că în această localitate s-a stins din viaţă Ion Ghica, la conacul său care mai există şi azi deşi, de-a lungul anilor, a avut altă destinaţie. Acum conacul este al urmaşilor lui Ghica, dar nu asta este important pentru noi, ci Ion Ghica (12 … Citește mai mult
Care este relația între viața pe care o trăim și timpul pe care îl avem aici? Faptul că timpul nostru prin lume este limitat, intervine cu ceva atunci când vorbim de valoarea vieții? Mai precis, valoarea vieții fie crește sau fie scade, în raport cu gradul de conștientizare a sfârșitului ei inevitabil? Unii filosofi, de … Citește mai mult
Socrate este atît de important în istoria filosofiei încît toți gînditorii ce l-au precedat au fost grupați la comun sub o singură categorie: presocraticii. Fapt surprinzător mai ales cînd ți se atrage atenția că nu a lăsat o operă scrisă, că era mai pasionat de demontarea unor idei simple si mai puțin de alcătuirea unui … Citește mai mult
Cutia cu arome câteva gânduri despre arome și despre puterea lor Vine momentul în care simțurile mi se întîlnesc cu aromele gândite, cu conținutul pe care mi l-am crescut în fiecare vibrație pe care dorurile și dorințele și le-au păstrat în așezarea care ține vii și pregătește toate aceste întâlniri. Urmează cunoașterea și apropierile, urmează … Citește mai mult
Câte nu s-au spus până acum și se vor mai spune despre dragoste… S-au dat tot felul de definiții ale dragostei încât, dacă le-ai strânge pe toate în cărți, s-ar strânge atât de multe cărți încât ai putea să astupi Groapa Marianelor cu ele. S-a vorbit și se vorbește atât de mult despre dragoste, dar … Citește mai mult
„Onoare și Recunoștință Spitalului Județean de Urgență” – concert extraordinar susținut de Orchestra Simfonică Muntenia În semn de prețuire pentru cadrele medicale – salvatori de vieți omenești, pentru sacrificiile și eforturile continue pe care aceștia le întreprind în lupta cu virusul SARS-CoV-2, Consiliul Județean Dâmbovița (CJD), prin Centrul Județean de Cultură Dâmbovița, a organizat astăzi, … Citește mai mult
Tradiționalul eveniment liturgic de la Mănăstirea Nucet, prilejuit de Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare prăznuită de Biserica Ortodoxă și închinată Maicii Domnului, a fost reluat anul acesta, după pauza de anul trecut când credincioșii au stat acasă și au primit apă sfințită cu ajutorul unor voluntari. Sute de oameni au mers astăzi la Mănăstire, atât … Citește mai mult
Scriitorul târgoviștean Vasile Lupașc, cunoscut pentru inițiativele sale care privesc popularizarea faptelor istorice, reprezentative pentru Târgoviște, dar și pentru întreaga țară, vine din nou cu o idee ce nu poate fi decât lăudată. Având în vedere că anul 2021 a fost declarat, la nivel național, Anul Tudor Vladimirescu, Vasile Lupașc, împreună cu editura pe care … Citește mai mult
Și vine un timp când începem să ne conștientizăm neputințele. De tot felul… „…zilele anilor noștri sunt 70 de ani; Iar de vor fi în putere, 80 de ani și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere…” (Psalmul89) De fapt, neputințele încep devreme și multe sunt legate de modul în care se formează … Citește mai mult
„Eşti tare, stimabile, la machiaverlâcuri”… O scrisoare pierdută este o comedie de moravuri sociale și politice, scrisă de dramaturgul român Ion Luca Caragiale, în anul 1884, publicată în revista „Convorbiri literare”, XVIII (1885), nr. 11. Mi-a picat la bac, proba orală. Subiectul suna cam așa: „Caracterizarea personajelor din comedia „O scrisoare pierdută”. Îmi … Citește mai mult
Mi-ar plăcea să cred mereu că în mine mai există un spațiu de umplut, vreau adică să nu am o soartă pecetluită, și că sunt în afara sistemului. Bineînțeles, cele două lucruri se leagă între ele. Cum altfel? Lazar-bácsi era un evreu-ungur de la Baia Mare, prieten cu socru-meu. Știa și românește, dar prost. … Citește mai mult
Susan Mary Elisabeth… Îmi spusese cu mândrie numele său, ca și cum ar fi venit dintr-o familie nobiliară, ca și cum numele ei ar fi fost pe buzele tuturor, ca și cum mi-ar fi spus: Iată, m-ai găsit. Îmi făcea plăcere să o ascult, să vorbesc cu ea, avea un ton calm, o voce blândă … Citește mai mult
Serioasă, nerăbdătoare să afle, dacă se poate, toate răspunsurile, poetă talentată, Ștefania Pavel caută, la cei 16 ani ai ei, drumul înțelepciunii… Cred că îl va găsi destul de repede, din locul ei, de pe rândul din mijloc al clasei a X-a F, dacă va mai avea „șansa” să poată ajunge și la școala ne-online … Citește mai mult
M-am gândit mult la subiectul de astăzi și-am încercat să găsesc o explicație pentru unele lucruri pe care oamenii le fac. În inocența și idealismul meu am găsit un răspuns care mi-a relevat cât de goale de sens sunt viețile multora și câtă risipă de har fac unii. Cea mai profundă formă de a greși … Citește mai mult
Nu-mi iese din cap o secvență, care a circulat pe net acum vreo trei ani, cu taximetristul care nu era dispus să dea drumul la aparat pentru că… era Revelion. Dorea și el bănuțu’ gros, cum se zice în branșă, într-o lume care oricum n-are alt preset decât Cașcaval maxim.Taximetristul va fi furat apoi la … Citește mai mult
Noua împărţire administrativă din 1950 transforma Târgoviştea din reşedinţă de judeţ, în reşedinţă de raion subordonat regiunii Ploieşti. Raionul Târgovişte avea în componenţă 37 de comune conduse de sfaturi comunale, în fruntea cărora se aflau preşedinţi şi secretari a căror salarizare se diferenţia în funcţie de numărul de locuitori, numărul satelor componente şi suprafaţa agricolă. … Citește mai mult
Briza mării… Uneori plâng din nimic. Privesc cerul senin în amiezile fierbinți de vară trântit pe vreo plajă şi îmi vine să plâng, iar apoi îmi vine să râd. Dar nici nu râd, nici nu plâng, stau doar așa şi mă uit. Însă în sufletul meu senzațiile se dezvoltă şi se derulează exact de parcă … Citește mai mult
Am mai povestit cu altă ocazie cum a ajuns Hannah Arendt să mediteze la ce este aceea condiție umană. Auzise la radio un comentariu cu privire la primul om care a pășit pe Lună. Jurnalistul spune că „primul pas făcut către evadarea omului din starea de prizonierat de pe Pământ” a fost făcut. Ceea ce … Citește mai mult
Nu știu cum sunt alții, dar parcă nu aș pierde niciun prilej care ar putea ordona cumva puhoiul de evenimente zilnice care se scurg și dau formă, dar mai ales savoare, la ceea ce numim viață. Adică, ceva care să marcheze la modul vizibil curgerea într-o anumită direcție, de regulă pozitivă, a întâmplărilor, faptelor, evidențelor … Citește mai mult
A mai trecut o Înviere. El nu a apărut. Poate nu e timpul, poate nu e cazul, încă. Poate că nici nu trebuie să vină, poate că El învie pentru fiecare în parte. Poate că e în vremelnica flacără a lumînărilor pe care o lăsăm să se stingă sau o prelungim în candela dinspre răsărit. … Citește mai mult
Scriam, cu câțiva ani în urmă, despre un OM pe care-l știam în orașul nostru dintotdeauna și pe care îl cunosc zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul IOAN N. RADU… Campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Revista ASTRONAUTICA, pe care o lansa lunar, vorbea lumii întregi despre orașul nostru. Scriam, … Citește mai mult
1. „Sute de foști senatori și deputați, de la toate formațiunile politice, au dat în judecată instituțiile pe care le-au reprezentat, pentru a-și recâștiga privilegiile. Aceștia cer anularea actului normativ adoptat în martie, care consfințea eliminarea pensiilor speciale pentru parlamentari. Politicieni importanți ieșiți la pensie, foști prim-miniștri, miniștri și baroni locali ai ultimelor decenii și-au … Citește mai mult
1. Singura problemă adevărată pe care o poate avea un om, orice om, în această viață ține de uitare, de uitarea faptului că s-a născut liber. Asta nu se petrece neapărat din pricina unor împrejurări exterioare, ci ține mai ales de ceva propriu lui, un fel de oboseală care începe să se manifeste odată cu … Citește mai mult