Statul ca percepţie, adică parlament, guvern, justiţie, servicii secrete, poliţie, armată este în degringoladă. Parlamentul are foarte mulţi membri ori condamnaţi, ori cercetaţi. Guvernul actual, dar şi din cele trecute, la fel. Justiţia nici ea nu stă mai bine, având judecători de la diverse curţi cercetaţi sau condamnaţi, culminând cu judecătorul cercetat de la CCR. Serviciile sunt acuzate de partizanat politic, atât SIE, cât şi SRI. Poliţia are o grămadă de şefi de inspectorate cercetaţi şi mai nou înalţi funcţionari din minister acuzaţi de „copiangială cronică” în favoarea unor terţi. Armata, în afara de faptul că este ţinută la un nivel de dotare minimal (asta ca să fiu blând în termeni şi să nu folosesc alte cuvinte mai dure) are o serie de foşti generali acuzaţi de corupţie şi alte „mânării” specifice civililor. Deci acel lucru, acea percepţie, acel liant absolut necesar, STABILITATEA STATULUI ca mecanism de încredere, mai există când principalele componente ale lui sunt ori atrase în lupte politice, ori infestate de ciuma numită corupţie?




