O realitate de care ne lovim frecvent, aproape de fiecare dată când ne ridicăm privirea înspre clădiri atunci când ne plimbăm prin oraș (nu contează care oraș, e o situație comună localităților urbane din România), este problema sensibilă a patrimoniului, a conservării și integrării acestuia în viața noastră cotidiană. Dincolo de aspectul legal, există și … Citește mai mult
N-am mai scris pe aici de ceva vreme, dar realitățile din țara noastră dragă mi-au sucit mâna la spate, obligându-mă să intervin. De la redeschiderea școlilor nu a trecut nici măcar o lună și deja, în Târgoviște, cel puțin, unde unitățile de învățământ au funcționat în scenariul galben, a fost depășit pragul de trei infectări … Citește mai mult
Pe blogul ,,Cisnădeanu’ turmentat”, pe pagina ,,Poftim cultură!’’, din 17 noiembrie 2011, un cititor care plecase de mult din România, consemna: ,,Duc dorul prietenilor, copiilor de pe strada mea. Duc dorul unui timp de mult trecut, în care ierarhia profesională era recunoscută, ierarhia intelectuală de asemenea. Duc dorul competiției care exista între noi (,,Ce ai … Citește mai mult
Amorf Există lucruri în lume ce prin natura lor sunt lipsite de contur, ceața spre exemplu are, în percepția noastră, un perimetru difuz. Recunoaștem ceața dar în gradientul care o delimitează de restul naturii nu putem identifica exact unde aceasta începe și unde se termină. O astfel de stare de confuzie devine interesantă atunci cînd … Citește mai mult
Anamnesis doamnei Ioana Pârvulescu Fiecare lectură propune întoarcerea cuvintelor în trup, înapoierea lor în corpul neuitării, al așezării și al spunerii lor. Oricare trup se transformă într-un alfabet construit pe oasele ce urmează desenul scheletului necesar ordonării și aranjării lui. Literele se vor așeza așa cum o fac păsările pe crengile copacului ales să le … Citește mai mult
5 martie 1953 Ora 16 nu însemna sfârșitul zilei de muncă, ci sfârșitul muncii de zi, cea mai scurtă. După ora 22 se vedea cum se luminau miile de birouri ale tuturor ministerelor țărilor în care „infailibila doctrină” fusese îndesată cu șenilele tancurilor. Toți cei care lucrau în acele birouri priveau la tabloul celui … Citește mai mult
Aveam vreo câțiva anișori. În seara fermecată a moșului cu daruri, cu ochii sclipind de dorință, am văzut primul incendiu din viața mea. A luat foc bradul de Crăciun. Nu-mi mai amintesc decât că o întrebam a doua zi pe mama dacă Moș Crăciun a scăpat. Ea, cu vocea egală a celui ce oferă stabilitate … Citește mai mult
Întoarcerea și întoarcerea în zona de extindere Șoimul nu poate auzi șoimul; Lucrurile se destramă; centrul nu poate ține; Anarhia simplă este eliberată de lume, Valul sângelui este eliberat și peste tot Ceremonia de nevinovăție este înecată; Cea mai mare lipsă de orice convingere, în timp ce cel mai rău Sunt pline de intensitate pasională. … Citește mai mult
Niciodată să nu uităm de cei mai triști ca noi, așa spunea un cântec folk din anii 70… Trăim fiecare timpul care ni s-a dat, preocupați de ceea ce ni se întâmplă, suntem mulțumiți, uneori fericiți sau dezamăgiți, norocoși sau nu, așteptând să vină timpul „în care ne merge bine”. Suntem contemporani cu zbuciumul, suferința … Citește mai mult
Uneori, numai uneori, cînd privești cerul în noaptea de vară, ți se pare că înțelegi clar spusele: „cele văzute și nevăzute”. Și o căldură nedeslușită îți umple pieptul. Nu mai auzi nimic altceva – nici hărmălaia cîinilor, nici răgușitul unei mașini întîrziate, nu mai vezi luminile orbitoare ale becurilor electrice. Doar Cerul! Și țîrîitul greierilor! … Citește mai mult
Din cauză că astăzi Municipiul Târgoviște a depășit rata de infectare de 3 cazuri la mia de locuitori, teatrul Tony Bulandra a anunțat că toate reprezentațiile sale au fost suspendate, precum și vânzarea de bilete. „Stimați spectatori, În conformitate cu Hotărârea nr. 54 din data de 4 martie a.c. adoptată de Comitetul Județean pentru Situații … Citește mai mult
Omul de lângă mine are un laptop şi îl ţine pe picioare. E nepieptănat şi nebărbierit. Pare că acum s-a trezit din somn sau din beţie. Scoate dintr-un plic un praf alb şi-l întinde pe laptop. Cu un card face liniuţe din praful alb. „Vrei?” mă întreabă. „Nu. Ştiu cum e şi apoi conduc. Nu … Citește mai mult
Din orice loc, din orice timp și sigur o să mă vezi zâmbind! Una dintre cele mai puternice amintiri, cu unul dintre bunici, e că într-o iarnă m-a tras cu sania. Nimic ieșit din comun și totuși magic! Din câte realizez acum, niciun detaliu banal sau senzațional nu am pus la păstrare, la pachet, cu-această … Citește mai mult
Pe 3 august 1958 România sărbătorea zece ani de la începutul aplicării reformei în învăţământ şi, prilejuită de aceasta, secţia Învăţământ a Sfatului Popular al Oraşului Târgovişte elabora un material propagandistic ce evidenţia beneficiile acesteia. E de înţeles că materialul scris în „limba de lemn” a epocii se remarcă prin fraze bombastice precum: „Reforma învăţământului … Citește mai mult
Pe pământ lucrurile sunt mai grele decât credea Dumnezeu, de aceea aruncă în noi cu zile, ca să vadă cum păşim în zori, cum construim cărări printre atâtea neputinţe. Cred că se minunează zilnic, pentru că ne-am depăşit cu mult norma de folosință, mai ales că nu ne-a lăsat instrucțiuni de utilizare a vieții. Doar … Citește mai mult
În fața tăvălugului agresiv al globalismului și în peisajul dominat de accente strident-isterice care pun la colț tendințele, ca și naturale, ale naționalismului sănătos și pragmatic, identificat, mistificator, cu populismul, discuțiile, dezbaterile analiștilor noștri au făcut din mesajele, problematica și alternativa unei Europe a națiunilor, un subiect tabu. Deși în spațiul mediatic european tema este … Citește mai mult
Cu ani în urmă, trăiau în Insula Kypros, într-un sat din Valea Cedrilor din districtul Nicosia, două familii care nu își vorbeau niciodată. Cei din familia lui Kostas Anaximandros, și cei din familia lui Yousuf Davidoglu. Kostas era grec și era meșter pietrar. Scotea adică piatră din munte, o spărgea, o netezea, si apoi o … Citește mai mult
Desigur, cunoașteți pe vestitul baron Münchhausen, cel mai mincinos om din lume! Minciuna atrage după sine și alte „calități” umane. De obicei, când o iei pe o pantă a imoralității, o ții tot așa până când ți se pare normală și pertinentă varianta aleasă. Omul imoral este sigur pe sine, spre deosebire de … Citește mai mult
Tata era pasionat de sport. Nu practicase vreunul în mod special, poate volei pe plajă, la iarbă verde sau în spatele blocului, cu copiii cartierului. Nici cu fotbalul nu stătea prea bine, era cam repezit și-și cam dădea cu stîngu-n dreptul. În schimb, știa multe. Știa rezultate de la meciuri de multă vreme trecute, știa … Citește mai mult
Scriam, cu câțiva ani în urmă, despre un OM pe care-l știam în orașul nostru dintotdeauna și pe care îl cunosc zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul IOAN N. RADU… Campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Revista ASTRONAUTICA, pe care o lansa lunar, vorbea lumii întregi despre orașul nostru. Scriam, … Citește mai mult
Când realizezi, mental și psihic, că așa-numita noastră tranziție spre un model occidental de societate s-a încheiat, că, de acum înainte, cam ceea ce vedem în prezent sunt mai toate oscioarele unui ditamai dinozaurul care, din nefericire, doar se va maturiza de acum încolo, nicidecum nu va trece prin cine știe ce miraculoasă disoluție etc. … Citește mai mult
Iulian MAREȘ este unul dintre foștii mei elevi. Proiectul despre care ne va vorbi aici, prin mai multe povești de succes, povești de viață se numește Balkan Development Support și este o asociație tânără, ce reunește oameni cu experiență, profesioniști în sectoarele lor și creativi în ceea ce fac. Este o echipă internațională, iar obiectivul … Citește mai mult
Cu mulți ani în urmă, să tot fie vreo cincisprezece, poate douăzeci, celui care îmi pune întrebările îi venise ideea unei cărți-dialog. Ideea s-a pierdut pe drum, dar au rămas aceste pasaje despre copilăria mea. După niște ani, materia de aici a apărut compactă, fără întrebări, într-o carte coordonată de poetul Nicolae Turtureanu. Nu am … Citește mai mult
XXX – Nu întotdeauna mi-a plăcut… În tinereţe, mai degrabă nu. Eram progresist, adeptul generaţiei, al Noului… Dar de ceva timp mă regăsesc în visceralitatea lui antimodernă, în criticismul lui chiar şi romantic. Iată! „Oricărui artist îi place să fie aplaudat. Laudele contemporanilor sunt partea cea mai preţioasă a răsplăţii sale.(…) Ce va face … Citește mai mult
S-a spus că nu e bine să ne irosim pentru nimicuri, dacă te vei îngriji de lucrurile mari, cele mici se vor rezolva de la sine. Eu nu cred… Chiar dacă Dostoievski ar putea să aibă dreptate, atunci când scrie că lucrurile mărunte au importanţa lor, dar aproape întotdeauna din cauza lucrurilor mărunte le pierdem … Citește mai mult
1. între tine și mine disperarea unei nopți amînate și zîmbetul tîmp al ceasului de zăpadă (sumar) 2. iar aripile tale dorm tîrziu urlînd de toamnă și tristețe (nesomn) 3. astăzi ești tristă nu ai plouat n-ai dat cu fierul de culcat mi-ai împînzit doar cerul cu alambicat (jucătură) 4. Nu ai vrea să nu … Citește mai mult
1. Caseta de fildeş I Micile animale ascultau muzică Şi se făceau se făceau Mari printre frazele muzicale Se făceau fosforescente de fericire Frisonau – nările dilatate Amuşinau intervalele melodioase Salivau gurile mici neostoite Epiderma se brobonea de sudoare Muşchii – valuri valuri înfruntau nerăbdarea acordurilor Finale Sângele se oxigena Gena – ah … Citește mai mult
1. Scuturăm amîndoi pomul din mijlocul grădinii: în partea ta cad mere, într-a mea numai frunze. Sîntem singuri, pîndiţi de ochiul interior, îi simţim diferit dulcea complicitate. E linişte. Tu îmi întinzi un măr, eu presimt descolăcirea firului de apă sub pămînt. Muşc fructul – se fac două găuri în cer. Tragem împreună de funia … Citește mai mult
1. CARAEMINESGIALE ŞI MARXISM-SERVILISMUL TÎRZIU Nu ştiu de ce, cînd mă gîndesc la ţărişoara mea, la Româniiiiiiiia, se întîmplă cîteva lucruri ciudate. bunăoară, chelilor li se face părul măciucă sub tichia de mărgăritar; sinucigaşul îşi duce pistolul la tîmplă cum ar duce paharul cu votcă la gură optzecişti-uteciştii; dorului i se face de ducă … Citește mai mult
1. Timpul Timpul nu te așteaptă pe tine Să îți schimbi respirația Murdară de la toate zilele în care Ai purtat-o prin locuri Cu oameni poluați, Nici să îți construiești zâmbetul. Nu te așteaptă să îți aranjezi, În funcție de culoare, Dorințele pe rafturi Ca să fie plăcute vederii. Nici măcar nu te … Citește mai mult
