PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Impulsuri ale însingurării

Satao, de Radu Nițescu, Casa de Editură Max Blecher

Sunt greu de găsit cuvintele care să poată să spună firesc despre tăceri, despre rătăciri și despre însingurări așa cum o fac poeții, așa cum o fac cuvintele poeziei, așa cum textele lor reușesc să imprime aceste semne, aceste urme ale durerilor liniștii, ale liniștii care însingurează și care tulbură, care urmează după fiecare lectură urmată de ascultarea nesfârșirii ei, de tăcerea ei din acele cuvinte și mutarea în stările ce vin tăvălug se așază în corp și acaparează. După lectură, după acest gest al ei, se poate înțelege modul în care liniștea împreună cu însingurările ei se așază, se poate vedea cum decupează fragmente din viața văzută, ascultată, cum scoate la iveală imagini care strălucesc dar tac, iar toate împreună cu stările lor le duc mai departe, le pun în cuvinte care încarcă în ele rămășițele oricărei vieți cu toate aceste tăceri și cu toate stările lor de neocolit.

Radu Nițescu este poetul care dispune și folosește cuvinte care pot să facă vizibile aceste proprietăți neliniștitoare ale lor, aceste proprietăți care recunosc neliniștea și impun tăcerea de după lectură a fiecărui poem, de după traversarea acestui deșert impusă de poet împreună cu cititorul lui, a acestui deșert luminos, orbitor și acaparator care este poezia lui. În această mare de lumină orbitoare disponibilizată de el în poeme se pot vedea cu mare claritate toate ființele care o traversează, se pot vedea și simți toate zbaterile și mișcările lor în peisajul tăcut pe care l-a pus la dispoziție, pe care li l-a pus la dispoziție. Toate rămân pentru câteva momente statice, în aer, doar atât cât este necesar pentru a se încastra în privire și pentru a înțelege în profunzime această euforie statică și pentru a înțelege complexitatea din spatele ei, a întregului ce stă să se reverse și să copleșească imediat ce nemișcarea și-a încheiat misiunile, misiunile de prindere, de agățare și de fixare ale cititorului, ale privitorului între limitele lor, între capacele pe care carapacea acestei poezii le-a pus la dispoziția acestora.

Se pot vedea, dar nu se aud:

plonjoanele pescărușilor, ordinea constantă

Se pot simți, dar nu se aud:

Ziua de ieri mai departe decât alaltăieri sau

săptămâna trecută.

Ziua de mâine ireală și aduni pentru ea

ca veverița în scorbura ei

Satao este cartea care prinde și desprinde din fiecare corp partea care reușește să facă vizibile urme ale tăcerilor ce s-au adunat pe ele, în ele și în toți porii vizibili și invizibili ai lor, toate formele mute în care au fost transportate de stările însingurării și ale tristeților însoțitoare. Poemele nasc și cresc neliniști care se așază în această liniște colorată însuflețită pe alocuri de holograme, de reprezentări ale stărilor care încap pe acest teritoriu fără sonor, dar acaparator și care își menține cititorul mai departe într-un sevraj cumva desăvârșit, într-unul împlinit și care lasă impresia că este știut, că este cunoscut și că, de fapt a mai locuit în corpul cu care se întâlnește, din nou, acum.

… cine încearcă,

cine se zbate,

cine pe cine ține

realitatea în spate…

Radu Nițescu face în așa fel ca poezia lui să ne prindă și să ne așeze într-o legendă, să ne prindă în cuvintele ei și să ne țină acolo un timp nesfârșit, o vreme după care să ne complacem împreună în stările ei. Satao are în paginile ei, în textul său o serie de proprietăți adictive încorporate, proprietăți care se prind de cititor și care se așază firesc pe toate terminațiile inervabile ale lui vizibile, dar mai ales pe cele invizibile, pe cele care doar simt și care se simt. Autorul caută și tot caută cu poezia lui acele impulsuri ale însingurării care îl separă de el și de lumea în care este conținut, de ceea ce îl înconjoară și îl menține în aceste stări ce îi transformă viziunile în tot feluri de climax-ri consumatoare de energii, acele energii necesare continuării acestei povești care este viața. Poetul caută:

Un sistem nou în care să cuprind cu vederea

de sus toată valea și calea ferată

Impulsuri ale singurătății își fac simțite stările de-a lungul întregii cărți a lui Radu Nițescu, în fiecare poem sau fragment separat al lui, iar toate se adună, se fac ghem în cele mai disponibile zone care pot să le simtă suferința ale corpurilor noastre, ale corpurilor predispuse la trăiri ale poeziei și ale tuturor stărilor ei însoțitoare, acaparatoare, devoratoare.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…

Distribuie:

Locuri de munca

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro