Sâmbăta spațiului public: Ștefan BRATOSIN – Algoritmul de opinie și supraviețuirea minorităților morale în sfera publică algoritmică

Trăiam sub iluzia conflictului dintre majoritatea progresistă și minoritățile morale. Acest lucru era fals. Adevăratul conflict din spațiul public de astăzi este cel care s-a instalat între construcția digitală a opiniei publice (algoritmul de opinie) și ultimele minorități morale rămase, supuse unei autorități nenegociabile, autoritatea conștiinței sau a Revelației. Prin urmare, acordul asupra dezacordurilor între opinia publică și minoritățile morale nu mai este doar o chestiune politică. A devenit, înainte de toate și după toate, una ontologică.

Opinia publică nu mai este formată prin dezbateri, mass-media sau chiar sondaje. Ea este literalmente construită în timp real prin bucla închisă dintre miliarde de micro-comportamente pe platforme, algoritmi care amplifică sentimentele majorității, organizații media care se aliniază tendințelor virale și lideri politici care guvernează în anticiparea următorului val de furie digitală. Acest mecanism produce o „opinie pură”, decorporată, instantanee, autoreferențială. El nu are nevoie de adevăr, ci doar de consistență internă și viteză. Algoritmul de opinie devenit suveranul absolut. Mai rapid decât parlamentul, mai legitim decât oamenii reali, mai punitiv decât orice instanță de justiție. Confruntate cu algoritmul de opinie, minoritățile morale apar ca ultimii subiecți ai unei autorități concurente. O autoritate care nu se măsoară în aprecieri, ci în fidelitatea absolută față de o lege anterioară algoritmului.

Algoritmul de opinie este, prin natura sa, bazat pe majoritate și performativ. Aduce la existență ca adevărat ceea ce el face să fie majoritate. Conștiința morală este, însă, tot prin natura sa, o minoritate. O minoritate constatativă. Ea observă un adevăr care există anterior oricărui vot și oricărui apreciere. Opoziția dintre opinia publică și minoritatea morală apare nu ca un conflict cultural, ci metafizic. Algoritmul de opinie funcționează ca o zeitate gnostică: imanentă rețelei, omniscientă (știe totul despre noi), omniprezentă (este în fiecare buzunar), furioasă (pedepsește instantaneu erezia prin ratinguri, doxxing și moarte socială) și mai presus de toate, cere o aderență totală a inimii și minții. Minoritatea morală, pe de altă parte, rămâne fidelă unei zeități care transcende rețeaua: „să nu te iei după mulțime ca să faci rău” (Exodul 23:2), „trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni” (Faptele Apostolilor 5:29).

În acest context apar forme politice de excomunicare algoritmică potrivit unor „dogme” tehnologice care nu au nimic de a face cu vreo structură morală cum de exemplu „shadowbanning”-ul, adică postările tale încă există, dar nimeni nu le mai vede, ești un născut mort digital; sau „hordebanning”-ul (ratio, cancel), adică ești copleșit de sute de mii de mesaje de ură coordonate, numele tău devine sinonim cu infamia timp de 48 de ore – durata medie de viață a unei controverse; sau „deplatformare (eliminare totală), adică, gata cu contul, gata cu banca, gata cu PayPal, gata cu Airbnb, gata cu LinkedIn, devii un non-cetățean digital pentru „discurs instigator la ură” sau „dezinformare morală”. Algoritmul de opinie nu tolerează dezacordul persistent. Cunoaște doar erezia.

Iată de ce un acord asupra dezacordurilor dintre algoritmul de opinie și minoritatea morală este ontologic necesar. Pentru că este imposibil ca algoritmul să fie convertit în transcendență cum este imposibil să fie convertită conștiința morală în imanență totală, un modus vivendi între două ordini eterogene a început să fie codificat în marginile sistemului în termeni politici de drepturi:

• Dreptul la opacitate aleasă. Milioane de oameni părăsesc deja platformele majore pentru rețele alternative sau pentru o viață pur analogică. Algoritmul învață să-i ignore pe cei pe care nu îi poate converti.
• Dreptul la tăcere publică. Este din ce în ce mai acceptat faptul că anumite subiecte (avort, gen, eutanasie) pur și simplu nu mai sunt dezbătute public. Costul controverselor devine prea mare pentru toată lumea.
• Dreptul la spațiu geografic neconectat. Unele comunități rurale devin zone digitale de intensitate redusă (fără 5G, fără fibră, fără Starlink). Acestea atrag familii din comunități minoritare, cum ar fi mănăstirile seculare.
• Dreptul la economia paralelă. Monede locale, lanțuri scurte de aprovizionare, afaceri familiale care nu sunt listate pe Google Maps. O economie care trăiește sub radarul algoritmului de opinie.
• Dreptul la educație în afara rețelei. Sute de mii de copii sunt deja excluși de la școlarizarea digitală obligatorie. Numărul lor se dublează la fiecare trei ani.
• Dreptul la memorie pe termen lung. Comunitățile minore își păstrează arhivele fizice (cărți, microfilme, servere cu spațiu liber). Sunt singurele care își amintesc că opinia de astăzi nu a fost cea de ieri.
• Dreptul la martiriu de bunăvoie. Unii acceptă moartea socială totală, mai degrabă decât să se supună. Sacrificiul lor devine o dovadă că algoritmul nu este atotputernic.

Asistăm la reapariția, într-o formă neașteptată, a distincției augustiniene dintre Cetatea pământească și Cetatea cerească. Algoritmul de opinie este cea mai perfectă Cetate omenească construită vreodată, totală, instantanee, emoțională, autojustificativă. Minoritățile morale sunt ultimii cetățeni ai Cetății cerești care încă acceptă să trăiască în exil în Babilon, fără a-i jura credință. Acordul lor asupra dezacordurilor lor nu este o victorie. Este un armistițiu între două ordini ireconciliabile. Este urât, precar, tăcut. Dar este poate ultima formă de libertate care ne-a mai rămas. Atâta timp cât există bărbați și femei capabili să spună, confruntați cu ecranul atotcuprinzător „Nu. Nu asta. Niciodată.”, atunci transcendența nu va fi dispărut complet, iar algoritmul, oricât de puternic ar fi, va rămâne un zeu mai mic.

Profesor universitar doctor clasă excepțională în comunicare publică și politică la Université de Montpellier Paul-Valéry, intelectual public, Ștefan Bratosin aduce în spațiul media românesc rigoarea școlii franceze și anvergura unei cariere academice internaționale. Doctor în Științele comunicării și teologie, distins cu titluri de Doctor și Profesor Honoris Causa al mai multor universități, conducător de doctorat și fondator al programului de Master în Comunicare publică și politică, el este și consultant pentru instituții publice și private pe teme de media, religie și politică, precum și autor a numeroase cărți, articole științifice și studii în franceză, engleză și română. Intervine ca expert și editorialist pentru diverse media internaționale.