SEMNELE TIMPULUI – Liviu ANTONESEI – Semne din mai

1. Poezii de mai…

 

În ultimele zile am fost prins de amintiri din copilărie, mi-au venit în minte numărători și cîntece de copii, m-am jucat cu ele și a ieșit ce pun mai jos. Bănuiesc că ar fi o exagerare să spun că ar fi daruri de la muze, deși ce e adevărat în mintea lor numai ele știu. Eu am doar senzația că am jucat jocul. Sper să fi ieșit ceva măcar amuzant. Amusez-vous!

 

1. Joaca jocului

 

Nu-l confundăm pe Darius Vâlcov cu Lorenzo Magnificul

 

 

1.Tratatul de geostrategie

 

în oceanul atlantic

am intrat și eu un pic

eram doar un pește mic

 

apoi nu am mai ieșit

în lumea asta bullshit

nici de teama unui chit

 

 

2.Cîntecel

 

un politruc își tot umplea

cutioare de pantofi

și pentru că bani mai erau

a mai chemat un politruc

 

unu, doi politruci își tot umpleau

cutioare de pantofi

și pentru că bani mai erau

au mai chemat un politruc

……………………………………..

n politruci își tot umpleau

cutioare de pantofi

și pentru că bani mai erau

au mai chemat un politruc

 

 

3.Numărătoare

 

an tan tina

sa ra carina

sa ra cari cara

en den buf

 

bogătanii stau în puf

midleclassul zice uf

și poporul face buf

cu cuțitele-n burduf

 

 

4.Chanson

 

savez-vous planter des choux

des carottes des pommes de terre

les bourgeois logent le parterre

les aristocrats le ciel

parcequˋils sont mangeurs du miel

les prolos restent au sousol

parcequˋils vivent très nasol

 

22 – 25 Aprilie 2026, în Iași

 

 

1. Soarele înfrigurat

 

aniversarea îmi cade în lumina crudă a soarelui friguros

de aprilie poate mai friguros era la aniversarea noastră

era nevoie de toată combustia din noi să ridicăm furtuna calmă

la înălțimea la rangul unui nemăsurat cataclism universal

în pariadă în rotat ca păunii multicolori în sublima fuziune…

 

 

acele vremuri de glorie s-au dus ca și cum nici n-ar fi fost

am rămas și voi fi purtător agent al furtunii calme pe vecie

iar minunatele mici morți s-au retras nerușinatele rușinate

au lăsat loc bogat o toloacă nesfîrșită morții celei mărețe…

gloria se stafidește de parcă ar fi o boală de nemărturisit!

 

29 – 30 Aprilie 2026, în Iași

 

 

 

2. Prima pagină…

 

Prietenii mei literari, care sînt și prieteni pur și simplu, s-au cam întrecut să înduioșeze. De la Camelia Iuliana Radu la Dorin Tudoran, de la Christian Schenk la Vasile Gogea și mulții alții n-au avut liniște! Ultimul amintit a scris nici mai mult, nici mai puțin decît un poem inspirat de penultimul meu volum de poezii – și mi l-a dedicat.

 

O „propoieziție” dedicată lui Liviu Antonesei – de ziua lui

 

Un loc unde să fugi

Lui Liviu Antonesei.

Ecou la volumul lui de poezii „Nu există loc unde să fugi”

 

Ajuns pe insula păzită de Talus,

cel născut din fier în atelierele lui Hephaistos

și dăruit regelui Minos,

muzele poetului

i-ar fi șoptit acestuia:

„retrage-te

în loc bun, loc ferit

într-unul din poemele tale”.

Dar toate poemele lui erau pline

de metafore

de idei, de zei și femei

și nu mai încăpea

nimic în ele.

„Tu – au mai spus muzele – nu ești

decît un substantiv comun

în căutarea unui nume propriu”.

 

3. De la prieteni…

 

Mircea Dinescu: Recurs la Cina cea de Taină

 

Un nou poem de-al lui Mircea, rămas sub atmosfera sărbătorilor, dar și a necazurilor, inclusiv recenta incendierea a uneia din casele de la Cetate. Îi mulțumesc scriitorului Ionuț Cristache pentru versiunea de pe Facebook, în care ultimul vers e altfel, semn că pînă la postarea pe site-ul revistei, a mai lucrat un pic la poem. În prima versiune acesta sună. „înconjurat de fripto-comuniști.” Lectură plăcută tuturor!

https://www.catavencii.ro/recurs-la-cina-cea-de-taina/

 

Recurs la Cina cea de Taină

 

Ca Hamlet insistînd la belle arte

să își recite tristul monolog,

dădui examen de intrare-n moarte

și-am reușit, penibil, fără loc.

Cînd am șarjat timid și-a doua oară

să intru-n fresca de la Maglavit

ca biet artist ce nu poate să moară,

mi-au zis că n-am genomul potrivit.

Și din amvon s-a auzit o voce

venind parcă de dincolo de rai:

poți să fii tu și Benedetto Croce,

ca să fii sfînt îți trebuie parai,

du-te mai bine să-ți dai foc la casă,

să dovedești că încă mai exiști.

Și l-am văzut pe Domnul stînd la masă

înconjurat de doișpe comuniști.

 

 

4. Semnalări amicale…

 

Trei evenimente Timpul

 

Joi, 30 Aprilie, împreună cu colegii de la revistă și editură, am avut plăcerea să vă invităm la trei evenimente culturale Timpul – lansarea celui de-al doilea număr din acest an al revistei, lansarea celui mai recent volum al meu de poezii, apărut la editura revistei, și lansarea volumului Antologia curajului, o colecție de interviuri de Dumitru Crudu, redactor șef al ediției de Chișinău a revistei. Ca de obicei, evenimentele au avut loc în sale de conferințe de la Casa Muzeelor din str. Vasile Alecsandri nr. 6. Mai multe detalii în afișul care urmează.

 

De la linkul care urmează poate fi descărcat numărul curent al revistei.

Dă clic pentru a accesa Timpul-Iasi-nr.-02-42-martie-aprilie-2026-285×400-R3BT02-web.pdf

 

 

 

Efectul admirației/ Poeți maghiari din Transilvania/ Antologie de Kocsis Francisko, ediția a II-a…

 

Sau într-o formulare completă Efectul admirației/ Poeți maghiari din Transilvania/ Ediția a II-a, revăzută și adăugită/ O antologie de Kocsis Francisko, Editura TipoMoldova, Iași, 2026. Acum cîțiva ani, am prezentat în extenso poet cu poet, ca să spun așa, prima ediție a acestei antologii, apărută în 2006, la editura Ardealul din Tîrgu Mureș. Vreme de mai multe luni, poetul și traducătorul KF mi-a trimis la anumite intervale cîte unul din poeții antologați – mică prezentare, grupaj de poeme extrase din volum, fotografie. Am încercat împreună să facem mai bine cunoscută publicului românesc poezia de limbă maghiară din Transilvania, este vorba despre cea contemporană, treisprezece poeți de la generație lui Ady Endre (n. 1877) la cea lui Marko Bela (n. 1951) și Geza Szocs (n. 1953). Complementar, am mai semnalat și apariția unor volume individuale traduse de Francisko. Și eram să uit altă antologie realizată de prietenul nostru – Poeți maghiari de la Echinox, care cuprinde 11 poeți, din generația lui Francisko și mai noi. De ce semnalez această a doua ediție? De ce este importantă? Pentru că toate traducerile au fost revăzute minuțios de autorul acesteia și pentru că adună laolaltă mai multe texte traduse decît cea dintîi. Într-un fel, este o nouă antologie pe structura celei dinainte, așa că faptul de a o poseda pe prima nu te pre dispensează de a încerca s-o obții și pe aceasta! Reiau aici micul argument al lui Francisko.

 

 

 

Kocsis Francisko: În loc de argument

 

Această carte este o dovadă de iubire, o pildă despre cum nu te poți împotrivi ispitei de a le dărui semenilor tăi de aceeași limbă înlesnirea de a călători peste o graniță fără vameși, dar cu atât mai greu de trecut. Singura călăuză dincolo de aceste bariere este traducătorul. Lui i­a fost dată șansa (sau privilegiul?) de a face posibilă comunicarea. Ca un ciob din oglinda unui veac de poezie maghiară transilvăneană, ea s­a născut din dorința de a nu lăsa tăcerea să se așeze ca un zid care, mai târziu, ar putea zădărnici orice tentativă de cunoaștere și recunoaștere reciprocă. Pe acest drum, dacă pasul nu este făcut la timp, se poate căsca un gol care se umple foarte greu mai târziu, în cazul în care se mai face vreodată. Munca de tălmăcire este acceptarea condiției de biriș din dragoste; fără ea, nu poți traduce literatură, mai cu seamă poezie. Și ca să poți trăi astfel, însuți trebuie să fii asemenea celor pe care îi traduci. De­a lungul timpului, traducătorul a fost gratulat cu multe epitete, uneori de­a dreptul măgulitoare, mai puțin alteori sau, pur și simplu, a fost neglijat asemenea cantităților infime în științele exacte. Nu intenționez să deschid aici un breviar cu acest subiect, nici să elogiez truda sa de benedictin voluntar ori să dezvălui unicul său secret: dorința de a realiza, într-o altă limbă, versiunea desăvârșită a originalului, deși este conștient că așa ceva nu este posibil – totul nu-i decât o încercare de limpezire a condiției sale. El este locuitorul din no man’s land­ul dintre două literaturi, trăitorul pe granița dintre două dimensiuni cu liberă trecere în oricare parte și care, în absența sa, ar fi complet izolate. Rămâne să se pronunțe alții care îi sunt meritele. Un singur lucru este evident: fără el nu se poate. Această carte va fi, sper, un argument al rostului său în lume. Mai rămâne să sper că sentimentul copleșitor de admirație pentru poeții acestei antologii va fi împărtășit și de cititori. Și dacă va fi așa, traducătorul se va simți recompensat pentru efortul său.

 

 

A apărut „Prima carte de poezie” de Viorel Ilișoi

 

Viorel Ilișoi este unul dintre cei mai importanți – eu aș spune chiar cel mai bun, dar aș putea fi acuzat de subiectivism, fiind noi prieteni de vreo 35 de ani și colegi la revista Timpul în a doua parte anilor 90 – reporteri și autori de interviuri apăruți după deranjul din decembrie 1989. Viorel este, de asemenea, un povestitor plin de farmec din stirpea povestașilor moldoveni. Știam toate acestea, cum o știe și o mare parte a publicului cititor de la noi, mai întîi din publicații – Atitudinea din Botoșani, apoi Timpul din Iași, iar după mutarea la București, Național, Cotidianul, Jurnalul Național, Viața liberă, PressOne – și după aceea din cele opt volume deja publicate începînd cu 2014. Deci, știam toate acestea, dar pînă acum vreo zece zile nu știam și că este un poet extraordinar. Sigur, îmi era cunoscut că în adolescență și tinerețe a scris și publicat poezii în revistele vremii, acum cîțiva ani l-am ascultat, nu-mi amintesc exact cu prilejul cărui eveniment, poate o ediție FILIT?, recitînd cîteva poezii care mi-au plăcut, dar nu mi-a trecut prin cap că are o operă poetică scrisă. O operă poetică uimitoare, pentru mine atît de uimitoare, că de zece zile mă tot întreb cum să dau publicului această veste. O iau cumva gospodărește, că nu sînt critic literar, ci doar iubitor de poezie. Prin urmare volumul Prima carte de poezie – titlul e cu skepsys, pentru că poate fi citit în două moduri opuse! – a apărut la Editura Gri, pe care autorul o manageriază cu incredibilă pricepere, dar și cu imens efort, la începutul acestui an. Este prefațat de poetul Adrian Alui Gheorghe și postfațat de prof. dr. Sonia Berbinski de la Literele bucureștene, fostă colegă de liceu cu Viorel. Prefața este o binevenită acoladă amicală, ca între poeți, dar postfața este un document foarte bogat în informații, util celor care vor să refacă drumul în poezie al unui poet atît de interesant, de la primele poezii din școală la volumul de acum, trecînd prin momentul de criză, de cumpănă din jurul anului 2000, cînd Viorel și-a distrus creația de pînă atunci și a decis să renunțe la poezie, pe motiv că e inutilă. Ha, ha, ha, astabîmi amintește că și eu am trecînd printr-o asemenea experiență cînd împlineam 25 de ani!  Din fericire, o parte din acele poezii s-au păstrat la prieteni și în tot felul de hîrțoage ale autorului. Har Cerului, pentru că după o vreme poetul a revenit la uneltele sale. Volumul cuprinde, prin urmare o parte din poeziile de dinainte de 2000, unele din adolescență, și poeme scrise după revenirea la poezie. Ceea ce mă miră este fantastica unitate de ton, de viziune, de prozodie dintre cele două faze ale creației. Volumul este împărțit în trei secțiuni: Poetul și iubita lui, Iubita și poetul ei și Celelalte iubiri. Poeziile nu sînt aranjate cronologic, iar împărțirea pe cicluri nu este una arbitrară. Mi-am dat seama de acest lucra abia la a doua lectură, cea lentă. Îl felicit din toată inima pe Viorel Ilișoi (și) pentru acest volum, pentru mine ieșirea la lumină a unui poet nou e un motiv de bucurie, chiar de sărbătoare. Nu le am cu invidia, decît eventual cu una amicală, care să mă stimuleze, nu să mă otrăvească.

 

 

 

5. Rîdem din răsputeri…

 

 

Un grupaj nu foarte mare, dar vioi – cele mai multe primite de la furnizorii consacrați, cîteva haiducite din media. Enjoy!

 

Bunicuța vinde mere… (Ion Fercu)… -Mere, mere de la Cernobîl/ -Nu mai zi că-s de la Cernobîl, cine le cumpără?/ -Cumpără, mamă, unii pentru șefi, alții pentru soacră!

Pe merite! (Liviu Scutaru)… Nevastă-mea mi-a spus: Oricîte prostii ai face, nu ne vom despărți niciodată. Nu-ți meriți libertatea!

Bilanț (Septimiu Chelcea)…  Nu știi cît de puternic ești pînă nu te uiți în urmă să vezi tot ce-ai depășit!

E vreunul sănătos? (Pete Hegseth, ministrul Războiului)… „Singura instituţie care ar trebui să câştige Premiul Nobel pentru Pace în fiecare an sunt forţele armate ale Statelor Unite, pentru că suntem garantul securităţii şi protecţiei nu doar ale ţării noastre, ci şi ale multor oameni în această lume”. Sănătos la cap, vreau să spun. În administrația portocalie, adaug!

Metamorfoză (Le Canard enchaîné)… „Trump du Maga au gaga”/ Trump de la MAGA la gaga

Pămînteni fericiți (LA)… Astronauții de pe Artemis 2: „Nimeni n-a fost vreodată mai departe de Donald J, Trump decît noi!”

Între blonde (Liviu Scutaru)… -Mi-am dat două găuri într-o ureche./ -Și acum auzi mai bine?

Dureri de cap (Ion Fercu)… Există două motive pentru care femeile au dureri de cap: 1.vor un bărbat dar nu-l au; 2.au un bărbat dar nu-l vor.

Jignire (Liviu Scutaru)… Cea mai rea jignire pe care am auzit-o: ești mai prost decît Poliția Locală!

Oameni și animale (Viorel Savin, Motanul mizantrop)… Diferența dintre oameni și animale este că animalele nu lasă niciodată un idiot în fruntea haitei.

Oglinzi (Septimiu Chelcea)… De cîte ori mă uit în oglindă îmi spun: Nu se mai fac oglinzi vesele ca în tinerețea mea!

Școala de maici?! (Sorin Grindeanu)… „Vă asigur – și i-am spus și președintelui -, că nici noi nu stăm să contemplăm ca în Miorița, pentru că noi nu am învățat politica la școala de maici.” El putea învăța la școala de maici doar dacă a făcut schimbare de sex, toată lumea știe că a învățat la mănăstirea Secu!

Mămăligi și instalații (Olguța Vasilescu, Media)… „Când alții sunt mămăligi, noi trebuie să arătăm că avem sânge în instalație”. Acum, ce să zic? Nu-mi dau seama dacă vîrsta îi mai permite să dovedească asta o dată pe lună!

Extirparea! (Gary Kasparov, Media)… „Vladimir Putin va încerca să extindă războiul. Este ca un cancer. Nu negociezi cu cancerul. Îl extirpi”. Și idiotul portocaliu care nu vede că războiul din Ucraina și cel cu Iranul sînt legate, prin sprijinul Moscovei pentru Teheran, și îi tot dă premii lui Putin!

Demisiea miniștri PSD (Ion Fercu)… Noi miniștri PSD dăm demisiea că așa zice doamna Olguța, șefa la partidu condus de dom Grindeanu./ Căutăm servici ân sectoru privat pe salar de la 10.000 euro în sus. Dacă nu găsim trăim din cutiea de pantofii, ne des curcăm.

Două capre pe platoul de filmare (Camelia Iuliana Radu)… – Cum ți se pare pelicula asta?/ – Hm, mi-a plăcut mai mult cartea.

Curiozitate (Liviu Scutaru)… Interesant cît de mulți oameni sînt rușinați de propriul lor corp și cît puțini de propria lor minte.

Vînd în Neamț (Ion Fercu)… Vînd un cal care vrea să mă sune la nr. de telefon 0749 877 683.

Detectivism! (Liviu Scutaru)… Un polițist examinează un geam spart: Exact cum mi-am imaginat! E spart pe ambele părți!

La tribunal (Virgil Glăvan)… – Bun, dacă ați găsit verigheta, de ce nu ați predat-o politiei?/ – Pentru că avea gravat în interior: „A ta, pentru totdeauna”!!

Senzațional! (Le Canard enchaîne)… Astronauții de pe Artemis 2 transmit: „Prostia lui Trump se vede de pe lună”! Bănuiam cu toții asta, dar acum avem probe sigure…

Analiza are mere (Miruță de la Apărare, Cațavencii)… „Astfel de lucruri trebuie analizate cu raționament și cu argument pentru a vedea unde merge rezultanta.“ Nu știu ce fel de ministru o fi domnul acesta, dar i-ar prinde tare bine să nu glăsuiască…

Marile schimbări (Mardale, Cațavencii)… Pe vremuri se răsturnau carele cu proști, acum se răstoarnă dronele cu boți. Așa se pierd valorile tradiționale…

Titluri (Cațavencii)… -Presa suverană, cu șorici și blană (A. Cristorian); -Disperarea unui dinozaur, PSD cu dinți de AUR (A. Cristorian); -De 1 Mai ne așteaptă cei mai mici mici (Cip Ișan)

Amor contra naturii (Remus Ștefureac, INSCOP Research)… „Doar 4% dintre votanții AUR au încredere în Grindeanu. Și doar 12% dintre votanții PSD au încredere în Simion. Restul e cancan…”. Ar fi mișto acum ca alianța de demolare să devină alianță de guvernare, logodna să devină căsătorie, mă rog concubinaj! Am avea un spectacol pe cinste!

Vestea bună (Ion Fercu)… Românii nu vor rămîne fără slujbe. (sursa BOR)

Evoluție (Willy Shalev)… După milioane de ani de evoluție, omul a atins punctul în care este mai prost decît telefonul său!

Mărturisire (Liviu Scutaru)… Bineînțeles că vorbesc singură. Din cînd în cînd, trebuie să am discuții și cu o persoană inteligentă!

Ce naiba sărbătorește America?! (Media, LA)… Eu credeam că aniversarea rotundă a Independeței, dar se pare că mă înșelam. Mai degrabă pare un val de omagii pentru Portocală cu prilejul propriei aniversări. Toți tiranii actuali și istorici ai lumii pot muri de invidie – se va bate monedă cu mutra lui, aceasta va apărea și pe pașapoartele poreclite comemorative, o statuie de-a lui deja a apărut pe un teren de golf din Florida și urmează… Cred că Nea Nicu al nost se răsucește în mormînt de invidie! Sîntem mici la cultul personalității, pînă și epoca stalinistă pare timidă în această privință!

Cel mai tragic fără umor (Andrei Kurkov, prin Cezar Straton)… Este președintele Trump. Este tragic de amuzant, dar nu vede asta!

În chestiunea AI (Chuck Palahniuk, tot prin Cezar)… Cînd AI va putea bea cu mine, după care vom cădea împreună în pat, iar ea mă va săruta și îmi va spune o poveste care să mă facă să rîd, abia atunci AI îmi va fi de folos!

Mare sărăcie! (Liviu Scutaru)… 30% din populația României vede un viitor strălucit. Ceilalți 70% nu au bani de droguri!

Momente și momente (Willy Shalev)… Am momente cînd îmi vine mintea la cap. Păcat   că-i doar în mare trecere!

 

 

Pentru că noi nu credem în ceasurile rele! Iar dacă am crede, de ce nu am face haz de necaz? Un grupaj vioi de la prietenul nostru transoceanic, Virgil din Toronto… Enjoy!

 

Luni dimineața, șeful primește un telefon la birou de la un angajat:

– Sefu’, nu vă suparăți, n-am nici un chef de munca după weekend, dați-mi o zi liberă, vă rog!

– Hai, Mishule, fii om serios, avem o groază de treburi de făcut azi! Mi se mai întâmplă și mie, dar știi cum fac? Trag o partidă bună de dragoste cu nevastă-mea și mă înviorez extraordinar, capăt o energie fantastica! Hai, tinere, fă că mine și vino la serviciu!

Peste 2 ore, seful îl vede pe Mishu muncind cu un spor teribil, ca niciodată.

– Ai văzut, Mishule, că se poate?

– Mare om ești, șefule! Câtă dreptate ai avut! O partidă de dragoste cu nevastă-ta este energie curată…

***

Un bătrân și soția să merg la culcare. După câteva minute, bătrânul trage un vânt și spune:

– Un punct.

– Ce naiba a fost asta ? întrebă soția.

– E fotbal.

După câteva clipe, soția scapă și ea un vânt și spune:

– Scor egal!

Și tot așa, că la un moment dat soția conducea detașat. Bătrânul om, nevrând să fie învins de o femeie, se străduiește din răsputeri să aducă egalarea, dar în loc de vânt face altceva și murdărește patul.

– Ce naiba faci? întrebă soția

– Jumătatea meciului, schimbam terenul…

***

Care este diferenţa de gândire dintre o femeie ușoară, amantă şi nevastă? Femeia ușoară: De s-ar termina odată! Amanta: Aşa repede? Nevasta: Bej! Bej o să vopsesc tavanul!

***

Într-un compartiment de tren,  două studente, care plecau în vacanță și un cioban… Din plictiseală, fetele se apucă să converseze.

– Vai, dragă, m-a ros pantoful și mă doare „tendonul lui Ahile”.

– Și pe mine, de ieri mă doare „mărul lui Adam”.

Ciobanul nu vrea să se lase nici el mai prejos. Se ridică de pe banchetă și zice:

– Tulai, ce mi-o amorțit „buca lu c*ru”!

***

O tipă se căsătorește. Mumă-să îi spune:

– Fata mea, atunci când vei merge la culcare cu soțul, să nu-ți scoți toate hainele, în fiecare femeie trebuie să fie un pic de mister.

După câteva săptămâni de la nuntă proaspătul soț își întreabă soacra:

– Mamă, fiică-ta este nebună?

– De ce crezi asta?

– Păi de ce se culcă în fiecare seară cu căciulă pe cap?

***

Un tip se apropie, pe stradă, de o tipă, și îi propune direct să facă dragoste cu el. Tipa reacționează imediat:

– Cât tupeu, domnule, cât tupeu!

– Ei, dacă aveți ceva împotrivă…

– N-am nimic împotriva, dar cât tupeu, domnule, cât tupeu…

***

Doi soţi se duc să ia lecţii de golf. Mai întâi învaţă teoria, regulile, apoi urmează practica pe teren. Dă soţul prima lovitură… Zbang! Drept în copaci…

– Hmmm… problema dumneavoastră e că nu țineţi crosa corect, intervine instructorul. Trebuie să o țineți ferm, dar delicat, aşa cum ţineţi sânii soţiei când faceţi dragoste.

Soţul dă următoarea lovitură. Mingea se deplasează 300 de metri, drept pe centru. Lovitură perfectă! Vine rândul soţiei. Dă şi ea prima lovitură în copaci.

– Doamnă, aveţi aceeaşi problemă ca şi soţul dumneavoastră, îi spune instructorul. Trebuie să prindeţi crosa ferm, dar delicat, cam aşa cum prindeţi sexul soţului atunci când faceţi dragoste.

Soţia loveşte a doua oară. Mingea abia se târâie 10 metri…

– A fost foarte bine, doamnă! Acum puteţi scoate crosa din gură…

 

 

Acest grupaj primit de la expertul nostru în bulisme, Virgil din TorontoEnjoy!

 

Bulișor către tatăl său:

– Tată, ce e aia „logică”?

Tatăl:

– Iți explic imediat. Ai un acvariu?

Bulișor:

– Da.

Tatăl:

– Deci îți plac peștii.

Bulișor:

– Da.

Tatăl:

– Dacă îți plac peștii, sigur iți place natura.

Bulișor:

– Da.

Tatăl:

– Și dacă iți place natura, sigur îți plac și fetele frumoase.

Bulișor:

– Da!

Tatăl:

– Vezi? Asta e logică!

A doua zi, Bulișor povestește prietenilor:

– Ieri tata m-a învățat ce e logica!

Un prieten îl întreabă:

– Cum?

Bulișor:

– Ai un acvariu?

Prietenul:

– Nu.

Bulișor:

– Atunci nu-ți faci iubită prea curând.

***

Bulă stă de vorbă cu ChatGPT:

– Băi robotule, ești deștept?

– Sunt un model de limbaj avansat creat de OpenAl.

– Adică știi tot?

– Aproape tot.

– Bine, atunci zi-mi repede: unde mi-am pus cheile de la mașină?

– Din păcate, inteligența artificială nu poate învinge dezordinea naturală!

***

– Ștrulă, m-au dat afară de la pompieri.

– De ce, Bulă?

– Pentru că sunt prea politicos…

– Cum așa?

– Ca să nu deranjez pe nimeni, țineam alarma pe vibrații.

***

Bulă: – Am vrut să-mi instalez camere de supraveghere și am văzut că montajul și aparatele în total mă costă 1200 de euro. În acel moment, mi-am cumpărat 2 steaguri, unul sirian si unul irakian și le-am pus deoparte și de alta a ușii. După care mi-am lăsat barba să crească și mi-am făcut, dintr-un vechi cearceaf, un turban alb. De atunci, o mașină a S.R.I.-ului supraveghează casa mea 24 de ore din 24 și 7 zile din 7; iar costul total al operațiunii a fost 10€ pentru steaguri.

***

Bulă îi cere bani tatălui său:

– Tată, am două întrebări!

Prima:

– Pot să primesc mai mulți bani de buzunar?

Iar a doua:

– De ce nu?

***

La ora de istorie.

– Bulă, ce au făcut românii după ce au trecut Dunărea?

– Şi-au uscat hainele.

***

Profesorul: – Bulă, foarte bună tema! Acum spune sincer: cine l-a ajutat pe taică-tu să o facă?

***

– Cu ce te ocupi, Bulă?

– Am grija de creierele mici.

– Neurolog pediatru?

– Consilier de imagine.

***

-Chemaţi-l, vă rog, pe dl. director Bulă la telefon!

-E ocupat!

-Dar eu sunt soţia lui!

-Toate spun aşa…

 

Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…