FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Dulcele blestem al imaginației

   Te-ai simțit vreodată de parc-ai fi captiv într-o lume în care ai fost adus cu forța? Ai simțit vreodată că nu aparții prezentului în care trăiești, ori că ai vrea să fugi, dar nici tu nu ști unde? Visătoare și idealistă, am uneori un zbucium în minte pe care nu-i niciun chip să-l stăpânesc. În drumul meu spre a deveni un scriitor, am uneori în minte prea multe povești de-o dată. Uneori visez atât de real încât încerc cu disperare să mă trezesc din realitate. Nu pot explica pe deplin labirinturile minții mele pentru că oamenii n-au înțeles niciodată ce-nseamnă, de fapt, imaginația complexă. 

   Visez cu ochii deschiși. Visez ce vreau și ce nu vreau. Visez când îmi propun și visez și    ce-mi doresc să visez. Trăiesc visele din timpul somnului cu o intensitate prea mare pentru ceva ce-ar trebui să vină doar din subconștient. Pot continua visele, le pot uita sau le pot ține minte pentru totdeauna. Pe unele le înțeleg perfect, iar altele aproape că sunt degeaba. Uneori mă trezesc plângând, dar sunt și dimineți când mă trezesc de parc-aș fi trăit tot ce-am visat. Nu „funcționez” după norme atunci când vine vorba de momentul din timpul somnului în care visăm, iar când sunt trează mintea mea nu se odihnește o clipă. Nu-mi amintesc ultima dată când mintea mea n-a alergat spre ceva.  

   Visez și proiectez lumi cu tot sufletul și-asta pe el, spre deosebire de minte, uneori îl obosește. În lumea din mintea mea, sufletul trăiește mai mult decât cred că poate duce, mai mult decât arată chipul. Nu sunt genul de om care gândește mult și complex înainte de a face un lucru sau de a lua o decizie. Gândesc și raționalizez atât cât cred că e nevoie. În rest, simt. Proiectez vieți pentru oamenii pe care-i cunosc și pentru cei pe care nu-i cunosc, construiesc lumi și dărâm altele și-mi arunc zilnic sufletul în tot soiul de emoții. Trăiesc fericirea cu inocența unui copil, iar lipsa ei o simt cu sufletul încărcat al unui bătrân care-a trăit prea multe. Iubirea? Imaginează-ți-l pe Ștefan Gheorghidiu blocat în peștele lui Iona….. 

   Ce proiectează mintea mea îmi face și rău și bine. Am unde să fug de realitate, dar nu pot rămâne pe vecie în propria mea minte. Am un loc în care nimeni nu-mi poate face rău, dar cum rămâne cu răul pe care mi-l pot face singură? Am un loc în care să iubesc pe cine vreau, să urăsc dacă asta îmi doresc, ori să-ncalc toate normele absurde pe care le are realitatea. Mintea mea-i un haos care mă dă de-a valma, un loc în care, pentru câteva clipe, reușesc să fac ordine, apoi totul se rostogolește din nou. E un loc pe care-l iubesc cu toată ființa mea și pentru care sunt recunoscătoare, dar și un loc care mă chinuie mai tare decât ar face-o iadul. Sunt momente în care-mi doresc ca mintea mea să fii fost goală; să am doar rațiunea unui animal care-a mers puțin la școală și să nu mă frământe moralitatea mizeră în care se scaldă realitatea. Am cel mai mare dar și cel mai crud blestem, iar aceasta n-o poate înțelege decât cineva care-o trăiește. 

 

Distribuie:

Locuri de munca

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro