DILEME – Aura Ciobotaru – Cum putem ieși din experiment? (doi)

 

Să ne imaginam că deodată ne aflăm într-un „joc”, făra a ști ce joc este sau ce reguli are. Suntem aici împreuna cu alți indivizi, în situații similare. Și vrem sa gasim o „ieșire”. Suntem pe un teritoriu unde „legile” nu mai sunt aceleași. Ele sunt create de „constructorul” jocului.  În acest moment, nu mai suntem indivizii din prima descriere. Putem observa o „mulțime” de indivizi, iar fiecare a uitat de scopurile proprii, de rolulul ori statutul pe care îl dețin. Avem în comun cu ceilalți indivizi din „mulțime” dorința să „ieșim” de aici. După ce criterii putem să acționăm și la ce valori să ne raportăm? Mă pot gândi că oamenii vor încerca să acționeze cumva sau vor căuta niște variante. Vom apela probabil la idei și cunoștinte pe care le avem, încercând să le adaptăm. Dacă acest joc a fost construit după niște legi și calcule foarte precise, nu există atunci nicio variantă de a închide jocul. Mecanismul după care e construit  sistemul are scopul să îl mențină. Orice sistem e unul închis. Adevărurile proprii omului, cât și dorința omului de adevăr, care ne caracterizează, sunt contrare cu ideea de control și au totul în comun cu libertatea. Ești liber când acționezi conform cu adevărul tău propriu, indiferent de împrejurări.

Atunci când ești în interiorul jocului, teama de sancțiune duce la imposibilitatea de a ieși din joc sau, altfel spus, nerealizarea acestei posibilități. O metodă a celor care vor să te controleze e să îți inducă teama de ceea ce o să se întâmple dacă nu te supui regulilor fixate de ei. Teama de a-ți urma convingerile te face slab și ușor de controlat. Dacă îți urmezi convingerile tale sau dacă respecți regulile altora, alegerea îți aparține. Dacă vii cu convingerile tale, cu credințele tale, nu mai poți fi controlat, doar dacă știi să ți le susții. Nu ți se poate spune că acționezi în dezacord cu „regulile jocului”, dacă tu ai ieșit din joc. Ieșirea este, deci, în afara jocului. Ca să poți să fii liber față de joc, înseamnă să te bazezi în ultimă instanță pe crezurile proprii. Afară din joc există alt tip de legi și adevarurile sunt altele. Pentru aceasta, crezurile pe care le ai trebuie să fie solide și să te bazezi pe valorile tale, să îți urmezi și să susții adevărul tău, credințele proprii, deci convingerile tale reale, oricare ar fi ele.

Orice individ care creează un experiment, deține controlul în interiorul lui. În afara lui, el nu deține controlul peste nimic. Deci o solutie e să ne întoarcem către sursa adevărului, asupra căruia niciun experiment nu are putere și realul se află în afara oricarui sistem ori construcții.

Și am să închei și cu o referire la filmul „The Cube”, în partea finală. Dupa ce singurul supraviețuitor, care a reușit să treacă prin tot experimentul, se află în fața ieșirii din „cub”, el mai are o ultimă probă. Trebuie să raspundă la o întrebare, iar dacă răspunde corect va fi eliberat.  „Crezi în Dumnezeu?” „Nu.” Și este ucis imediat. Probabil că, pentru a putea ieși din cub, trebuia să poți afirma o ordine care nu mai aparține arhitectului. Soluția reală nu este să aprobi autoritatea „arhitectului” jocului, iar asta pentru a nu cădea sub autoritatea lui…

 

AURA  CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…