Educatie

Vorbe din cotidianitatea medie 78. Stăteam pe terasă și citeam un roman. Îmi era clar că n-o să-l citesc pe tot. Mă interesa doar structura lui compozițională, restul erau detalii. Iar compoziția lui îmi amintea de relația lui Alfred Tarski dintre metalimbaj și limbajul-obiect. Și asta pentru că și eu experimentasem într-un roman o asemenea … Citește mai mult

Parșivii nu vor aprecia niciodată bunătatea care li se arată, într-o lume pe care o apasă cu osânza lor fleșcăită, roșie, galbenă, adică toate culorile. Esop spunea că un parșiv, chiar dacă arată că ar putea să fie și cinstit, din pricina firii lui nu poate fi crezut. Și totuși, viața lor e plină de … Citește mai mult

NIMICUL DIN VIEȚILE NOASTRE MĂRUNTE, de Gelu Diaconu, Editura PRUT Internațional    Există, se pot recunoaște și citi întotdeauna în poezie acele necesare neliniști prin care își face vizibile, cunoscute exprimările, modurile în care se așază și rămâne mai departe în lume, în mișcările, apropierile și atingerile ei. Sunt scoase din fiecare context disponibilizat de … Citește mai mult

16.   iluzii alb-roșii   e prima din ultimele dimineți în care singurătatea și tristețea se leagă cu un șnur alb-roșu oamenii se amăgesc spunînd că primăvara s-a reîntors însă ce nu văd ei de fapt e că acel șnur e tăios, poate străpunge pielea, sau să sugrume un ghiocel, să oprească circulația sîngelui   … Citește mai mult

david, david uită-te la mine uite cât de mici suntem uite cum roim ca niște muște în jurul tău neînsemnați trecători sortiți uitării     și totuși     nu ți-am observat așa zisele defecte până când ei nu mi le-au arătat iar acum nu pot să nu le mai văd     asta e … Citește mai mult

mai ascultăm un cîntec mai bem un pic de bere între noi e atîta tăcere între noi e un pîntec plin de durere (rămas)   a aștepta cuvînt sau nepăsare (so on)   nedormitul din mine șoptește nefericitului din mine că ar trebui să tacă (neplînsul)   singurătatea berii cu ochii ațintiți spre intrare sau … Citește mai mult

Alice Munro – maestra nuvelei contemporane    Există o geometrie tainică în destinele femeilor care scriu. Alice Munro nu a căutat literatura în marile saloane pariziene și nici în cafenelele zgomotoase din New York; a găsit-o la margine de lume, în Ontario. Privită de departe, se vede o viață simplă, de o cumințenie provincială. De … Citește mai mult

Spânul (2). Turnavitu. Mit urban    Balcanic, iute rău propune o serie de texte dedicate figurilor simbolice ale imaginarului balcanic. Fiecare apariție dezvoltă o temă — o formă recognoscibilă de comportament — printr‑un eseu de deschidere și câteva povestiri de ficțiune, construite în registrul legendelor urbane. Primele texte sunt consacrate Spânului. Nu ca personaj de … Citește mai mult

Un interviu în mai multe secvențe      (Din Adevărul și România de la zero, 12 și 13 martie 2013 – Vlad Stoicescu) Fotografie din arhiva personală a lui Dorin Tudoran…   – „Frica este mai contagioasă decât curajul”      Deși e la mii de kilometri distanță de România, sau poate tocmai din acest motiv, … Citește mai mult

Poem de august…   Doctorul cel rău se apropie tiptil…   știu că există un doctor rău care îmi va fura totul chipuri și nume și numele meu în cele din urmă amintirile se vor rupe în franjuri gîndurile în spasme da într-un tîrziu îmi va lua totul voi rămîne doar o moluscă o meduză … Citește mai mult

   „Aș vrea, dacă sunteți de acord, să inaugurăm o rubrică umoristică și ludică, cu numele de LUDEX. Vremurile numai ludice nu sunt, dar le mai dezîncruntăm și noi”, ne-a scris domnul Șerban Foarță. Suntem, firește, onorați de această colaborare și e o mare bucurie să vă putem trimite cuvintele vrăjite ale unuia dintre marii … Citește mai mult

   Arta a avut, aproape dintotdeauna, și o dimensiune decorativă. Și-a găsit locul pe pereți, în case, pe obiecte, în haine și bijuterii, a însoțit ritualuri, ceremonii, mese, sărbători sau simple gesturi de zi cu zi. Nu este nimic greșit în a ne dori să trăim înconjurați de lucruri frumoase și nici în a alege … Citește mai mult

Interpretarea viselor Șapte ochii întotdeauna deschiși înspre somnul apropiat, adunat și transmis de fiecare noapte. por presimțit neatins de privire, nici de senzații descrise de puncte, de linii care se compun în apropierile ei. sfâșiere prelungită în aceste lungi întreruperi între lumi de cortine, de separări neadunate corect în împingeri, în mai departe mereu amplificate … Citește mai mult

Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”   Timpul meu are zâmbet, El este țărmul meu, Eu sunt valul lui.    Prin cuprinsul timpului m-am găsit în grăuntele din nisip de pe întinsa plajă a vieții. Am fost purtat de valul mării zbuciumate, i-am sărutat buzele sărate, mi-am apropiat … Citește mai mult

   Cum știu că este timpul meu? Ce este bucuria? Ce este surprinderea? Care e timpul meu? Este un timp pe care-l trăiesc doar eu? Cum putem fi în timpul cuiva? Cum poate cineva să fie în timpul nostru? Ce este timpul prezent? Este în primă instanță și cel mai adesea un timp al distanței. … Citește mai mult

   Gusturile nu se discuta? Zicala „de gustibus non disputandum” nu mă mai satisface astăzi. Și asta nu pentru că n-aș fi tot timpul încurajată să-mi spun părerea – prin toate mijloacele de social media, ca twitter sau facebook, unde marea valoare a unui om e numărul de prieteni cu care, probabil, nu s-a văzut … Citește mai mult

  De la „tigăită” la clătită    Clătita ne-a fost lăsată moştenire de greci şi dacă ar fi să traducem denumirea originală,      i-am spune „tigăită”, pentru că şi atenienii îi spuneau „tagenites”, „teganites” sau  „tagenias”, toate variantele fiind derivate ale cuvântului „tegano” care desemna tigaia de prăjit.    În lucrarea sa „Deipnosophistaí”, cronicarul Athenaeus*) povesteşte … Citește mai mult

Ernst Cassirer, sub influența universului filosofico-religios al școlii de la Marbourg – unde referențialul genezic era înscris în legea ființei membrilor acestei școli –, considera că numărul este un element ireductibil în comunicarea socială și că funcția sa nu este „cât” există, ci „unde” se află ceva, cineva, într-o structură. Numărul 3 nu este o … Citește mai mult

AMORE MIO   Abureşte-i unghiile, una câte una, minus cele două ale degetelor fără piatră scumpă, într-un cerc de aur galben, alb argint sau, numai, cupru roşu (înverzit cu vremea), — ale doamnei. Abureşte unghiile doamnei cu lunule palide, — iar una cu noiţă neagră ce, prin roşu’ lacului, transpare ca,-ntr-un galben iris de pisică, … Citește mai mult

O viziune interdisciplinară asupra societăţii postcapitaliste (2)      „Faptul că astăzi cunoştinţele au devenit resursa, în loc de o resursă, face ca societatea noastră să fie postcapitalistă. Acest fapt schimbă – fundamental – structura societăţii. Creează dinamici sociale şi economice noi. Creează noi politici (…). Putem prezice un lucru: cea mai mare schimbare va … Citește mai mult

Durerea are multe căi. Dacă lipsa conexiunii cu celălalt este frică și nevoia de a controla propriul spațiu este furie, rușinea te face conștient de tine iar tristețea recalibrează percepția ta asupra lumii. Și astfel, puțini se avântă acolo unde au de pierdut. Nu tot ce simți și ce gândești ar trebui păstrat, și cu … Citește mai mult

Un cetățean fără gândire critică nu e un cetățean, e un corp inert, iar analistul şi comentatorul de politică externă care nu îndrăznește să pună în discuție diversele narațiuni nu analizează nimic: e inutil pentru a explica realitatea.   26 august…  Am citit undeva despre cadourile făcute Ucrainei de coaliția de voință. Eu sunt de … Citește mai mult

   În reflecțiile din singurătate, mulți dintre noi am găsit lucruri pe care am dori să le mai spunem celorlalți. Le cântărim îndelung ori am vrea să le spunem cât mai repede, le considerăm importante, lămuritoare, dureroase, compensatorii, toate își fac loc în intențiile noastre în funcție de cât suntem de dornici de a le … Citește mai mult

Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama cǎ melodia care se auzea nu venea de nicăieri altundeva decât din capul meu. Era o interpretare mai lentă, doar la pian, a Valsului Florilor al lui Ceaikovski. Dacǎ nu erai un cunoscător al muzicii clasice aproape cǎ nici măcar nu-ți puteai da seama despre ce operǎ e … Citește mai mult

Alo, aici e Londra! Timpul se lungește odată cu picioarele Ilincăi… În alte ipostaze, timpul se pre-lungește, precum umbra unei înserări. Cristian fixează în imagini timpul prezent, care a și devenit trecut. Undeva, pe înaltul unei clădiri, flutură un drapel în galben și albastru și ne aducem aminte că astăzi este ziua steagului Ucrainei. Slavă, … Citește mai mult

Urmele nevăzute    Dintre cei ce se văd pe sine prea buni, îndârjit de viață și fără credință, fără să-și aprindă pe creștet vreodată cărbuni, un tânăr spunea tuturor că nu crede-n minuni. Într-una din zile, pe o stradă, ce credeți că i-a fost dat ca să vadă? Un om cam ciudat, ce oprea la … Citește mai mult

   Recunosc, n-a fost cu intenţie  răsfoirea acestui dosar… S-a întâmplat să-mi folosească la rezolvarea unei petiţii oarecare, fără legătură cu paginile care mi-au atras aproape instantaneu atenţia. Se afla, ce-i drept şi sub semnul romanului lui C. D. Florescu, citit cu puţin timp în urmă, Zaira. Familie cu rădăcini trainice, cu impact asupra oamenilor … Citește mai mult