RIMELĂRI DE SÂMBĂTĂ – Șerban FOARȚĂ – De august…

AMORE MIO

 

Abureşte-i unghiile, una

câte una, minus cele două

ale degetelor fără piatră

scumpă, într-un cerc de aur galben,

alb argint sau, numai, cupru roşu

(înverzit cu vremea), — ale doamnei.

Abureşte unghiile doamnei

cu lunule palide, — iar una

cu noiţă neagră ce, prin roşu’

lacului, transpare ca,-ntr-un galben

iris de pisică, între două

somnuri, fanta unui ochi de piatră.

Umezeşte fiecare piatră

din dalajul unghiilor doamnei

cum se scaldă ţigla-n abur galben,

dimineaţa, una câte una, —

joacă-i-te-n unghiul dintre două

degete, cu solz, la capăt, roşu.

Nu uita: sunt zece aşi de roşu

într-un teanc opac precum o piatră;

nu-i lăsa întorşi în cele două

mâini închise-n sine ale doamnei, —

ce-şi înfige unghiile, una

câte una,-n podul palmei, galben.

Cum se-ncearcă, între dinţi, un galben

ca să-şi dea pe faţă miezul roşu,

unghiile mursecă-le, una

după alta (nu ca pe o piatră,

ci ca pe-o cireaşă), ale doamnei,

rând pe rând, la mâinile-amândouă.

Unghiile, zece minus două,

aburite,-ntr-un crepuscul galben

de târzie vară, ale doamnei,

au să-ţi dea în dar atâta roşu

cât să scrii în abur, ca în piatră,

literele, una câte una,

ale lui Amore mio… Una,

poate două,-n roşu, ca pe-o piatră

sau pe-un galben, fi-vor cifrul doamnei.

 

LA PLUS HAUTE TOUR

„Doamnelor golance,
domnilor golani,
netrecuţi prin lance,
încă, de ulani…”
Orişicât de chinui,
nu ştii să-l continui:

întărită, lava-n
crater taciturn, –
cântecu-ntru slava
celui mai ’nalt turn
ţi-a rămas nemai
încheiat, din mai.

Fi’ndcă o petunie,
pe pustii alei
(13 iunie
e chiar ziua ei),
i-a ieşit în cale
fluşturimii tale;

şi, cu iunie, luna
lui Cuptor, şi ea,
mângâindu-i buna
brună catifea,
tandru şi sedus,
ţi se va fi dus…

Azi, o zi de luni e
dintr-un august când
pragul lunii iunie
ţi se-ntoarce-n gând
şi te rearuncă-n
pregetosul „încă”:

Doamnelor golance,
domnilor golani,
netrecuţi prin lance,
încă, de ulani,
fie ca să mai
zăboviţi în mai, –

făr’ de-a trece, însă,-n
Gemenii nefaşti:
ci, cum lumea strânsă
ca pentru un Paşti
de azur şi aur,
stăruiţi în Taur!

şi te rearuncă-n
pregetosul „încă”:

Doamnelor golance,
domnilor golani,
netrecuţi prin lance,
încă, de ulani,
fie ca să mai
zăboviţi în mai, –

făr’ de-a trece, însă,-n
Gemenii nefaşti:
ci, cum lumea strânsă
ca pentru un Paşti
de azur şi aur,
stăruiţi în Taur!