Vorbe din cotidianitatea medie
78.
Stăteam pe terasă și citeam un roman. Îmi era clar că n-o să-l citesc pe tot. Mă interesa doar structura lui compozițională, restul erau detalii. Iar compoziția lui îmi amintea de relația lui Alfred Tarski dintre metalimbaj și limbajul-obiect. Și asta pentru că și eu experimentasem într-un roman o asemenea compoziție: un plan al limbajului-obiect, în care se „povestea” despre fapte, obiecte concrete („zăpada este albă”); și alt plan al metalimbajului (enunțul „zăpada este albă” este adevărat dacă și numai dacă zăpada este albă), care conține limbajul-obiect ca parte a sa, în el aflându-se atât enunțul limbajului-obiect cât și valorile de adevăr ale acestuia… Așa că stăteam pe terasa mea micuță, cu grilajul înalt dinspre bulevard, oarecum ascuns de barele verticale metalice, vopsite în negru, ale grilajului, peste care se încolăceau coarde din plastic verde asemănătoare celor de viță de vie. Și deodată aud: – Nu se poate așa! urmat de o bătaie scurtă în ceva solid. Ridic privirea. Un bărbat într-un tricou negru, zdrențuit, lovise carcasa mașinii de care se rezema cu partea inferioară a corpului. Gura lui se mișca în continuare, cu buzele strânse într-un rictus amenințător, dar fără să scoată vreun sunet. Părul lui negru era zburlit, multe smocuri pornind în direcții opuse, crescute și lăsate în neorânduială. Bărbatul se rezema de partea din față a unei mașini închise la culoare, aflată în parcare. El se afla pe banda foarte îngustă destinată bicicliștilor. Privea circulația rapidă a mașinilor de pe carosabil. Urmărea viteza lor de la stânga la dreapta, câteva zecimi de secundă, apoi își întorcea capul din nou spre stânga, pentru a relua urmărirea. Vocifera. Părăsește apoi locul și se îndreaptă spre dreapta lui, pe fâșia amintită. Acum îl văd din profil: în jur de 40 de ani, cu pantaloni tot negri, un soi de trening vechi, îmbâcsit. În picioare, un fel de bascheți tociți, fără o culoare anume.. Omul merge încordat, cu piciorul stâng șchiopătând. Parcurge doar trei-patru metri. Se reazemă din nou de o mașină parcată, una albă, elegantă, poate de transport de mărfuri, rezistentă. Dintr-un impuls nervos de neînvins se agață cu mâinile de bara de sus a mașinii și strigă ceva ininteligibil pentru mine, aflat la o distanță nu mare, însă destul pentru a nu distinge înțelesul vorbelor lui repezite. Mânat de același avânt subteran, omul o ia la stânga, tot pe fâșie, și protestează cu brațul stâng prin aer, aruncat ca un lasou. Merge cam 8-10 metri, apoi vrea să se întoarcă de unde plecase. Dar pe fâșie intrase un scaun cu rotile, în care se afla un tânăr, poate adolescent. Scaunul era împins, într-un ritm lent, împăcat, de un bătrân îmbrăcat decent, în bej. Cei doi, tânăr și om vârstnic, transmit un aer liniștit, calm, al acceptării. Omul în negru îi vede și hotărăște să meargă în continuare spre stânga, în față, retezând aerul cu palma stângă, de parcă s-ar feri de un inamic invizibil care-i vine din spate. Șontâcăind, dispare din raza privirii mele. Am închis cartea. Era de ajuns ce tocmai văzusem.
*
Finalul lui august are o forţă centripetă. El te adună din colţurile cosmice în care ai fost disipat vara, mai ales din apă şi din aer. Încet, îţi recapeţi integritatea, devii ceea ce eşti, un hominid care spune „vreau” şi „eu”. Aşa, acum eşti bun de muncă. Fii gata.
*
Am și eu credințele mele, adânc înrădăcinate. De pildă, azi mă mănâncă în palma dreaptă. Ce-o fi? Nu știu, dar cu tărie.
*
Cu cât e mai umil, cu atât mai mult se zbate-n el dorința de răzbunare față de ceilalți, și chiar față de sine, de sinele său umil, prea umil, care-i sufocă orgoliul, îl îneacă. În insul ce face pe modestul, ce stă-n fața ta cu o expresie slugarnică pe chip, se forjează, într-un cuptor ce duduie cu focul resentimentului, viitorul mic satrap, umilit întâi și întâi în ochii lui chiar de faptul că rămâne mic, oricât de ticălos și de infam ar fi.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
