Încă ezit între scutul lui Ahile şi madlena lui Proust. Mă rog… Cu cartoane mă mai jucasem şi înainte să descopăr cartelele perforate. Cu mult înainte. De fapt, chiar aşa se numea jocul, cartoane. Regulile erau simple: pornind de la o distanţă dinainte convenită, trebuia să scoatem din cercul desenat pe asfalt, prin … Citește mai mult
Profesorul meu de limbă română contemporană avea două obsesii: cum se închidea sau deschidea vocala “a” de-a lungul evoluţiei limbii noastre şi în ce măsură proverbele ori locuţiunile / expresiile se pot explica logic. Prima dintre aceste obsesii m-a lăsat bocnă, ceea ce – presupun – explică şi şasele de la examenul final, dar … Citește mai mult
Fiecare şcoală, ca instituţie de învăţământ public proprietate de stat sau privată, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline şcolare, ca o colectivitate formată din elevi şi cadrelor didactice, se mândreşte cu ce are mai valoros, frumos şi elevat. Din multitudinea de oferte, m-am oprit, ca de fiecare dată, la evidenţierea personalităţilor … Citește mai mult
Când am plecat pentru prima oară în Occident, unul dintre primii căruia m-am dus să-i dau vestea a fost Dan Hăulică. A zâmbit și mi-a spus: ”Ți-au dat viza, fiind siguri că vei rămâne afară și în felul acesta scapă de tine. Evident, ei nu te cunosc.” Ne-am revăzut peste o săptămână și mi-a adus … Citește mai mult
Data trecută vă povestisem despre regulile care ne fuseseră impuse după ce ne-am mutat în noua locuinţă, reguli pe care le numisem, în glumă, „decalogul babei”. Vă voi povesti şi ce s-a întâmplat în continuare. Poate că unii îşi închipuie că viaţa aici, în Londra, este întotdeauna ca pe roze sau că umblă câinii … Citește mai mult
Ador acele formule care pun în cârca Statului – adică a acelei instanțe ultra-abstracte, veșnic nevinovate – tot ceea ce convine sau nu unor funcționari publici care, probabil, nici ei nu își explică niște fenomene la care contribuie din plin și chiar le susțin bătând cu pumnul în masă. Nu prea înțeleg dacă acei … Citește mai mult
1.Cotidianul francez de referință Le Monde scrie despre „România: candidatul „german” venit din teritoriul lui Dracula”. Iohannis este prezentat drept „simbol al reușitei administrative” care „îi face invidioși pe cei de la București”. Cuplez acest articol cu recepția de la Ambasada Germaniei la București, unde Iohannis a fost decorat cu cea mai înaltă distincție … Citește mai mult
Stau și mă… crucesc văzând câtă lume își face cruce la trecerea pe lângă o biserică. Cruci mari și repetate, cruci banale, cruci executate ca la Biblie, cruci mici, de complezență, cruci cu fruntea aplecată, cruci cu privirea de jur-împrejur, cruci cu ochii închiși și cu murmur de rugăciune. Cruci făcute cu mâna… … Citește mai mult
Se spune că obiceiurile vechi dispar greu, că lupul schimbă părul, dar năravul ba. Poate că uneori este nevoie să moară lupul pentru a se schimba năravurile. Poate că alteori obiceiurile proaste mor de la sine. După atâţia ani ca profesor, după atâta mizerie aruncată de presă pe veşmântul profesiei mele, după atâtea incidente … Citește mai mult
În decembrie 1989 aveam 11 ani. Afirm asta de la bun început pentru a oferi un argument solid celor care vor sa îşi exprime indignarea faţă de ceea ce voi spune în continuare. Veţi putea declara oricând, aşadar, că vorbesc din cărţi, că în definitiv eram prea tânăr ca să văd marile realizări ale patriei. … Citește mai mult
„…câte sunt adevărate, câte sunt de cinste…” Un înțelept evreu al timpului nostru ( și care a trecut la creștinismul ortodox ) era de părere că, pentru creștini bănuiala e un păcat grav, că neîncrederea e ucigătoare și că așteptările și încrederea acordată cinstei unui om îi conferă acestuia toată demnitatea cu care poate … Citește mai mult
Călătorind zilele trecute, din Pucioasa spre comuna Brăneşti, m-am întristat, din nou, la vederea „ruinelor” fostei întreprinderi textile „Bucegi”, care arată la fel de deplorabil ca multe alte stabilimente ale industriei textile româneşti.. Trist. Ce-ar fi să ne amintim, însă, de vremurile „bune” ale întemeierii acestui locaş, la anul 1900, de către „ţăranul” Stan Rizescu, … Citește mai mult
L-am revăzut, cu anume emoție, pe Paul Goma, într-un fragment înregistrat, de interviu excepțional, la TVR 2, axat în general pe strădaniile sale de a publica, în România „acelui timp”, romanul „OSTINATO”. A vorbit și despre „altele” și despre tot felul de … Citește mai mult
Orgasmul olfactiv de pe paliere (oh, tocăniţa dominantă!) se împreunează deşucheat cu mirosul apetisant dinspre bucătăria Maurei. Ce-o fi gătind? În întunericul vestibulului mă împiedic de pantofii aliniaţi cazon. În rest, lucrurile obişnuite de vestibul: umbrele, sacoşe pentru cumpărături, pompoasele coarne de cerb cu îndrituiri de cuier, un taburet cu muşamaua hărtănită şi o … Citește mai mult
Ridic ochii şi privesc nelămurită Străin(a/ul) din faţa mea, ca şi cum întâia dată i-aş vedea chipul, i-aş simţi mirosul, aş sfredeli cu întrebări în ochii…miraţi. „De ce sunt oare ochii ei/lui miraţi?” mă întreb cu o linişte pe care, paradoxal, o simt atât de grea în suflet, în minte…„Mă cunoaşte de undeva?” e … Citește mai mult
Țineți minte, oare acel film „Fahrenheit 451” din 1966, o ecranizare după romanul cu același nume al lui Rad Bradbury, despre o lume distopică în care cărțile sunt considerate rădăcina tuturor relelor, iar rolul pompierilor nu este cel de a stinge incendiile, ci de a da foc cărților? Dacă nu l-ați văzut, vi-l recomand. … Citește mai mult
Odată cu bucuriile maternale, vine și lectura zilnică de seară, care nu-mi displace deloc, doar că, editurile care publică cărți pentru copii, conferă noi sensuri basmelor clasice. Semantica, gramatica, ortografia, grafica, toate și-au luat lumea-n cap și fac basmele…de basm! Sirenele erau educate de bunica lor și alergau toată ziua prin castel ori erau … Citește mai mult
„Ciudat. Râurile gonesc spre mare, deși acolo își pierd identitatea.” ( Valeriu Butulescu ) Timpurile agitate și preocupările atât de pragmatice ale oamenilor i-au făcut să uite deseori de întrebările fundamentale ale umanității, întrebări atât de frumos și sugestiv reprezentate de Paul Gauguin într-unul dintre tablourile sale: „De unde venim? Cine suntem? Încotro ne … Citește mai mult
Am un ușor surâs în colțul gurii. Mă așteaptă un text pe care abia pot să-l stăpânesc. Mi s-a rostit in cap in zeci de versiuni. E un text care se cere afară din mine și pe care mai că l-aș ține nescris, spre a nu ajunge prea siropos. Din acest moment însă am hotărât … Citește mai mult
În memoria doamnei Elena-Alexandra Oprescu Acesta este un text despre singurătate. Unica. Această părăsire nu o să poată fi egalată prea repede sau prea curând și întotdeauna va fi greu de umblat în locul pe care îl va ocupa această poveste! Până la urmă, povești despre singurătăți și absențe sunt cu duiumul, ce mai … Citește mai mult
Pe Mugur Ciuvică l-am cunoscut în decembrie 2012, atunci când, aflaţi către sfârşitul campaniei electorale şi la iniţiativa lui Cornel Nistorescu, am descins la Roman într-un gest de solidaritate cu profesorul Liviu Brătescu, gest încărcat de toate valenţele civismului şi de parfumul provocărilor gazetăreşti cu miză electorală. Trec peste gustul amar lăsat, punctual, de rezultatul … Citește mai mult
A venit toamna și după cum spune o veche zicală, acum se numără „bobocii”. Bine, dacă e să discutăm despre „bobocii” la care mă gândesc eu, ei nu se numără în fiecare toamnă, ci toamna odată la fiecare 4 ani. Și parcă pot să zic că toamna asta le întrece pe toate celelalte de vreo … Citește mai mult
Sunt acele clipe când ai impresia că totul merge exact așa cum vrei tu, când totul merge atât de bine încât te simți recunoscător că exiști pe astă lume. Apoi avem senzația că noi chiar facem un sens atât de bun în lume. Și wow! Parcă avem impresia că am aflat într-un final cum stă … Citește mai mult
Primii mei ani de copilărie au fost marcați de miracolul focurilor de lemne. E adevărat că pe strada noastră începuse să fie instalat gazul metan, însă pentru asta era nevoie de niște aprobări care presupuneau lungi demersuri birocratice și, firește, de bani, iar pe de altă parte, capul familiei noastre, adică bunică-mea, … Citește mai mult
1.CREANGĂ – PERSONALITATE AFECTIVĂ? Mă pregăteam să scriu că nici un specialist în medicină nu a tratat tema epilepsiei și, în general, a bolilor lui Creangă. Criticilor literari, ca să parafrazez niște versuri populare, cărările li-s oprite în acest domeniu. Etiologia bolii, ipotezele tipului de personalitate, de boală, eventuale diagnostice trebuie analizate în primul … Citește mai mult
Pentru Ticuţǎ– pentru cǎ a fost şi Paul-Mircea –pentru cǎ n-a știut… „Nothing human disgust me unless is unkind, violent.” (Hannah, in The Night of the Iguana) Când te naști ți se dau două șanse: să fii fericit ori să te sinucizi. Majoritatea le ignorăm pe amândouă… … Citește mai mult
1. Sorb de pe tâmplele tale câteva picături de apă sărată. Îţi strâng corpul umed în braţe ca pe un peşte mare şi alb. Astăzi ai înotat atât de departe încât mi-a fost frică să nu te rănească la degete linia orizontului. 2. Pictăm numai tauri cu măruntaiele scoase. Apoi numai mugetul unor … Citește mai mult
1.printre degetele tale dormeam (vis aproape lubric) 2. azi te-am iubit mai mult decît pe cea iubită (de-a neînțelegerea) 3. dacă ai timp urlă dacă ai vreme vorbește dacă ai răbdare taci (străduință) 4. într-o zi o să mă-ntrebi ce vreau de la tine (cea mai frumoasă întrebare din lume) … Citește mai mult
Fericirea din cuvinte Iubite, în seara asta și respirația-ți miroase a dor, și pielea ta amprenta o arată, iar dimineața să-ți șterg privirea și să-i schimb culoarea chipului din vis. Ți-aș ține-n palme fericirea să nu se sfarme și din greșeală să călcăm pe cioburi de iubire. Iubite, cum îți mai miroase pielea a … Citește mai mult
Cuvânt înapoi Pentru că Valea Voievozilor e aşezată la nici o aruncătură de băţ de Tîrgovişte, la distanţă egală de orice punct cardinal, oamenii locului i-au spus Mahala. Cîndva, aici, era o pădure de sonde, viile regale şi cîţiva moşieri refugiaţi la Paris imediat ce începuse războiul româno-român. De pe urma … Citește mai mult