Pentru mine, ca ardelean, nu exista, înainte de a ajunge în frumoasa noastră cetate, nici o altă provincie, în afara Transilvaniei. Această atitudine era adoptată, în bună măsură, dealtfel, chiar de profesorii noştri din facultate, atunci când accentuau momentele din istoria Transilvaniei, în detrimentul aceleia a celorlalte zone locuite de români.
Orice moment din istoria acestei foste provincii româneşti surclasa cu brio, altă „achiziţie”istorică a celorlalte zone ale României care era, fără discuţie, net inferioară, aşa cum eticheta „regăţean” era favorită, în cazul persoanelor venite de peste munţi.
Primul meu contact cu Târgoviştea nu a fost deosebit de încurajator, având în vedere stabilirea într-un cartier destul de”colorat”. Am avut totuşi şansa de a fi fost repede primit cu bucurie, în sânul unui grup format din câţiva intelectuali de marcă, al căror sprijin a făcut mai suportabilă trauma adopţiei.
Sunt mai mult de 20 de ani de-atunci şi în tot acest timp am reuşit să mă integrez perfect în reşedinţa cu iz de „cetate de scaun”, căci, aşa cum mi se spune adesea, mă „mişc prea repede pentru un ardelean”, gândesc mai repede decât oricare dintre cunoscuţii mei de dincolo de Carpaţi şi, peste toate, scriu cu plăcere şi avânt, despre istoria Dâmboviţei în care atât de bine m-am integrat.
Deplasând puţin discuţia, ca subiect şi timp aş aminti un fenomen din sec..al XVII-lea, anume exodul grecilor spre Ţara Românească,unde au evoluat de la statutul de „venetici” împotriva cărora, boierii de pe plaiuri mioritice complotau pe lângă domnitorul Leon Tomşa, pentru a-i alunga din ţară(la 1666), la minunata contopire a unora dintre ei, cu idealurile ţării de adopţie. Unul dintre cele mai reprezentative exemple, în acest sens, îl constituie familia Cantacuzino.
Un lucru pot spune cu certitudine: inima celor „adoptaţi” rămâne, până la urmă, acasă, în locul de origine. Aşa se face că, în 1821-anul marii mişcări eteriste conduse de Alexandru Ipsilanti, mulţi dintre grecii din Ţara Românească au aderat fără nici o reţinere, la aceasta.
RADU STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și, cum se poate citi, ardelean adoptat de Târgoviște…
Citește și:
PICĂTURA CHINEZEASCĂ, locuri și locuiri concentrate…
Un… loc nou, o locuire nouă, INTERFERENȚE, cu Pompiliu ALEXANDRU și Puiu JIPA
Domnul Constantin VAENI, în căutarea locurilor ascunse din ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…
AMERICA LA NOI ACASĂ, cu doamna Dana NEACȘU, se întoarce la locul ei de onoare…
LECȚIA DE ZBOR, cu Ioana PIOARU și locuiri mohorâte despre arta la cratiță…
REFLECȚII PEDAGOGICE, cu Alexandra BÂRSAN VLADOVICI…
CULTURA URBANĂ, cu Pompiliu ALEXANDRU, cel care ne-a propus tema despre LOCURI ȘI LOCUIRI…
Teodor Constantin BÂRSAN și CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI…
MELANCOLII cu doamna Constanța POPESCU…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ, rubrica locuită săptămânal de marele actor Puiu JIPA…
Cătălina CRISTACHE și PLIMBĂRI BUCUREȘTENE…
LONDRA LA PAS și Cristian Gabriel GROMAN…
Daniel TACHE și rubrica sa CULTURA ONLINE…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna Mihaela MARIN…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI, cu doamna Mariana OPREA STATE…
Bogdan Mihai VLĂDUCĂ, adică JUNIOR DE WORCESTER…