TABLETA DE VINERI – Victor MIHALAȘCU – Reflecții actuale

Există o etică în afaceri? Cât de responsabile social sunt firmele? (2)

   Continuăm articolul despre multidirecţionalitatea responsabilităţii sociale a firmelor. Satisfacerea nevoilor consumatorului este scopul în ultimă instanţă al firmelor. Statele democratice, începând cu S.U.A., încă din timpul mandatului preşedintelui J.F. Kennedy în 1962, pun de aceea mare accent pe respectarea drepturilor consumatorilor. Sunt zece principii ale protecţiei consumatorului în U.E., dintre care exemplificăm: standarde înalte de calitate pentru siguranţa alimentelor şi bunurilor de consum, contractul trebuie să fie echitabil faţă de consumatori, consumatorii nu trebuie induşi în eroare, protecţie în timpul vacanţelor, despăgubiri eficiente în cazul litigiilor transfrontaliere. Acestor principii le corespund cele şapte drepturi fundamentale ale consumatorilor ce trebuie respectate de către firme, precum: de protejare împotriva riscului de achiziţionare a produselor ce prejudiciază viaţa, securitatea şi sănătatea,de informare completă, corectă şi precisă asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor/serviciilor, inclusiv celor financiare,dreptul de despăgubire pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor, dreptul de asociere pentru apărarea intereselor lor.

   De asemenea, agenţii economici au obligaţii, precum; să nu modifice termenul de valabilitate sau durata valabilităţii minimale imprimate pe produse, etichete sau ambalaj; să remedieze sau înlocuiască gratuit sau să restituie contravaloarea actualizată a produselor cu deficienţe aflate în perioada de garanţie; să prezinte la finalizarea unui proiect imobiliar, de exemplu, o construcţie conform proiectului prezentat la contractare pentru că publicitatea înşelătoare este interzisă prin lege; să transporte la service şi înapoi produsele mai grele de 10 kg; să nu facă vânzări prin telefon, e-mail sau vizite la domiciliu într-o manieră persistentă, chiar dacă există solicitarea expresă din partea consumatorului de a nu mai fi deranjat etc.. La rândul lor, agenţii economici, în cazul controalelor abuzive, pot contesta administrativ şi în instanţa de judecată actele administrative fiscale în 30 de zile de la data comunicării. Termenul de soluţionare este de 45 zile. Conflictele dintre firme şi controlori trebuie aplanate pentru că atitudinea autoritară a unui comisar poate fi considerată un abuz. Este un proverb, spun reprezentanţii A.N.A.F., care spune că „nu poţi să iei tot o dată de la vacă, ci trebuie să o mulgi în fiecare zi”…

   Aderarea la U.E. a condus la închiderea unor firme, altora li s-a acceptat o perioadă de tranziţie până în 2016 şi trebuie să elaboreze un plan de acţiune, plan de afaceri pe termen mediu/lung pentru conformarea la standarde comunitare de mediu. Dar toate aceste acţiuni costă. Dosarul de mediu al României a costat de exemplu numai până în 2018 30 mld. euro, din care în industrie – 3 mld. euro (mai ales la sectorul de rafinare, siderurgie, creşterea industrială a animalelor, industria chimică, termocentrale – acestea aveau nevoie de 2,6 mld euro în 2007 – 2015 pentru realizarea investiţiilor de mediu). De la U.E. am primit (din anul 2007 până în anul 2013) 4,5 mld. euro, bugetul public suportând 20%, agenţii economici 35%, restul – alte surse.

   Comisia Europeană a elaborat un nou plan recent pentru prosperitate şi competiţie durabilă pornind de la faptul că în prezent doar 50% este ponderea surselor regenerabile în generarea de energie electrică, un nivel record dar care se vrea mărit şi mai mult prin alocarea a până la 4 miliarde euro pentru investiţii în cercetare şi implementarea A.I. pentru perioada 2024 – 2027. Un obiectiv particular este reducerea emisiilor de carbon cu 90% până în 2040 (vd. şi legea europeană privind clima). Trebuie să folosim şi contabilitatea verde prin introducerea unor rubrici verzi în bilanţ, contul de profit şi pierderi, etc.. privind de exemplu investiţiile de depoluare ori investiţiile antipoluare. Se ştie că unul din drepturile fundamentale ale consumatorului este cel la un mediu înconjurător sănătos. În 2007 Comisia europeană a publicat şi supus dezbaterii o Carte verde, iar IMPEL sau Forţa verde sunt reţele europene pentru punerea în practică a drepturilor europene privind mediul înconjurător…

   Standardele de mediu pot face diferenţa dintre profit şi pierdere pe piaţa europeană. Firmele multinaţionale au dat tonul certificatelor de mediu, obţinerea lor fiind voluntară, inclusiv în România. Avantaje: demonstrează excelenţa în domeniul protecţiei mediului, firma îşi sporeşte şansele de vânzare către clienţii exigenţi, băncile şi asigurătorii o preferă pentru că prezintă riscuri scăzute, costurile de operare sunt minimizate. Dar… şi costă, de exemplu pentru certificate de mediu pentru o firmă cu 45-65 angajaţi cu risc scăzut, din servicii, costă 2.500 euro. Măsura cea mai inovatoare a fost sistemul de negociere şi de acordare a creditelor energetice, prin care guvernele controlează emisiile cantităţilor anuale de dioxid de carbon, limitând şi numărul uzinelor electrice şi al fabricilor la 10.000. Dacă o uzină sau fabrică emite o cantitate mai mică de dioxid de carbon decât cea permisă, ea poate vinde creditele nefolosite unei alte unităţi care nu funcţionează la fel de bine. Este un imbold pentru a câştiga bani prin reducerea emisiilor de gaze.

   Piaţa certificatelor verzi (acordate producătorilor de energie din surse regenerabile şi apoi cumpărate de furnizorii de energie) în perioada 2006 – 2024 a avut un trend ascendent în România. Să nu uităm că România s-a angajat ca membru al Uniunii Europene să consume, până în 2020, 24% din energie provenită din surse verzi, pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon (vezi şi adoptarea legii energiei regenerabile 220/2008). În 2024, sursele de energie regenerabilă reprezentau 45,9% din producţia de energie electrică, conform I.N.S.,cu un obiectiv de peste 54,5% până în 2030. În privinţa consumului,energia regenerabilă a reprezentat 47,4% din consumul de energie electrică în 2023, cu un obiectiv de 57,8% până în 2030. Energia verde provenea în 2024 îndeosebi din hidroenergie – locul 1, energia eoliană – locul 2, cea solară – locul 3. În 2011 România a introdus o schemă de sprijin pentru investiţii în energie regenerabilă acordând un număr de certificate verzi pentru promovarea acestui tip de energie, producătorii primind un asemenea certificat pentru fiecare megawatt produs şi livrat în reţea pentru ca apoi costurile sa fie transferate consumatorilor finali care vor avea de plătit o taxă prin facturile curente, schemă ce s-a prelungit până în 2031.

    În ultimii ani, eticheta ecologică U.E. – sigla în formă de floare – a devenit un simbol european al produselor prietenoase faţă de mediu, în toate fazele lor de viaţă – de la producere, până la reciclarea sau la aruncarea lor… Din păcate, în România puţine hoteluri au etichetă ecologică. Amintim şi programul UE ”Casa Verde” ce alocă fonduri de 25 milioane de euro exclusiv persoanelor fizice pentru instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energia regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, începând cu 1 iulie 2010.

*

 

Subiecte de reflecţie!

 

   Astăzi pare că legitimitatea în democraţie nu vine de la voturi, ci de la bani. Cu cât ai mai mulţi, cu atât mai mult guvernul acordă atenţie problemelor tale… Corupţia este norma în majoritatea ţărilor democratice sau nu. Puterea este moştenită şi cumpărată, numirile politice se fac în schimbul unor favoruri pentru „elite” care controlează statul. Chiar dacă nu aşa de explicit, vd. ascensiunea marilor finanţe şi a lobby-ştilor, serviciu contra serviciu (exemplu, donatorii care dau bani partidelor politice şi campaniilor lor electorale practic în toate ţările mai mult sau mai puţin democratice, inclusiv în România). Democraţia se transformă în donocraţie. Nici U.E. nu este mai bună, găsiţi şi acolo o cloacă ordinară de corupţie corporatistă împopoţonată în veşmintele internaţionalismului idealist… Trebuie să luăm puterea din mâinile marilor donatori de bani, a marilor sindicate şi companii şi să o aşezăm acolo unde îi este locul – în mâinile oamenilor. Să facilităm candidatura celor independenţi şi cu gândire independentă. Atâta vreme cât aceiaşi oameni controlează dezbaterile la Londra, la Bruxelles sau la Washington, lucrurile vor rămâne la fel. Aşadar, avem nevoie de o politică pentru oameni simpli, mai interactivă şi mai responsabilă. Trebuie să facem politica mai umană! – (Steve Hilton, împreună cu Scott Bade şi Jason Bade – „Mai uman”,2016)

xxx

   „Chiar dacă cei din afara lumii lor îi consideră nişte capitalişti aprigi, lacomi şi nemiloşi, Silicon Valey (dar şi alte ecosisteme antreprenoriale) promovează şi o cultură a filantropiei pure” (Ben Casnocha- „Viaţa mea de început în afaceri”, 2010)

xxx

   Volvo a pus în centrul strategiei de poziţionare a companiei siguranţa. Contează deci valorile care sunt afectate direct de ceea ce face o firmă, exemplu emisiile de carbon sunt o problemă vagă pentru o bancă, dar pentru producătorul de maşini Toyota – nu… Din alt unghi de vedere, ne apare întâi responsabilitatea marketingului pentru vânzarea de produse dăunătoare, pentru agravarea poluării mediului, dar şi cea morală prin aluzii frecvente la sex în reclame sau folosirea excesivă a emoţiilor în reclame, pentru manipularea consumatorilor.

xxx

   Conform Codului fiscal 2025, limita minimă de reducere din impozitul pe profit dacă o firmă face sponsorizări este 20% din impozitul pe profit deţinut şi 0,75% din cifra de afaceri.

xxx

 

   Procter & Gamble a fost prima firmă de bunuri de consum care a pus pe toate ambalajele numărul de telefon gratuit 800, primind de exemplu în 1979 200.000 apeluri care conţineau ideile şi reclamaţiile clienţilor şi cărora firma le-a răspuns fiecăruia în parte, fiind centralizate apoi pentru Consiliul de Administraţie al companiei.

xxx

 

   La IBM, cei mai buni agenţi de vânzări sunt numiţi adjuncţii celor mai importanţi membri din conducere şi îşi petrec întreaga perioadă de 3 ani făcând un singur lucru – răspund plângerilor clienţilor în termen de 24 de ore. O instruire în domeniul vânzărilor durează 15 luni, din care 70 % practic în firme şi restul timpului-pregătire teoretică de tip universitar. IBM evaluează prin măsurare sociologică lunar satisfacţia internă şi externă a clienţilor şi pe baza acesteia acordă compensaţii stimulatoare angajaţilor. Membri din conducerea IBM încă mai participă la întâlniri cu clienţii în mod regulat. Se fac şi analize periodice ale pierderii legăturilor cu clienţii pe baza rapoartelor zilnice înaintate conducerii operative şi se aplică opriri din bonusuri şi din salariu dacă există pierderi de clienţi.

xxx

   Radu Timiş, fondatorul Cris Tim, susţinea în 2012 că „produsele bio sunt o nişă de piaţă extraordinară pentru viitor, şi de aceea primul pas îl va face cu lactatele, finalizând o fabrică de lactate amplasată lângă grajduri, laptele intrând astfel direct în procesare. Vom avea un control total al trasabilităţii, şi vom obţine certificarea pentru produsele ecologice în 3 ani pentru că singurele produse care au cunoscut creşteri în perioada de criză economică au fost cele bio, cu 20%”.

xxx

   „Personal, cred că ne putem aştepta la mai multe din partea capitaliştilor filantropi decât din partea guvernelor. Bill Gates alocă mai multe fonduri pentru lupta împotriva bolilor din ţările în curs de dezvoltare decât guvernul american” (Johan Norberg – „În apărarea capitalismului global”).

xxx

   „Lupta pentru protecţia mediului nu o contrazice pe cea pentru eficienţa economică pentru că unul din factorii cei mai importanţi pentru creşterea productivităţii este cel natural incluzând nu doar natura exterioară omului, ci şi pe omul însuşi… Nu se mai poate vorbi azi de echilibru economic fără asigurarea celui ecologic, dar evitând atât economismul îngust, cât şi ecologismul abuziv” (N.N.Constantinescu – „Scrieri alese”, 1989-1999).

 

TEXT SELECTAT ŞI ADAPTAT DIN LUCRAREA „ANTREPRENORIATUL – O SOLUŢIE PENTRU CRIZA ECONOMICĂ (AUTORI: VICTOR MIHALAŞCU, BOGDAN MIHALAŞCU, DOINA MIHALAŞCU ) – Editura Techno Media, 2013…

Victor MIHALAŞCU este absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti, al cursurilor de formare de formatori pentru economie şi antreprenoriat organizate de C.R.E.E. în parteneriat cu N.C.E.E. (S.U.A.) şi a fost profesor la renumitul liceu „Ovidius” din Constanţa.