TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Vali NIȚU – Emoțiile rescrise ale unui nonconformist

Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”

 

În gala de excelență a Eului rescriu iubirea cu ochii sufletului și cu puterea minții

 

Consemnez preacurata iubire în cartea vieții, e simbolul scorpionului grizonant, modul de viață dintr-o intersecție în care Bunul Dumnezeu știe încotro mă conduce, când și unde pot ajunge.

– Bună dimineața, noua mea zi de viață!

E soare pe străduța mea, îmi zâmbește o rază din ochii mari ai iubitei, o impecabilă femeie, suflet generos, o stare pentru un bărbat norocos. În netăcere chem îmbrățișarea trupului cu sufletul de catifea, a omului cu omul divin din ruga mea. Pe geana sărbătorii se oprește o lacrimă, e lacrima fericirii, a speranței de a fi și mâine în dansul vieții. Îmi doresc enorm trăirea, o doresc pentru mine și pentru Ea, pentru floarea primăverii din grădina anotimpurilor.

– Dă-ne Doamne, Soare să-l putem vedea!

Mă rog, și-n Săptămâna Mare, pentru sănătate, capitol fără egal din destinul jurnalistului misterios, din cartea destinului. Pe fila impară notez o parolă, e formată din 5 litere, Ea a deschis seiful sufletului meu, m-a ajutat să renasc precum pasărea Phoenix. M-am ridicat din propria-mi cenușă și din tăpșanul rece o scânteie a aprins focul care nu mai arde mocnit, e un incendiu de argint în lumea iubirii magice. Pe fila impară rescriu notele muzicale din simfonia metaforei. În neputere a apărut Ea, puterea renașterii, scânteia indispensabilă Eului. Timpul mi-a gravat pe frunte o cifră, e vârsta pe care o port cu mândrie la concertul aniversar, Eu sunt parte din actorii spectacolului, sunt o „pată” de culoare a destinului sfânt.

– Care este motivul culorii pure?

– Iubirea dezinteresată, sinceritatea Ei, culoarea fără nuanțe.

E atât de frumoasă liniștea interioară, e atâta bucurie în șoapta dragostei celeste! Deschid ușa timpului, îl îmbrățișez cu zâmbetul pe buze, îmi aduce parfumul primăverii dintr-o câmpie a iubirii nenumite, o iubire care are un cifru complex. Nu-mi imaginez iubirea, o trăiesc lângă o femeie cu suflet magic, nici nu vreau să-mi imaginez ce aș fi fără Ea, cu siguranță aș fi însăși deriva. Tresar! În pragul orei exacte apare secunda celestă, femeia sortită de ceasul divin, e îmbrăcată cu ia cusută de mâna cerului senin. E atât de frumoasă! Ochii mei s-au fixat pe sânii albi, buzele s-au uscat, gândul a uitat de sărbătoare și este „plecat” să-și ceară iertare.

– Iartă-mă, Doamne!

A sosit timpul pentru rugă, un timp al cuvântului, o clipă fugară în lumea gândului. E vremea aducerilor aminte, o vreme trecută în rugăciune, într-o pildă. Nu pot trăi a doua oară ce trăiesc acum, astăzi la ceas de seară, azi când iubirea mă cheamă. Mâine poate nu răspund prezent, sunt absent în catalogul cusut cu ață. Așa că, Valni trăiește clipa, iubește să iubească, trăiește să trăiască. Mulțumesc femeii din mintea mea, Ea merită eseul scris de un scorpion sensibil și demn. Vă asigur că sunt așa, un luptător într-o lume perversă și rea. Viața mi-a predat lecții, pe unele le-am învățat, altele m-au învățat să nu mai cred în iluzii, în tot ce zboară… A fost o vreme când am rupt pragul de sus cu forța loviturii, m-a durut și m-am vindecat lângă o femeie, alături de un om adevărat.

– Cum să-ți mulțumesc „regina” mea?

– Vorbe n-am, am atitudine, Eu sunt cuvântul care se ține de cuvânt.

Oftez! Trece o altă zi, întind brațele să te strâng în necuprins, dar… pe fruntea zilei se așterne înserarea, e tristă plecarea, e veselă venirea Ei, a iubitei în pași de vis, pașii Ei…

 

Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…

Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”

 

În gala de excelență a Eului rescriu iubirea cu ochii sufletului și cu puterea minții

 

Consemnez preacurata iubire în cartea vieții, e simbolul scorpionului grizonant, modul de viață dintr-o intersecție în care Bunul Dumnezeu știe încotro mă conduce, când și unde pot ajunge.

– Bună dimineața, noua mea zi de viață!

E soare pe străduța mea, îmi zâmbește o rază din ochii mari ai iubitei, o impecabilă femeie, suflet generos, o stare pentru un bărbat norocos. În netăcere chem îmbrățișarea trupului cu sufletul de catifea, a omului cu omul divin din ruga mea. Pe geana sărbătorii se oprește o lacrimă, e lacrima fericirii, a speranței de a fi și mâine în dansul vieții. Îmi doresc enorm trăirea, o doresc pentru mine și pentru Ea, pentru floarea primăverii din grădina anotimpurilor.

– Dă-ne Doamne, Soare să-l putem vedea!

Mă rog, și-n Săptămâna Mare, pentru sănătate, capitol fără egal din destinul jurnalistului misterios, din cartea destinului. Pe fila impară notez o parolă, e formată din 5 litere, Ea a deschis seiful sufletului meu, m-a ajutat să renasc precum pasărea Phoenix. M-am ridicat din propria-mi cenușă și din tăpșanul rece o scânteie a aprins focul care nu mai arde mocnit, e un incendiu de argint în lumea iubirii magice. Pe fila impară rescriu notele muzicale din simfonia metaforei. În neputere a apărut Ea, puterea renașterii, scânteia indispensabilă Eului. Timpul mi-a gravat pe frunte o cifră, e vârsta pe care o port cu mândrie la concertul aniversar, Eu sunt parte din actorii spectacolului, sunt o „pată” de culoare a destinului sfânt.

– Care este motivul culorii pure?

– Iubirea dezinteresată, sinceritatea Ei, culoarea fără nuanțe.

E atât de frumoasă liniștea interioară, e atâta bucurie în șoapta dragostei celeste! Deschid ușa timpului, îl îmbrățișez cu zâmbetul pe buze, îmi aduce parfumul primăverii dintr-o câmpie a iubirii nenumite, o iubire care are un cifru complex. Nu-mi imaginez iubirea, o trăiesc lângă o femeie cu suflet magic, nici nu vreau să-mi imaginez ce aș fi fără Ea, cu siguranță aș fi însăși deriva. Tresar! În pragul orei exacte apare secunda celestă, femeia sortită de ceasul divin, e îmbrăcată cu ia cusută de mâna cerului senin. E atât de frumoasă! Ochii mei s-au fixat pe sânii albi, buzele s-au uscat, gândul a uitat de sărbătoare și este „plecat” să-și ceară iertare.

– Iartă-mă, Doamne!

A sosit timpul pentru rugă, un timp al cuvântului, o clipă fugară în lumea gândului. E vremea aducerilor aminte, o vreme trecută în rugăciune, într-o pildă. Nu pot trăi a doua oară ce trăiesc acum, astăzi la ceas de seară, azi când iubirea mă cheamă. Mâine poate nu răspund prezent, sunt absent în catalogul cusut cu ață. Așa că, Valni trăiește clipa, iubește să iubească, trăiește să trăiască. Mulțumesc femeii din mintea mea, Ea merită eseul scris de un scorpion sensibil și demn. Vă asigur că sunt așa, un luptător într-o lume perversă și rea. Viața mi-a predat lecții, pe unele le-am învățat, altele m-au învățat să nu mai cred în iluzii, în tot ce zboară… A fost o vreme când am rupt pragul de sus cu forța loviturii, m-a durut și m-am vindecat lângă o femeie, alături de un om adevărat.

– Cum să-ți mulțumesc „regina” mea?

– Vorbe n-am, am atitudine, Eu sunt cuvântul care se ține de cuvânt.

Oftez! Trece o altă zi, întind brațele să te strâng în necuprins, dar… pe fruntea zilei se așterne înserarea, e tristă plecarea, e veselă venirea Ei, a iubitei în pași de vis, pașii Ei…

 

Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…