1.Tălmăciri…
Jean Cocteau
VENEŢIA
Unde mai vezi balete în vârf de frunză moartă,
Atâţia lei pe labe, în câte-un prag de poartă,
Atâţia stâlpi în apă, fier dantelat, ajur
De marmură, şi caii, atâţia, în azur?
Atâtea fructe care, de coajă, se desfac,
Alunecând pe ape,-atâţi Isuşi,
Şi stolul porumbeilor sus-puşi
Cu mâinile la spate,-n demi-frac?
Un om în echilibru pe o bilă
Cu un vechi sul care, din mână,-i urcă?
Atâta forfotă şi-o liotă abilă
Ce,-n labirintul ăsta, se descurcă?
Unde plutesc, în apă, atâtea coji oranj,
În formă de pătrat, oval, cerc sau lozanj,
Unde vezi busturi mai încântătoare,
Gata să lunece, de pe terase,-n gol?
Unde se vinde-atât profiterol?
Unde se văd epave-n rol
De locuinţe? — Unde, oare,
Dorm monumentele-n picioare?
Unde mai vezi palate într-o rână,
Aşteptând — ce? Şi cu, în şold, o mână?
Unde mai vezi, pe mare, decorul unui port?
Atâtea fete-n doliu şi dame-n alb, pe-un plaur
În carnaval, punându-şi, pe chip, un cap de mort?
Unde băieţii,-atâtea cutii duc, — ce nu rabdă
Un soclu, altul decât mâna dreaptă?
Unde mai vezi bărci trase de hipocampi de aur?
Jorge Luis Borges
SPINOZA
Mâini străvezii ebreul are,-n seri
Când prisme, în penumbră, taie. – Trece,
Cu temeri vagi, o seară tot mai rece.
(Seara de azi e-aceeaşi cu-a de ieri).
Ci mâinile-i şi-acest pal hiacint
Al spaţiului ghetoului n-au nume,
Nici preţ, pentru un ins a cărui lume,
Urzită calm de el, e-un labirint.
Nu-l mişcă faima, vis ce se răsfrânge
În visul unei alte-oglinzi; nu-i frânge,
Sfios iubindu-l, inima vreo fată.
Mitul e sterp, metafora-i deşartă
Când tai cristalul: infinită hartă
A Celui ce sclipeşte-n stele, – iată!
- Alte rimelări…
ANIMULA
„Carteziană e latina.” (Ion Barbu)
Animula, vagula, blandula,
Quid obstat quominus sis
Plene beata in glandula
Quae pinealis est dicta*?
Quae maledicta ? Quae ficta
Idola picta ? Quae vis ?
Animula, comes hospesque
Corporis mei, o te !
Qui oppresores hostesque
Tibi sunt ? Ianua nigra ?
Vana consilia pigra :
“migra e media re” ?
Animula, corporis dominus,
Corporis forma & vis,
Quid tenet, quis tenet te quominus,
Mea innatula, datula,
Multa quae habes peccatula,
Semper beatula sis ?
EXPLICIT
––––––––––
*Cf. motto-ul poeziei.
PANOPLIE
Ascult-o
cotletele
cui îi place mult
inima ta gâtul tău
cuțitul de fierăstrău
cine te iubește înapoi
cu frica ta
și coroana ta
ascult-o
strigătul crizelor
sabia fără pace
tija sabiei
sabia nenorocită
cartușul
halebardul greu
ascult-o
tăcere falsă
a falsului
Faucille – ascultă
de aproape sulița
mult timp, indiferent de ceea ce este nevoie
Ascultați cum a supt un topor,
și apoi ascultați fluierul unui singur cimitir
in jurul carora raman doar cimitire…
Așa începe războiul
prin excesul de arme albe.
Facebook
WhatsApp
TikTok
