Am senzația că în loc să merg înainte fac piruete și întâlnesc în calea mea aceleași lucruri și aceleași probleme. Se învârte lumea prea repede și mintea mea plutește departe ca într-o tornadă. Zâmbesc mereu cu privirea pierdută, soarele arzător în față, șoseaua, curbele, văd absolut totul, dar uneori nu prea înțeleg mare lucru.
Sunt zile în care vreau să dorm mult, foarte mult, extrem de mult și zile în care vreau să-mi iau picioarele la plimbare și să-mi rezolv toate treburile.
Sunt diminețile acelea când îți bate soarele în față, deschizi ochii, dar vrei să te ascunzi în lenjeria care miroase frumos. Vrei să mai dormi, să moțăi și să te trezești din amorțeala asta atunci când vrei tu, nu când vrea ceasul sau programul tău nesuferit. Sunt zilele acelea când te simți leneș și rebel și vrei să uiți de tot și să iei primul tren și să pleci cu el spre orice destinație.
Deși trăim lângă oameni și ne înconjurăm de ei mai tot timpul și ne îndrăgostim de personalitatea și de obiceiurile lor, sunt zile sau momente în care vrem să trăim singuri, izolați de lume. Vrem să ne gândim limpede doar la ale noastre, să visăm și să descoperim fără a ne teme că cineva ne critică și râde de noi, să ne tăvălim în singurătate, să cunoaștem lucruri noi și să avem un dialog prietenesc cu sufletul.
Îmi trebuie o escapadă departe de cotidianul de zi cu zi. Îmi trebuie ceva care să mă relaxeze și să mă facă să mă simt bine. Această escapadă, draga de ea… Unii o numesc vacanță, alții week-end, cei mai mari ca noi concediu, alții nu mai știu cum. Dar știu că am nevoie să merg într-un loc nou, cu obiceiuri diferite, aproape de alți oameni, unde să pot trăi acea parte din mine care vrea să fie eliberată de stres, care vrea să ia contact cu noutatea și frumosul.
Auzim la tot pasul cuvântul libertate și poate că visăm la ea și credem că o trăim. Dar, din păcate, nu trăim mare lucru din definiția ei și ne-am obișnuit să ne mințim sufletul și să trăim constrânși într-o societate defectă care uneori devine sufocantă. Uneori ne dor toate. Ne dor oasele, mintea, iar inima, organul prețios în a iubi, dă rateuri groaznice și vrem să trăim în pace. Lumea asta nu este uneori ceea ce inima mea vrea să vadă și să trăiască și încerc să-mi găsesc calea mult visată. Am amintit mai devreme de pace, dar pacea e ceva nefiresc pentru generația iute și nebună din care fac parte, așa că ne zbatem aproape un an întreg, iar în vacanțe plecăm departe.
Deși vrem să fugim unde ne duce inima, alegem de cele mai multe ori să stăm… și stăm. Poate că ne simțim bine când stăm și privim lumea agitându-se, poate că teama de noutate nu ne lasă să fugim, nu știu exact ce se întâmplă, dar alegem să stăm. Și uneori ne ridicăm greoi din patul moale. Nu sunt cel care mă dezmeticesc dimineața făcând o cafea tare și care să țin ibricul de coadă și să-l plimb somnoros prin bucătărie, dar alții fac asta. Apoi ronțăim ceva la micul dejun, care teoretic ar trebui să fie consistent, și plecăm la drum într-o altă zi care ne dă impresia că nu contribuie cu nimic la viața noastră și care parcă nu mai contează pentru noi. Ziua „aia” în care vrem să ne rupem de reguli și programe nesuferite și să plecăm departe, dar până la urmă stăm…
ALEXANDRU MARIUS DINCĂ este elev în clasa a XII-a D, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște și e tot mai aproape de BAC 2014…
Citeşte şi
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE; Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul doi…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE; Teoria conspirației, Rusia și cutia Pandorei…
ÎN LOC DE CRONICĂ TEATRALĂ – Ionuț CRISTACHE; Iarăși furioasele…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU; Wes, maestrul cofetar…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE – Cătălina CRISTACHE; Călătorii, experiențe…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN; De ce nu merg lucrurile bine în România…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB; Două poeme…
SOVIANYSME – Octavian SOVIANY; Am fost un copil reușit? ( 4) …
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU; Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU; Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA; „Școala altfel” sau în nici un fel?…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE; Unde mai mergem astă seară, la Târgoviște…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI; A murit Stalin…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN; Abolirea bunului simț…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA; Despre Ucraina, cu resemnare. Trei scenarii, oricum, pierzătoare…
CUȚITUL CU tEIȘ – Gabriel ENACHE; Reportaj literar…
DEPOZIT ELECTRONIC – Ovidiu IVANCU; Despre profesorul de ieri și de azi…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE; De-a valma…
ÎNSEMNĂRI MORALE – Gabriela MARIN; Timpul care ni s-a dat…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ; Deliciile materiei…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 7 – Dana NEACȘU…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA; Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU; Două poeme…
RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA; Unii și alții…
JUNIOR DE WORCESTER – Bogdan Mihai VLĂDUCĂ; Manifest pentru România…
JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE; De primăvară…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA; Arta nu e o meserie…
Facebook
WhatsApp
TikTok
