Ştiu că poate articolele pe care le public de obicei nu sunt pentru publicul general însă vorbim aici de “Cultura de sâmbătă”, aşa că îmi permit să atac subiecte mai importante sau mai serioase. De asta vreau ca astăzi să aduc la lumină situaţia României la un nivel relative, faţă de situaţia celorlalte state din Uniunea Europeană. “Este un absolut dezastru!” sau “Ce bine era pe timpul lu’ Ceaşcă” sunt replici pe care le aud încă de când m-am născut, iar acum, când am ajuns undeva de unde mă pot uita la situaţia României de la distanţă vreau să spun că ambele sunt nişte zicale cu totul false.
Să vorbim deci despre comunism şi despre paradisul roşu al secerii şi ciocanului, şi mai ales despre inexistenţa acestui paradis. 30 Decembrie 1947, la doi ani după abdicarea sub presiune sovietică a Regelui Mihai, regimul comunist este instaurat asupra României. Tot în această perioadă, foarte multe ţări din partea de est intră sub o nemaivăzută influenţă sovietică şi formează aşa zisa “Cortină de fier”. Din ’47 până în ’89, această monstruozitate de regim totalitarist a domnit în partea de est a Europei până când a avut loc marea Revoluţie din 1989 (care, după părerea mea, a pornit ca o lovitură de stat care a luat amploare odată cu escaladarea numărului de victime şi a devenit o revoluţie în toată regula).
Generaţia părinţilor mei, în general, a ajuns să regândească situaţia de atunci şi ştiu destule persoane care spun că era mai bine sub regim comunist. Eu nu zic că nu era, spun doar că psihologia de cauză-efect nu include comunismul în cazul acesta. Prin analogie este ca atunci când bate vântul afară şi Gigel se împiedică, aşa că Gigel concluzionează că dacă bate vântul te împiedici, nu că dacă nu te legi la şireturi te împiedici. Situaţia economică era mai bună deoarece atunci a avut loc marele boom economic ce a durat cam până prin anii ’80. Şi chiar şi aşa, România a dus-o mult mai rău faţă de alte ţări care erau capitaliste în perioada respectivă. Ce vreau eu să spun este că ţara pare să o fi dus-o mai bine însă asta nu este din cauza modului de guvernare, ci doar din cauza evenimentelor ce au avut loc în perioada respectivă. Bun bun, înseamnă lucrul ăsta cumva că economia planului cincinal este răul pe pământ? Nu, nu zic asta. Fiecare sistem are bunele şi relele sale, şi sistemul ăsta a avut şi el beneficiile sale. Ar fi bine dacă am putea combina cele mai bune trăsături ale acestui plan cu cele mai bune trăsături ale capitalismului. Ar fi şi mai bine dacă mi-ar fi venit mie ideea asta primul.
John Maynard Keynes(1883-1946) este un britanic ce a revoluţionat economia introducând ideea de macro-economie, PIB, şomaj, etc, şi mai ales relaţiile dintre toate acestea. De ce îl menţionez? Pentru că el a adus la lumină un tip de economie, şi anume economia mixtă. Această economie a existat în Marea Britanie de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial până în 1979 atunci când criza petrolieră l-a făcut ineficient. Economia mixtă este o combinaţie între capitalism şi economia planului cincinal, mai exact, statul deţine industria grea, telecomunicaţiile, transportul, şcolile, spitalele, utilităţile, etc. (mai exact tot ce este vital într-o ţară), iar toate celelalte companii sunt private şi lucrează în mod normal. În acest fel, în loc să lucreze pentru profit, se va lucra pentru eficienţă în acest sector de stat. Sunt 100% sigur că sunt persoane care nu sunt de acord cu mine însă asta nu schimbă faptul că, la momentul actual, tipul acesta de economie ar fi foarte bun pentru ţara noastră.
Bun, acum că am adus chestiunea asta spre discuţie, vreau să vorbesc despre situaţia în România. Şi vreau să demonstrez tuturor că, chiar dacă România nu o duce bine, o duce superb faţă de alte ţări pe tmp de criză. Profesorul meu de economie de la universitate mi-a spus chestia asta: “Ce este îngrijorător la economia britanică este faptul că aceasta creşte foarte greu, fiind o economie matură. Gândeşte-te, noi am fost prima ţară industrializată, noi am fost primii care am avut o economie în sensul propriu şi am tot crescut de atunci iar acum, am încetinit. În acelaşi timp, ţări precum ţara ta, România, cresc spectaculos şi se îndreaptă cu viteză spre noi, micsorand diferenţa în fiecare an.”
Iniţial când am auzit asta, i-am zâmbit şi i-am spus că situaţia nu este nici pe departe aşa de grozavă acasă. Adică ce ştie el de România şi cum poate el să spună că e bine atunci când nu a trăit niciodată aici? “Da, situaţia nu e roz, însă asta este din cauză că încă sunteţi în perioada de tranziţie. Aşa că nu daţi vina doar pe sistemul actual, daţi vina pe comunism, care cu toată industrializarea sa, v-a dat economia peste cap.” Şi apoi mi-a arătat numerele. “Eurostat”, departamentul de statistică al Uniunii Europene, arată faptul că România, faţă de UK de exemplu, nu numai că a dus-o mai bine, însă a prosperat pe timp de criză. Nu zic că a fost bine comparat cu anii precedenţi,
însă România nu a fost lovită nici pe sfert aşa de tare precum au fost lovite economiile vestice în general. Şi încă din ’89 încoace, lucrurile se îmbunătăţesc de la an la an. Inflaţia a scăzut de la 22.5% în 2002 la 3.2% în 2013. PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de la 28 în 2001 la 50 în 2013. S-a dublat! Chiar şi pe timp de criză a crescut de la 47 la 50. În UK? A scăzut de la 121 în 2001 la 106 în 2013. Şi se tot îndreaptă în jos. Înţelegeţi ce zic?
Zic că nu trebuie să abandonăm speranţa! Lucrurile vor fi mai bune, însă trebuie să încercăm şi noi să le facem mai bune. Refuz să cred că poporul Român nu poate să fie un model în fată celorlalte ţări post-comuniste. Poate sunt doar un student idealist însă, contrar aparenţelor, nu am abandonat credinţa în România. Şi acum, văzând situaţia din Ucraina şi umbra marelui U.R.S.S. ameninţând din nou Europa, nu pot să nu mă gândesc, din nou, la ţara mea. Oamenii sunt liberi în măsura în care se văd liberi. Şi astăzi, în 2014, putem fi mai liberi şi mai prosperi ca oricând. România, tot înainte!
MIHAI BOGDAN VLĂDUCĂ este student la Universitatea din WORCESTER, absolvent 2013 de CARABELLA și viitor specialist în afaceri…
Citeşte şi
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE; Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul doi…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE; Teoria conspirației, Rusia și cutia Pandorei…
ÎN LOC DE CRONICĂ TEATRALĂ – Ionuț CRISTACHE; Iarăși furioasele…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU; Wes, maestrul cofetar…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE – Cătălina CRISTACHE; Călătorii, experiențe…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN; De ce nu merg lucrurile bine în România…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB; Două poeme…
SOVIANYSME – Octavian SOVIANY; Am fost un copil reușit? ( 4) …
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU; Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU; Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA; „Școala altfel” sau în nici un fel?…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE; Unde mai mergem astă seară, la Târgoviște…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI; A murit Stalin…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN; Abolirea bunului simț…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA; Despre Ucraina, cu resemnare. Trei scenarii, oricum, pierzătoare…
CUȚITUL CU tEIȘ – Gabriel ENACHE; Reportaj literar…
DEPOZIT ELECTRONIC – Ovidiu IVANCU; Despre profesorul de ieri și de azi…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE; De-a valma…
ÎNSEMNĂRI MORALE – Gabriela MARIN; Timpul care ni s-a dat…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ; Deliciile materiei…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 7 – Dana NEACȘU…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA; Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU; Două poeme…
RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA; Unii și alții…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ; Despre ziua în care vrei să pleci departe, dar stai…
JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE; De primăvară…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA; Arta nu e o meserie…
Facebook
WhatsApp
TikTok
