DOAMNE DE EXCEPȚIE: Camelia Herea îi educă pe adulții închiși în Penitenciarul Mărgineni

MOTTO: “TOATE POPOARELE CIVILIZATE AU RESPECTAT FEMEIA”

JEAN JACQUES ROUSSEAU

Gazeta Dâmboviței vă propune în cursul lunii martie, o campanie de imagine dedicată doamnelor care au schimbat fața județului Dâmbovița. Femei remarcabile în domeniile lor de activitate, pentru care trebuie să avem tot respectul și prețuirea, într-o lume dominată de bărbați. Vă invităm să citiți poveștilor lor, în fiecare zi, în Gazeta Dâmboviței.

În această ediție a rubricii Doamne de excepție vom vorbi cu Camelia Herea, directorul adjunct pentru educație și asistență psiho-socială la Penitenciarul Mărgineni. Un serviciu dificil într-o lume în care, ar spune unii, nu au ce cauta femei. Cu toate acestea Camelia Herea a reușit să răzbată în atmosfera apăsătoare a unui penitenciar. A urmat cursurile Facultății de Asistență Socială din cadrul Universității București, obținând diploma de licența în domeniul asistenței  sociale în anul 2002.

Cristina Dinu: Care au fost persoanele care au influențat cel mai mult dezvoltarea dumneavostră?

Camelia Herea: Poate părea un cliseu, însă fiecare persoană cu care interacționezi te influenteză într-un fel sau altul. Depinde ce vezi în omul de lângă tine. Mie îmi  place să văd ce are omul mai bun și să valorizez aceste calități în detrimentul defectelor pe care oricine le are. Daca stau și mă gândesc bine sunt mai multe persoane cărora ar trebui să le mulțumesc pentru că la un moment dat m-au influențat într-un fel sau altul: mamei, surorii, învatatoarei, profesoarei de psihologie din liceu și lista poate continua.  Vedeti, de fapt sunt toate femei…

CD: De ce ați ales o astfel de carieră? Sunteți director adjunct pentru educație și asistență psiho-socială la Penitenciarul Mărgineni.

CH: Cred ca de fapt nu eu mi-am ales cariera ci cariera m-a ales pe mine și pentru a vă  răspunde la aceasta întrebare am sa vă prezint în câteva cuvinte traseul profesional.

După finalizarea cursurilor universitare am lucrat pentru o scurtă perioadă de timp la Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Prahova, unde, în calitate de asistent social am avut ocazia de a lucra cu copii ai căror părinti se aflau in executarea unei pedepse privative de libertate. Așa am cunoscut pentru prima dată mediul penitenciar, mergand în vizite cu copiii la părinții aflați în detenție. Considerand  totul o provocare, în anul 2003 am promovat concursul de încadrare ca ofiter specialist la Penitenciarul București Jilava, unde am lucrat aproximativ 4 ani ca asistent social, profesia mea de bază.  A fost o experință deosebită, în sensul că mi-a permis să mă dezvolt  profesional. Și asta pentru că probleme sociale sau cu care se confruntă persoanele private de libertate impun o abordare multidisiplinară și interinstituțională, necesită intervenție specializată centrată pe persoană, dar în același timp demersurile trebuie armonizate cu regulile sistemului penitenciar.

Toata aceasta perioadă de formare, as spune eu, m-a înzestrat cu o serie de abilități care mi-au permis ca începand cu anul 2008 să coordonez activitatea sectorului reintegrare socială din Penitenciarul Mărgineni. Cu sprijinul colegilor am reușit să formăm o echipă, care în timp a dovedit că este capabilă, responsabilă și poate fi considerată un model la nivelul instituției noastre.

CD: Cum ați putea descrie munca dumneavostră? Cât este de dificil să lucrați cu persoane care sunt private de libertate?

CH: Așa cum menționam și mai sus cuvântul care descrie cel mai bine activitatea pe care o coordonez este provocare și nu dificultate. Și nu provocare în sensul la care se asteaptă oricine atunci cand spui ca esti femeie și lucrezi într-un penitenciar, și nu în orice penitenciar, ci unul de maximă siguranță care are în custodie numai bărbați.

Provocare în sensul de inițiativă, dezvoltare personală, inovație și responsabilitate. Domeniul educației adulților diferă cu mult de educația copiilor, trebuie folosite metode și tehnici adaptate particularităților specifice vârstei și nu numai. Vorbim despre educația persoanelor care au comis fapte antisociale, persoane caracterizate în majoritatea cazurilor de carențe în domeniul educațional și social, provenite din medii defavorizate și cu reale probleme psihoemoționale.

De multe ori sunt întrebată cum este să lucrezi într-un penitenciar? Răspunsul meu este de fiecare data același : profesia mea de bază este cea de asistent social, lucrez cu oameni și îmi place sa fac acest lucru. Nu contează că persoanele asistate sunt dincolo de  gratii, asta nu inseamnă că nu au probleme, nu au familii și nimic nu mai contează pentru ei. Realitatea este cu totul alta. Mulți ne bucuram atunci când vedem sau auzim de criminali sau tâlhari puși după gratii, însă nu ne gândim nici o secundă cum au ajuns să săvârșească aceste fapte,  ce i-a determinat să facă aceste fapte, daca a fost cineva lânga ei să le indrume pasii asa cum ar trebui să se întample. La fel putini se gândesc la ce ii asteapta pe acesti oameni atunci când vor iesi din penitenciar. Pentru că fie că ne place sau nu acesti oameni se intorc lângă  noi, poate fi vecinul, prietenul, sau chiar o ruda foarte apropiată. Datoria mea este să mă asigur ca pe perioada cât își execută pedeapsa aceste persoane au acces la programe de resocializare, adaptate nevoilor fiecăruia, iar succesul intervenției noastre, a specialistilor din domeniul reintegrării sociale a persoanelor private de libertate, se bazează pe  initiativa beneficiarilor de a face o schimbare, de a accepta că au o problemă si ca exista soluții, soluții pe care noi ii ajutam să le găsească.

CD: Lucrați  într-o lume a bărbaților. Cum face față o femeie într-o lume a bărbaților?

CH: Mediul penitenciar este dominat de bărbaţi , o lume a bărbatilor unde riscul poate apărea la tot pasul, iar a fi femeie reprezintă un adevarat avantaj. Uneori  femeii ii este greu din cauza prejudecăților, alteori unei femei îi este mai usor decat barbatilor. Dar chiar depinde de situatii. Calitățile unei femei sunt utile in anumite situatii de negociere, iar a fi femeie este un avantaj. Chiar cred că există situații în care o femeie, prin calitatile sale înnăscute, poate dezamorsa un conflict sau poate găsi soluții inovatoare atunci când totul pare pierdut.

Şansa mea e că am avut de-a face pe tot parcursul meu profesional cu această lume a bărbaţilor, asta deoarece pe drumul ales am trecut printre obstacole cu mult curaj, ambiţie, un gram de noroc și cel mai important, cu sprijinul colegilor alături de care am lucrat.

CD: Care ar fi cea mai importată lecție de viață pe care ați învățat-o de la cei din jur, cei cu care lucrați?

CH: Din experiența acumulată am învațat că întotdeauna trebuie sa ai încredere în cel cu care lucrezi, să stii ca te poti baza pe cel de langa tine. A fi performant nu înseamnă a fi cel mai bun, ci inseamnă să ai alături o echipa, pe care te poti baza în orice situatie.

Citeste si:

DOAMNE DE EXCEPŢIE: ADA „ZUBIZUU” DISTREAZĂ COPIII ŞI-I EDUCĂ PRIN JOCURI

DOAMNE DE EXCEPŢIE: TEODORA ANGHELESCU, PRIMĂRIŢA CARE DOVEDEŞTE CĂ FEMEILE AU UN CUVÂNT DE SPUS ÎN ADMINISTRAŢIE

DOAMNE DE EXCEPȚIE: AGNES ERICH, DESPRE PASIUNEA PENTRU CĂRȚI, TRANSFORMATĂ ÎN MESERIE

DOAMNE DE EXCEPŢIE: GETA ILIE, INFIRMIERA CU MÂINI “DE AUR”, PENTRU CARE MUNCA ÎNOBILEAZĂ SUB ORICE FORMĂ

DOAMNE DE EXCEPŢIE: NUTRIŢIONIST LAURA GEBESCU, O VIAŢĂ ÎN SLUJBA OAMENILOR

DOAMNE DE EXCEPȚIE: RUXANDRA PAȘCANU, MEDICUL CARE LE REDĂ TINEREȚEA FEMEILOR

DOAMNE DE EXCEPȚIE: Irina Cîrstina, povestitorul care aduce trecutul în prezent 

DOAMNE DE EXCEPȚIE: MARIANA STATE – O VIAŢĂ DE CĂLĂTOR CĂTRE ÎMPLINIREA VISURILOR

DOAMNE DE EXCEPȚIE: CARMEN HOLBAN NE ÎNVAŢĂ CĂ FARMACIA SE FACE CU SUFLETUL

DOAMNE DE EXCEPȚIE: GABRIELA ISTRATE – POVESTEA UNUI DASCĂL DEDICAT ÎN TOTALITATE ELEVILOR


Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro