Odată cu moțiunea celor de la PSD și AUR, mai vechea dihonie din fosta coaliție s-a transformat într-un divorț demn de filiația noastră latină. Întrecându-se să aprindă „lumina din cămară” – o chestie întreprinsă, cică principial, în slujba românilor, deschizându-se astfel celor din urmă calea înspre înțelegerea adevăratelor dimensiuni ale „lucrărilor șobolănești” întreprinse de adversari – principalele găști politice continuă, precum orbeții, să-și dea cu sete la gioale. Ceea ce, în paranteză fie spus, ar fi prilejuit muritorilor de rând revelația a tot felul de schelete pitulate, vezi Doamne până acum, prin dulapurile celor două partide. De parcă, semenii noștri și-ar fi pierdut capacitatea de a vedea realitatea trăită zi de zi.
Pentru orice observator înzestrat cu bun simț, este tot mai evident că dacă păruiala continuă, întreaga poveste va avea drept consecință consolidarea poziției AUR în orientarea politică a semenilor noștri. Și, în același timp, întărirea sentimentului aur-iștilor că accesul deplin la putere este pe aproape. Ar fi rațional să bănuim că liderii partidelor, acum aflate în conflict, realizează implicațiile disputelor. Dar, s-ar părea că, întărâtați cum sunt, nu le pasă. Drept urmare, „partidele noastre pro-europene și occidentale” continuă „lupta din cămară”, scoțând de la naftalină acte și gesturi ale inamicilor, încriminabile penal. Peste care, ori pe lângă, ca să vezi, partidele noastre, aflate mai deunăzi în combinații politice în „slujba românilor”, le-au ignorat cu nonșalanță. Așa se face că după o îndelungată amnezie, PSD a descoperit matrapazlâcurile „inacceptabile” unor lideri PNL. Deloc întâmplător, pe de altă parte, DNA, după o lungă și inexplicabilă lentoare instituțională, a fost cuprinsă brusc de hărnicie, dând cep unor anchete care-i vizează pe unii mahări din PSD. Dar, pe lângă tirul de artilerie, spațiul public a fost invadat de adevărate șarje cu drone, care mai de care mai punctuale și scandaloase, aprinzându-se astfel „lumina” peste tot felul de cumetrii locale, trafic de influență, corupție, incompetență etc. Adică, peste tot tacâmul care a însoțit viața și îmbelșugatul meniu al celor care s-au aflat la masa puterii. Desigur, atât pălăriile celor din PSD, cât și a celor din PNL, mustesc de muște…
În context, climatul belicos de care au parte românii pare de înțeles. În cadrul acestuia, mai dificil de înțeles este însă „petarda” lansată de liderul PNL. Fiind greu de ghicit care a fost rațiunea din spatele poziției domniei sale referitoare la proiectul minicentralelor nucleare de la Doicești. Desigur, România a mai avut o experiență nefericită tot cu o îmbârligătură geopolitică, dar cu pretenții de natură strategică. Este vorba de afacerea Bechtel. Așadar, este cât se poate de firesc să se nască unele temeri. Să fie vorba despre aceiași Mărie, dar cu o altă pălărie? Posibil, o fi crezând dl. Bolojan! Căci, potrivit obiceiurilor din politicul mioritic, Măria noastră deține o vastă colecție de pălării… Și care pot induce false percepții. Rațional, înclini să-i dai dreptate premierului nostru interimar. Domnia sa nu a făcut decât să-și exprime temeri firești în legătură cu un proiect de pionerat în domeniul nuclear. Nota bene: tehnologia SMR nu a avut succes nici în America! S-a dovedit prea scumpă, comparativ cu prețurile energiei de pe piață. Mai mult, în ultimii ani, progresele făcute în tehnologiile de stocare, fac ca raportul dintre prețul pe puterea instalată și prețul energiei produse să fie, în continuare, în favoarea tehnologiilor nucleare clasice, celor hidro, de stocare prin pompare, fotovoltaice, eoliene.
Reacția PSD este în mod evident una conjuncturală. În mod esențial, aceasta a fost determinată de actualul context politic. Și nu va fi câtuși de puțin în măsură să determine o dezbatere de substanță. Dincolo de speța unei tehnologii novatoare – asupra căreia n-ar trebui să se pronunțe, înainte de toate, politicienii – poziția dlui. Bolojan vizează o chestiune în care România își păstrează ambiguitatea: între o Europă, nevoită să părăsească postura unui fel de protectorat american, formulându-și alte obiective pe termen mediu și lung, pe de o parte. Și o Americă care-și schimbă prioritățile geo-politice, pe de alta. Problema constă în faptul că până și așa-numita societate civilă este departe de a avea capacitatea intelectuală de a declanșa vreo dezbatere de substanță în chestiune. De fapt, majoritatea structurilor organizate, asociabile societății civile, preferă confortul de pe urma a tot felul de sponsorizări. Unele, de pildă, alegând mai degrabă să protejeze gângănii, chiar imaginare, decât să-și aducă vreo contribuție la consolidarea binelui semenilor lor. Drept dovadă, un ONG a reușit blocarea investiției de la Tarnița. Avantaj pentru lostrițe? Cică, o chestie benefică pentru mediu. Pe de altă parte, pierdere certă pentru românii nevoiți să suporte prețuri ridicate la energie.
În context, este firesc să te întrebi de ce ONG-urile mioritice se opun recentei inițiative care le impune transparența finanțării? În condițiile în care acțiunile lor vizează totuși bunuri publice! O investiție energetică, în stadiu avansat de execuție, este cumva o chestiune privată? Nicidecum! Și atunci, de unde porcăria pretenției secretului finanțării pentru o entitate care trimite în neant o mulțime de bani care, până la un punct, au provenit din buzunarul tuturor românilor. Dacă există cumva îngrijorări în legătură cu sănătatea unui ecosistem, de bună seamă, judecând în funcție de priorități, orice pește poate fi relocat în altă parte. Altminteri, un ipotetic bun este în situația de a-l distruge pe altul. Și care, în cazul investiției de la Tarnița, după cum se poate constata de orice observator înzestrat cu rațiune, este deja în curs de a-și dovedi beneficiile pentru o mulțime de oameni.
P.S. Probabil, judecătorii care au înclinat balanța înspre ONG-ul în cauză, au fost nu doar legați cu cunoscuta năframă a imparțialității, ci au fost orbi de-a dreptul.
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Facebook
WhatsApp
TikTok
