Un fel de amintire cu Doru
Și vine la noi la masă și ne întreabă:
Voi ce jucați aici?
Iar noi îi răspundem:
Tarnib!
Și zice:
Cît e suta?
Mă ridic și spun:
Prezidente, stai jos!
Și se așază. Și zice:
Băiete, o vodcă și-o apă! Apa, separat!
Vrea să joace și el Tarnib. Dă-l naiba de Tarnib, mai bine vorbim.
Ce să vorbim, monșer? Toate vorbele s-au zis!
Rotunjește paharul, tace fără subînțeles. Bea. Mai cere una.
Voi ce beți?
Tot de-asta.
Vodcă la toți!
Ce faci pe aici, Doru?
Uite, m-a chemat Ciocu Vintilă pentru o cîntare dar am încurcat ziua, e poimîine.
Și unde stai?
Nu știu, văd eu.
Fetele de la masă se agită, se sfătuiesc în șoaptă, chicotesc:
Domnu` Stănculescu, dormiți la noi!
Dormim mai tîrziu, acuma bem și cîntăm.
O fată dă să cînte „Nisipul fin a oftat, păstrează-n el…”
Las-o pe-asta, e veche. Ceva ce nu știu, știi?
Și fata începe „Ai, hai, Ai haidi, haidi, hai…”
Tu, fată, nu ți-e frică de liniște?
Ea tace.
Pe vremea cînd nu știam să cînt era atîta liniște. Am proiectat o casă, cu caprifoi sub ferestre. Casa nu s-a mai făcut, caprifoii au rămas.
Doru, ești trist. Se uită lumea la tine.
Nu-s. Numai m-or vedea că nu-s.
Facebook
WhatsApp
TikTok
