1. Poem strălucitor Poliedre nenumărate poliedre translucide Unul lângă celălalt pe o întindere albă Un gaz albastru deasupra un gaz înglobându-le şi din loc în loc Aşchii verzi sfâşiindu-1 cu subţiri dâre de sânge Panglici de asfalt vânăt în unghiuri drepte intersectându-se Şi deasupra urmele unor paşi înauraţi Ca nişte icoane pe sticlă … Citește mai mult
1. Cunună de spice tiptil, pas cu pas, pe portativul pașilor sparți pe trotuar, viața mea despre care uneori puteam pretinde că e muzică, uneori discordantă, alteori bine armonizată, o viață ca oricare alta, de femeie singură îmbătrânind, începând să uite cheile înțelegerii unor lucruri cunoscute odinioară, e interesant să îmbătrânești, numeri lipsuri pas cu … Citește mai mult
1. băi, am o problemă cu brăduții de mașină mereu mă întreb cine naiba a inventat brăduții de mașină nu-mi pot imagina de ce ai face un brăduț de mașină serios, chiar nu pot, poți să râzi cât vrei dar când îl văd cum se mișcă plictisit în stânga în dreapta îmi vine să dau … Citește mai mult
1. Port Merg cu spatele către ape adânci și verde intangibil, fatal. Mă întorc într-un flux continuu la ceea ce mi-e dat să fiu, binecuvântare a unei zodii condamnate la străfunduri dincolo de înțelegere. Am încetat să mă mai opun din a ține capul sub apă− privesc sarea fix în ochi: mare, lacrimi, rană perpetuu … Citește mai mult
1. A DOUA INIMĂ Mie o femeie mi-a umblat în anatomie şi mi-a mai pus o inimă. Inima aceasta a doua care pompează prin mine cerul, stelele, roua, este chiar ea. Bate râzând, pulsul ei amețitor uneori mă îneacă, bate alergând peste câmpuri de flori şi florile i se fac drumuri pe care ea mă … Citește mai mult
1. Drumul Cine să știe dacă-ți sunt în gânduri? Mai sunt femeia frumoasă cu privirea asortată dorințelor nerostite, sau gând de primăvară în plină toamnă? Cu rochia mea cu două degete mai scurtă, ca vârsta încercărilor, ascund mirările lumii și liniștea de după furtună. Cine să mai știe ce se găsește în privirea … Citește mai mult
M-am luptat cu tema mea săptămânală – ce s-a întâmplat pe aici de interes pentru voi. Totul și nimic. Deci, m-am gândit să fie alegoric, deoarece ciclul de știri este prea rapid. Și ne lovește în cap în așa fel încât, deși l-am văzut venind, ne auzim spunând: nu l-am văzut venind chiar direct spre … Citește mai mult
Omul recent, de Horia – Roman Patapievici, Editura Humanitas Cred că o carte, indiferent de vizibilitatea sau de valoare ai, rămâne, întru-n fel, nemuritoare, rămâne oricum ceva în urma ei, rămân acele urme lăsate de cuvintele găzduite de ea. Moartea unei cărți nu este posibilă, iar omorârea ei este imposibilă. Oricare om care scrie … Citește mai mult
Am revăzut, nu cu mult timp în urmă, filmul In time, care mi-a sădit în minte ideea acestui articol. În universul filmului, oamenii încetează să mai îmbătrânească la vârsta de 25 de ani, dar sunt proiectați să mai trăiască un singur an după aceea, folosindu-se de o serie de metode mai mult sau mai puțin … Citește mai mult
pribegia culturii și tăcerile ei … Țara devenise o țară de tâlhari la drumul mare. Și mă uitam cu infinită tristețe la locuri pe unde, copil, stătusem în extaz în fața priveliștilor în amurg… Neagu Djuvara pribegia este și presupune rătăcire din loc în loc, este una dintre definițiile crude, rele, triste ale pribegiei, … Citește mai mult
Tot ce este nou, din perspectivă umană, vine prin transformarea a ceva vechi. Chiar și „apariția” este de fapt tot o transformare, uneori prea rapidă în timp ca să o percepem, alteori prea amplă formal ca să o înțelegem. Există un fel de transformări rezultate din evoluție, aceste secvențe din parcursului entropic al materiei sunt … Citește mai mult
Miercuri seară m-am simțit precum Bilbo Baggins. Îl știți, Bilbo Baggins din „Stăpânul Inelelor”. Cartea, nu filmul… Dacă ai văzut filmul trebuie să citești și cartea. Bate filmul, la fel cum o face și viața. Filmele sunt frumoase dar, părerea mea este că pierd aceste două importante bătălii, cu cartea și cu filmul. Marius, prietenul-coleg … Citește mai mult
Vedeți România, este o țară plină de flaute și de artiști nobili… Flaute cu vârf de aur și găuri multe, cât mai multe… Priviți în jurul nostru, e atâta vitejie războinică, încât se face noapte, în plină zi, copacii cresc cu rădăcinile în sus, norii se aștern peste asfalt, iar autostrăzile se lungesc cu o … Citește mai mult
„Crima este clară. Adevărul nu este.” (Viața lui David Gale) Am recitit cu plăcere Camera morții, un roman scris de John Grisham. Cartea a apărut în 1994 și se circumscrie modului lui Grisham de a scrie: un complot sau o conspirație, eventual de natură politică și la un nivel cât mai înalt, o … Citește mai mult
Crama Balif… În copilăria mea era aici, în apropiere, o cramă a IAS-ului, pe care oamenii o numeau „crama Balif”. A fost dărîmată din cauza vechimii prin 80. Nu m-am întrebat niciodată ce-i cu numele ăsta. Astăzi, căutînd ceva despre Biblioteca Eminescu, care se află în clădirea Fundațiilor Regale Ferdinant ridicată în 1925, întîlnesc printre … Citește mai mult
Am fost frapat, de curând, de postările pline de profunzime ale artistei, ale arhicunoscutei D. Budeanu, pentru că butadele și aforismele doamnei în cauză te șochează, te trezesc așa cum o face o indigestie la ora 12 noaptea. Dincolo de „fashionismul artistilistic și super califragilistic” al acestei uomo universale, acestui cuget liber, ea produce teorii … Citește mai mult
Celentano, Bobiță, Primarul Vasile și alegerile Ceva-ceva s-a întâmplat în societatea noastră dacă seismul a fost resimțit chiar și de serialul Las Fierbinți. Nu-i așa, PSD? Ceva întâmplări nasoale precis s-au petrecut dacă Primarul Vasile și ceilalți actori au simțit nevoia să pună oglinda în fața societății, să ne-arate caraghiozlâcul și furtișagul în toată splendoarea … Citește mai mult
Având un rol important în viaţa economică a Ţărilor Române, bâlciurile au apărut în Evul Mediu şi erau organizate pe moşiile boiereşti, mănăstireşti şi megieşeşti, cu ocazia sărbătorilor religioase, atunci când ţăranii erau liberi şi îşi puteau valorifica produsele. Ajungând la un moment dat să fie prea numeroase, Marea Dvornicie Din Lăuntru (Ministerul de Interne … Citește mai mult
De ziua educației… Pe la mijlocul anilor 80, eram proaspăt profesor la liceul Centralei Nucleare de la Cernavodă, și aveam într-una din clasele de mecanică un turcalete mic și negricios care nu își făcea niciodată temele, nu învăța nimic și se foia tot timpul prin bancă. Nu dădea doi bani pe orele mele de engleză. … Citește mai mult
Știați că Nietzsche a fost considerat un profet al secolului al XX-lea? Mai nou, se pare că revine mai mult decât Nostradamus. S-ar părea că abia acum, în anul 2020, se poate spune că Nietzsche este mai prezent ca niciodată. Dintre filosofi este poate cel mai de neînțeles, căci lumea se împarte în trei categorii … Citește mai mult
Au trecut alegerile. Am trecut și eu pe străzi. Nu s-a schimbat nimic. Mai multe măști pe jos decît pe oameni. Se udă giratoriile. Peluzele nu. Pavelele se macină, fac gropi. Orașul și județul au aceleași culori. Nici oamenii aleși nu sînt alții. O vreme nu se va mai face nimic. Nimic nou. Tîrguri de … Citește mai mult
Iulian MAREȘ este unul dintre foștii mei elevi, de care îmi amintesc cu mare drag… Proiectul despre care ne va vorbi aici, prin mai multe povești de succes, povești de viață se numește Balkan Development Support și este o asociație tânără, ce reunește oameni cu experiență, profesioniști în sectoarele lor și creativi în ceea ce … Citește mai mult
Deja au trecut treizeci de ani de când ne plângem cu toții de starea în care a ajuns învățământul românesc. Cu precizarea că, de fapt, degradarea sistemului românesc de educație a început cu mult înainte de ’89, vestea cu adevărat proastă este alta: lucrurile nu stau mai bine nici la alții. Nu vă lăsați înșelați … Citește mai mult
Notam, în editorialul de săptămâna trecută, că rezultatele mai slabe obținute de către PSD s-ar putea explica prin mai multe hibe, dar care nu sunt doar ale acestui partid. Și, în plus, sunt departe de a fi conjuncturale ori dobândite doar în ultima vreme. Ori, în situația în care partidele, inevitabil, ajung să se erodează … Citește mai mult
Ar fi fost ceva mai bine să se-ntâmple toate astea doar înaintea, în timpul alegerilor și după ele. Dar nu, nu stau lucrurile așa. Lumea românească, și nu numai ea, a devenit, de la un timp, dependentă de politică, de oamenii ei, de jocurile politice. Politicienii, azi, sunt adevăratele vedete. Un soi de sursă a … Citește mai mult
Gazeta Dâmboviței are deja o pagină culturală bogată, noi credem că presa locală e o forță, avem dovada numărului impresionant de cititori, dar – în ceea ce ne privește – avem și certitudinea valorii celor care scriu în fiecare zi, articole și texte tot mai numeroase. Mulți dintre cei care ne citesc au descoperit, probabil, … Citește mai mult
1. mă uit la un film vechi pe amc nu știu ce-nseamnă amc îmi aduc aminte că nu mai respirai de emoție de tensiune un firicel de salivă ți se prelingea din colțul stîng al buzelor mîna ta strîngîndu-mi degetul pînă la durere un copil plîngea în apartamentul vecin și s-a luat curentul am făcut … Citește mai mult
1. Timiditate El se apropie în vârful ghearelor, cu penele strânse la subsuoară, încet atinge pâinea de pe masă și se așază pe un scaun tapițat. Apoi, cum noaptea mușcă din fereastră, el își îndoaie capul într-o parte și, cu mare grijă, ca pe o comoară, scoate doi ochi căprui din buzunar. O privește prin … Citește mai mult
1.de fiecare dată când am sperat să mi se îndeplinească dorințele nu mi s-au îndeplinit așa am învățat că nu e bine sa-ți spui dorințe și să speri ca prostu’ toată viața deși ciudat asta ne ține în viață/ o viață care trece mai repede decât trenul ăla în care mi-ai spus că te întorci … Citește mai mult
1. Post-Paradis Noapte deasupra grădinii Edenului− aș pluti albastru ca într-o pictură De Chagall într-un iulie etern. E iar septembrie, de ani e doar septembrie, cald și case interbelice întrebări pe străzi labirintice cu nume importate de medici morți. Nu mai salvează pe nimeni, dar mențin în viață speranțe și visări. Sub iederă, frontoane și … Citește mai mult