1.
Albastru
Mă odihnesc pe trepte−
deasupra noastră
cocori se desenează
pe albastru.
Îmi spui povești de ieri
și de altundeva,
dar eu te-ntreb de mâine.
Îmi promiți
că mâine, din bradul tăiat
anul trecut, mă vei învăța
cum să strunjesc un stâlp−
mic, atât cât să sprijine
visarea unui pui de om.
Te odihnești
deasupra mea, pe-albastru.
îți spun povești de ieri,
visări de-altundeva
și mă întreb: de mâine…?
2.
Templu
Stinsă de atâtea gânduri
îmi dansează ochii convulsiv
printre rândurile unei cărți
a unui om mai trist, mai viu.
Și caut doar o scăpărare
În mine, în vorbe, în ochii mamei,
Un crâmpei de foc, de ceva
Care să-mi incendieze zidurile.
Să se sfărâme templul−
Dinspre altar către afară
Să mi se prefacă piatra-n praf
Și să se lase împrăștiată de vânt,
De gânduri, de sunete, de bucurii
Nerostite care-și așteaptă rândul.
Să cadă lanțurile de pe cei
Care au căzut și să poată
Găsi un ochi în care să privească
În cer, cu blândețe de bătrân.
Să le sclipească iarăși ochii atunci
Când, mergând printre rânduri dese
Și forme negre, vor găsi, la sfârșit,
Centrul labirintului.
Facebook
WhatsApp
TikTok
