LUMEA CU MASCĂ – Constantin CIUCĂ

La oră fixă… De o vreme încoace, mi s-au oprit toate ceasurile din casă. Ceasuri din acelea cu baterie pe care le atârni în perete. Unul e în bucătărie, lângă fereastră. Altul, dublu, cu cadrane și pe o parte si pe alta, atârnă pe hol. Altul în sufragerie și unul cât toate zilele în dormitor Fiecare din ele și-a dat sfârșitul la ora la care l-a lăsat bateria. Prin urmare, în bucătărie e șapte fără zece. Pe hol, dacă te duci spre baie e nouă și douăzeci iar dacă vii dinspre baie e unsprezece fără zece. În dormitorul meu este două și douăzeci iar în sufragerie e nouă fix. Altfel spus, trăiesc într-un apartament în care fiecare cameră are ora ei proprie. Este foarte convenabil. Dacă mi-e foame, mă duc în bucătărie pentru că acolo e mereu șapte fără zece, și am dreptul să iau micul dejun. Dacă vreau să dorm un pic după amiază, cum ies din bucătărie mă duc drept în dormitor pentru că acolo e două și douăzeci, și asta e perfect pentru siestă. Dacă sunt harnic și vreau să zic că ies în oraș, o iau pe hol înspre baie, că e nouă și douăzeci și e numai bine să ies la cumpărături. Ca să mă întorc acasă, pornesc invers, dinspre baie spre bucătărie, pentru că e unsprezece fără zece și deja sunt în piață de o oră jumate. Apoi, după atâta alergătură, intru în sufragerie pentru că e ora nouă seara și am dreptul la un film pe HBO.

 

 

Lumea dulce… Tanti Strugaru era unguroaică şi era vecina noastră de palier, ușă în ușă. Când lăsa deschisă ușa de la apartament, din bucătăria ei ieșea de fiecare dată miros de prăjituri proaspete cu cacao, cu vanilie, cu scorțișoară, cu rom sau cu stafide, plăcinte ungurești cu brânză sau cozonaci pufoși cu nucă… Mirosul se împrăștia în sus și în jos pe scară şi prin el treceam eu în pantaloni scurți ca printr-un abur care mă lua pe sus și mă fermeca. Mirosul îmi intra adânc în nări și în haine, mi se lipea de piele și de păr şi mă însoțea apoi oriunde m-aș fi dus, amețitor, transformând orașul și lumea într-o cofetărie prin care eu țopăiam pofticios prin râuri de frișcă, dealuri de bomboane și camioane pline vârf cu ciocolată.

 

 

CONSTANTIN  CIUCĂ  este un foarte cunoscut  poet, prozator și, desigur,  fost profesor de „Carabella”…