Ce încălțăminte alegi pentru zilele reci și umede

Pe eticheta unei cizme îmblănite, diferența dintre „rezistent la apă” și „impermeabil” decide dacă ajungi acasă cu șosetele uscate după ce ai traversat zloata adunată la marginea trotuarului. Cele două formulări par sinonime în descrierile de produs, însă descriu construcții diferite. Într-o toamnă cu ploi reci și dimineți cu polei, alegerea dintre ele cântărește mai mult decât culoarea sau înălțimea carâmbului.

Modelul de ugg damă care se găsește azi în aproape orice magazin, cu carâmb moale și blană în interior, ilustrează cel mai bine această confuzie. Exteriorul poate fi din textil, din piele ecologică sau din piele întoarsă, iar cele mai multe variante sunt, cel mult, tratate la suprafață pentru a respinge apa și petele. Rezistă la stropi și la zăpada uscată, dar nu sunt construite ca să stea ore întregi în zăpadă topită. Pentru o iarnă întreagă, întrebarea utilă nu este dacă o gheată caldă e bună sau nu, ci în ce zile o porți și ce pereche iei când afară e ud.

Ce suportă fiecare material pe vreme umedă

Un tratament hidrofob face ca picăturile să alunece pe suprafață în loc să pătrundă imediat în material. Protecția funcționează la o ninsoare ușoară, la un drum scurt pe asfalt umed sau la stropii unei mașini care trece printr-o baltă. Contactul prelungit cu apa, mai ales cu zăpada topită amestecată cu sare de pe trotuare, ajunge totuși să treacă de această barieră. Din acel moment, materialele se comportă diferit: textilul se îmbibă și se usucă încet, pielea întoarsă se pătează și își poate pierde aspectul catifelat, iar pielea ecologică nu lasă apa să treacă prin fața ei, dar o poate lăsa să intre pe la cusături și pe la îmbinarea cu talpa.

Pielea naturală netedă face față cel mai bine umezelii de zi cu zi, mai ales dacă este întreținută cu o cremă sau cu o ceară potrivită, care îi completează stratul protector. Asta nu o face impermeabilă: o gheată de piele cu cusături obișnuite tot lasă apa să intre după o plimbare lungă prin bălți. Pentru cine merge zilnic pe jos prin oraș în perioadele cu ploaie și lapoviță, varianta cea mai sigură rămâne un model declarat impermeabil, la care protecția nu depinde doar de stratul de suprafață.

În oferta de încălțăminte damă Mei Mei se vede bine această împărțire pe roluri. Ghetele tip UG sunt în mare parte din textil, cu interior îmblănit, și se potrivesc frigului uscat și drumurilor scurte, iar pentru săptămânile cu zloată magazinul are o categorie separată de ghete din piele naturală, multe dintre ele tot cu blană sau blăniță în interior. Descrierea fiecărui produs spune din ce este făcut exteriorul, o informație care merită citită înaintea culorii.

Cusături, lipituri și talpă la o pereche nouă

Apa pătrunde rareori prin mijlocul unei cizme. Punctele vulnerabile sunt cusăturile din zona vârfului, îmbinarea dintre talpă și carâmb și locul unde fermoarul întâlnește materialul. Din acest motiv, o pereche nouă merită inspectată atent, la o lumină bună, înainte de primul drum prin zloată. Cusăturile trebuie să fie continue, fără fire desprinse, iar marginea tălpii nu trebuie să lase spații prin care se poate strecura apa. O imperfecțiune estetică poate fi acceptabilă la o pereche purtată mai ales pe vreme uscată, în timp ce o lipitură slabă la talpă iese la iveală abia după primele zile de lapoviță.

Fermoarul cere o atenție aparte. La cizmele gândite pentru vreme umedă, în spatele lui se află de obicei o clapă de material care împiedică apa să ajungă direct la șosetă. Dacă lipsește, zona fermoarului este prima care se udă, oricât de bine ar fi tratat restul cizmei. Merită privit și profilul tălpii: canalele adânci, care pornesc din mijloc spre margini, elimină mai ușor apa și zăpada decât o talpă aproape netedă.

Aderența pe gheață scade odată cu pașii făcuți

Talpa este partea la care cumpărătorii se uită cel mai puțin, deși de ea depinde siguranța în diminețile cu polei. Pragul minim de aderență pe gheață din testul MAA este greu de atins chiar și pentru încălțămintea vândută explicit pentru iarnă: într-o evaluare făcută la Toronto Rehab în 2016, doar 8% din 98 de modele de cizme de iarnă l-au depășit. Deși evaluarea nu este recentă, rezultatul arată că eticheta de „cizmă de iarnă” nu garantează, singură, că talpa ține pe gheață.

Nici tălpile performante nu rămân la fel pe tot parcursul sezonului. Adulții care au purtat cizme cu talpă compozită pentru gheață timp de patru luni de iarnă au văzut cum rezistența la alunecare scade de la un scor MAA de 13,86 la 8,81 pe parcursul a 150.000 de pași, iar scăderea devenea semnificativă după doar 75.000 de pași, potrivit unui studiu publicat în Applied Ergonomics în 2024. Cercetătorii au măsurat direct performanța tălpii în timp, așa că o talpă care a acoperit o iarnă întreagă de mers zilnic nu mai poate fi considerată la fel de sigură ca în prima zi, chiar dacă cizma arată încă bine.

Același studiu menționează că tălpile compozite „ar putea” reduce cu 78% riscul de cădere pe gheață. Cifra trebuie citită cu prudență, pentru că provine din cercetări anterioare citate de autori, nu din rezultatul principal al studiului. Mai mult, o cercetare publicată în 2025 a ajuns la concluzia că numărul de alunecări raportat chiar de purtători este o metodă de măsurare nesigură. Impresia personală că o cizmă „ține bine” nu înlocuiește, prin urmare, un test de aderență, iar senzația de siguranță de pe trotuarul uscat spune foarte puțin despre comportamentul tălpii pe polei.

Impregnarea, înainte de primul drum prin zloată

Impregnarea se face doar pe material curat și complet uscat, pentru că pe o suprafață umedă stratul protector nu se fixează uniform. Spray-ul se pulverizează de la 10-15 centimetri, până când suprafața este umedă, nu udă, apoi perechea se lasă să se usuce câteva ore, la temperatura camerei, înainte de a fi purtată. Produsul trebuie să fie compatibil cu materialul exterior, informație trecută de obicei pe ambalaj: un spray pentru piele întoarsă nu este același lucru cu o cremă pentru piele netedă sau cu un impermeabilizant pentru textil.

Protecția nu durează o iarnă întreagă. Se reface după fiecare curățare mai serioasă și ori de câte ori apa nu mai formează picături pe suprafață, ci intră direct în material. La sfârșitul sezonului, perechea se curăță, se lasă să se usuce complet, departe de calorifer, și abia apoi se pune deoparte pentru vară, umplută cu hârtie ca să-și păstreze forma.