DUMINICA DE POEZIE – Constanța POPESCU – Cinci…

1.

 

Aritmetică simplă

 

Tragem linii mereu,

facem graficul firelor de nisip,

adunăm și scădem,

socotim ce am dat și ce a rămas

rătăcit în sertar.

Cât târziu mai putem oferi,

câte bucurii am fi putut desena

dimineața dintre noi.

Măsurăm, cântărim

nimicul cristalizat pe pâinea

cea de toate zilele

și la dejun și seara.

Uneori mai găsim o potcoavă

și restabilită presiunea inimii

îmi îmbujorează un zâmbet

desenat cu acuarele,

cum făceam când ne țineam de mână

să trecem strada dintre ani…

 

2.

 

Sinceritatea cu grade Celsius

 

Nu o să-ți spun cum am dat ploii

rezerva mea de lacrimi tăinuite,

dureri pietrificate.

Stropii grei îmi rănesc

intenția de zâmbet,

când mă văd curgând fără rost,

între anotimpuri.

Obrajii-mi nu mai au oglindă,

caută privirea atârnată între

dorință și teama de pustiu.

Singurătatea răzbate ca un strigăt,

pașii uzi pretind o destinație clară

a suferinței plină de sensuri,

de zâmbete zidite, diluate acum,

în starea zilei, ce poate fi de fiecare zi,

tot mai unghiulară

în sinceritatea care tămăduiește

suferința.

Ploaia asta are punctul ei Celsius

și nu se măsoară cu termometrul,

doar cu depărtarea dintre noi…

 

3.

Cotrobăind prin sertare

 

Piramida eternității,

cu baza pe sărutul complice

începutului,

când eram muguri

și credeam că floarea te va ține

mereu lângă mine,

anotimp după anotimp,

cu ciorchinii de fructe pe umeri

și lacrimi în șoapte.

Timp răsturnat, energie evadată

din clepsidră,

pașii scurți

șterg amprenta buzelor de sub claviculă…

Niște Eu, niște Tu,

rătăciți în pădurea de ceață,

o poveste uitată,

ar fi durut prea mult, dacă o exersam

și ne bucuram să o închidem în sertare,

prea triste…

 

 

4.

 

Să punem de-o poveste

 

N-aș fi crezut că nebunia blândă

își face culcuș sub umărul stâng,

te amăgește să o iubești,

spunând mormane de minciuni

despre neputințele tale,

ca să le iei drept trofee,

să faci liniște printre frici

și-ți propune fericirea ca exercițiul

tăcerilor prelungite.

Orice e mai bine decât nimicul,

trepte lipsă până la capăt…

În cercul strâmt, care se închide

cu fiecare tristețe,

sunt liberă să desenez

cireșii sau merii în rochie de bal cu parfum la rever.

Fără primăvară, cum ar fi iubirea?

Îndrăgostiților le-ar lipsi castanii

cu lumânările lor aprinse, în strai de sărbătoare,

poezia la colțuri de stradă,

măturată dimineața de truditori ai gândului,

pe toboganul deșertăciunii,

unde nimic nu șterge singurătatea,

să-mi lumineze privirea.

În camera de la ziuă, te tot aștept

să punem de-o poveste

pentru copilul ce-am fost…

 

5.

 

Clopotul

 

De mult n-ai mai vorbit cu mine,

Doamne…

Nici clopotul nu l-am mai tras

în liniștea pașilor triști.

Aveau protecția iubirii.

Sunt și eu un trecător cu inima cusută

și multe cicatrici.

O port mai mult în buzunar,

cu frică, să nu se împrăștie în cioburi

inutile și neputincioase.

Am darul tău și cine nu mi-l prețuiește,

nu mă merită.

E iarna sufletelor mici și fără zăpadă,

când trec mirările prin labirintul minții

și mă tot întreb,

de ce e mereu noapte când mă rog?

De ce clopotul nu mai bate în zori,

ca să pășesc pe țărâna curățată,

care mă rabdă,

doar să-mi învăț lecțiile,

ca să încep să zbor,

cu insigna iubirii-n priviri?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro