Trăiți clipa, băieți.
Faceți ceva cu viețile voastre!”
De obicei, am mai multe tablete începute şi decid marţea ce voi trimite pentru publicare. Îmi pregătisem un film greu şi o carte interesantă, dar contextul actual al şcolii româneşti şi unele discuţii purtate cu fiica mea m-au convins să scot din caiet – eu scriu de mână şi ulterior transcriu – „Cercul poeţilor dispăruţi”.
Mai întâi a fost făcut filmul, în 1989, şi imediat, în acelaşi an, a apărut romanul omonim bazat pe povestea din film. Contextul în care scriu tableta este acela că şcoala s-a mutat în on-line şi prezenţa fizică a dascălului este minimalizată. Cred că trebuie să vedeţi filmul pentru a avea un punct de reper pentru ce înseamnă o şcoală, un dascăl şi ce rezultate poate avea această combinaţie cu nişte copii buni. Filmul a fost bine primit de către critici și a avut succes și la box office, câștigând premiul BAFTA pentru cel mai bun film și un premiu César pentru cel mai bun film străin. Tom Schulman, scenaristul, a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original.
Cercul poeților dispăruți (eng. Dead Poets Society) este un film ce s-ar încadra în categoria filmelor dramatice, cu un scenariu scris de Tom Schulman și regizat de Peter Weir. În rolul principal joacă Robin Williams, iar acțiunea are loc în anul 1959 la o școală de elită ce nu există in realitate, numită Welton Academy, și urmărește povestea unui profesor ce predă limba engleză și care își inspiră elevii prin metodele sale de predare a poeziei.
Scenariul scris de Tom Schulman are punct de inspirație experiențele lui de la Montgomery Bell Academy din Nashville, Tennessee, relevând relația cu profesorul Samuel Pickering[1]. Filmările au avut loc la St. Andrew’s School din Middletown, Delaware, în New Castle, Delaware, precum și în Wilmington, Delaware.
În rezumat, vă spun că povestea începe în anul 1959, cu timidul Todd Anderson care își începe studiile la liceul Welton Academy, o școală de elită. El ajunge să fie coleg de cameră cu Neil Perry, unul dintre elevii promițători ai liceului Welton, și este acceptat rapid de Neil și prietenii săi: romanticul Knox Overstreet, silitorul Richard Cameron, prietenii la cataramă Steven Meeks și Gerard Pitts, și nonconformistul Charlie Dalton.
Ei sunt impresionați de modul neortodox de predare al noului profesor de limba engleză, John Keating, și el, la rândul lui, absolvent al liceului Welton, care își încurajează studenții să „își facă viețile extraordinare”, un sentiment pe care îl asociază cu expresia din latină, carpe diem („trăiește clipa”). Orele ulterioare includ statul pe propriile bănci pentru ca băieții să învețe că trebuie să privească viața din perspective diferite, ruperea paginilor ce conțin introducerea cărții cu poezii, în care se folosește o formulă matematică pentru a se ierarhiza poeziile, și invitarea lor în curtea liceului pentru ca fiecare să se plimbe în propriul fel, cu scopul de a-și dezvolta individualitatea. Metodele sale îi atrag atenția directorului Gale Nolan.
Aflând că domnul profesor a fost membru al unui grup interzis, numit Cercul Poeților Dispăruți, în perioada în care era elev la Welton, Neil reînvie clubul, iar el și prietenii săi se furișează afară din campus spre o peșteră, unde citesc poezii și poeme, inclusiv pe ale lor. Pe măsură ce anul trece, băieții sunt încurajați din ce în ce mai mult să guste viața –„joie de vivre”. Astfel, Knox își încearcă norocul cu Chris Noel, o fată ce se întâlnește cu un jucător de rugby și a cărei familii este prietenă cu cea a lui Knox. Neil își descoperă pasiunea pentru teatru și primește rolul principal într-o producție locală a piesei Visul unei nopți de vară, în ciuda faptului că tatăl său despotic dorește ca el să ajungă doctor. Keating îl ajută pe Todd să iasă din propria carapace și își dă seama de potențialul său atunci când acesta se exprimă liber în fața clasei, ceea ce rezultă în compunerea spontană a unei poezii. Continuarea poveștii urmează să o vedeți în film.
Am apreciat mult jocul actoricesc al lui Robin Williams. Aparent un actor de comedie (sau cel puţin aşa s-a consacrat) devine o „locomotivă”, un „vulcan” de trăiri care ridică, indubitabil, nivelul peliculei. Am urmărit, involuntar, carierea lui Robin Williams şi mi s-a părut că a făcut cel puţin două roluri de excepţie. Unul este cel al profesorului de engleză din acest film şi celălalt este în „O iubire fără sfârșit”, unde joacă alături de Max von Sydow şi Annabella Sciorra. După moartea lui Williams din 2014, fanii săi au postat pe rețelele de socializare poze și videoclipuri ale scenei finale din filmul de astăzi: „O Captain! My Captain!”.[2]
Muzica îi aparține lui Maurice Jarre, muzicolog și compozitor ce nu are nevoie de o altă prezentare. El și regizorul Peter Weir au mai colaborat și la Martorul (Witness). Peter Weir este cunoscut pentru regia filmelor: The Truman Show, Master and Commander: La capătul Pământului, Gallipoli, iar pe Alexandru Potocean și pe Dragoș Bucur îi distribuie în Drumul de întoarcere. Filmul a fost o trambulină pentru mulți dintre actori. Astfel, Robert Sean Leonard pe care l-ați văzut mai des în serialul „Doctor House” și Josh Charles care a devenit celebru pentru „Soția perfectă” (The Good Wife) au primit consacrarea în acest film Ethan Hawke este actorul din rolul principal, personajul interpretat fiind considerat cel mai bun rol al său.
Concluzia filmului este că importanța dascălului, a mentorului, dar și a anturajului este definitorie în viața copiilor noștri. Cu riscul de a părea bătrân și conservator, consider că filmul este un exemplu de cum trebuie să fie o școală, despre cât de mult muncește un elev pentru a dezvolta talentul pe care îl are.
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
[1] https://news.google.com/newspapers?id=oGoeAAAAIBAJ&sjid=ZMgEAAAAIBAJ&pg=5548,1862015&hl=en
[2] https://www.dailymail.co.uk/news/article-2723312/Lost-not-forgotten-Fans-Robin-Williams-remember-actor-social-media-tributes-makeshift-memorials.html
Facebook
WhatsApp
TikTok
