ortooxacell kiss2022.gif Flax

EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagataoris

Istoria, fragmentele ei. Rămășițe

domnului Ionuț Cristache

Am citit și am recitit textele care mi-au plăcut și care au rămas întotdeauna închise în mine, exact ca acele rămășițe rezultate în urma oricărei întâmplări ori activități. O imagine pe care o vedeam de foarte multe ori în copilărie devenise, într-un fel, obsedantă, iar mamaia mea, Ioana, în odăița căreia era lipită imaginea pe o parte a oglinzii de pe ușa șifonierului, nu prea îmi dădea explicații. Nu voia, zicea că o să știu când o să fiu mai mare, și cu aceste cuvinte discuția despre imagine se încheia. Curiozitatea mea nu se oprea și lăsam de fiecare dată imaginația să își facă treaba. În imagine, care era un fragment de afiș propagandistic, erau câțiva oameni, muncitori, care, cu mâinile goale, înfruntau soldații înarmați din fața lor; pe jos erau câteva corpuri căzute, iar pe pavaj urme foarte vizibile de sânge, iar ce mă intriga erau expresiile de seninătate și de curaj de pe fețele muncitorilor luptători (erau greviști de la Atelierele ,,Grivița”, am aflat mai târziu). Soldații erau speriați și încruntați, erau urâți și, cu siguranță, răi, iar muncitorii erau toți chipeși și emanau încredere și putere.

Am uitat pentru mult timp această imagine care mi-a însoțit copilăria, până când am citit aceste tulburătoare cuvinte: am asociat istoria care s-a prăvălit peste noi cu o imagine veche, dintr-un muzeu pe care nu știu cum să-l mai numesc… Aceste cuvinte așezate atât de firesc și tulburător într-un text au reușit să nască alte amintiri, amintiri care, și ele, la rândul lor, potrivesc vremurile și cresc un alt text. Aici este întotdeauna un secret, unul greu de aflat, este secretul necunoscut, cu efect de madlenă, al rămășițelor care nu lasă să se definitiveze și să meargă până la capăt plecarea, plecarea firească și eliberatoare din timpul care și-a lăsat cicatrici prin și peste fiecare dintre noi. Căutăm mereu nordul izbăvitor, acel loc unde amintirile se închid, se topesc și nu mai pot face bine sau rău, dar, ca un făcut, întotdeauna se întorc și ne fac să scriem melancolia în asemenea cuvinte: am, de mai mult timp, în minte, tabloul celălalt, adevărat… Da, întotdeauna rămâne cel adevărat în minte, acolo este imaginea care este cu adevărat reală, dar doar acolo.

Și de aici, mai departe, rămân firesc acele rămășițe care alimentează gândul plecării, al mersului mai departe scutit de greutatea lor și de durerea amintirilor care construiesc în continuare ziduri care împiedică adevărata evadare. Este aici o poveste a rostului celui care a ales să folosească întotdeauna cuvinte pentru a-și desena traseul parcurs și pe cel care urmează să îl facă, este acea poveste care încarcă și îngreunează fiecare plecare spre readucere aminte și spre fiecare anotimp al vieții care urmează, care merge spre această toamnă (…) mult mai colorată decât ficțiunea.

De aici, din aceste imagini, imagini care apropie nefiresc de mult trecutul și amintirile lui marcatoare, dar și prezentul, nicio plecare nu mai este posibilă, dar nici de evitat bucuria pregătirii ei.

 

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media